1,216 matches
-
pe tine însuți. — Da, să mă sinucid. — Nu zic nici da, nici ba. Ar fi o soluție ca oricare alta, dar nu cea mai bună. Atunci să-i caut și să-i omor. — Să omori doar ca să omori e un nonsens. Cel mult ca să te eliberezi de ură, care nu face decât să pervertească sufletul. Căci nu doar un singur ins vindicativ s-a vindecat de dorința de răzbunare și a simțit milă sau chiar dragoste față de victima sa de îndată ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rimanul aventurilor mele... — E gata scris! — Știu, totul e scris. Și vin și ca să vă spun că ideea pe care ați avut-o de-a mă readuce la viață pentru ca după aceea să mi-o iau eu însumi e un nonsens, mai mult, e o imposibilitate. — Imposibilitate? - i-am spus eu; desigur, toate astea în vis. — Da, o imposibilitate! În după-amiaza când ne-am văzut și-am stat de vorbă în biroul dumneavoastră, vă amintiți?, dumneavoastră fiind treaz, și nu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apă de la fântână. Îți aduc eu apă de ploaie din pimiță ș-on ștergari de ăl adevărat. Sapă morminte cu o viteză foarte mare. Și el, și Nelu, o frumusețe locală din care se alege praful ratării. Multă țuică, mult nonsens. Femeile sunt mai puternice fiindcă fac terapie de grup. Fiindcă își împart tristețile, nu și le beau, dându-se mari când sunt slabe. Și se țin de ritualuri: naștere, creștere, moarte, pomenire. Chiar dacă multe dintre ele au avut serviciu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rest... science sans conscience. Mă gândesc tot mai mult că Jeff are dreptate cu lipsa teribilă a unor public philosophy. La noi măcar frecăm mangalul cu integrarea UE, de parcă ne-ar mântui de toate. Aici bate un mare vânt de nonsens și resemnare. Îl simt și când discut cu cei din departament: Eh, well! Și parcă se scarpină după ureche. E greu să mai pricepi ce a rămas rezonabil. Campaniile electorale sunt peste tot un circ și un Bingo la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și băuturi ușoare... Strâng tare din buze. Nu am voie să râd. Urmare a celor mai sus menționate, ipso facto, toate părțile își vor păstra drepturile mai sus numite dincolo de orice îndoială. Ce? Ce? Toată chestia e un talmeș-balmeș de nonsensuri. Frânturi de jargon juridic lipite de expresii fără rost, menite să epateze. Scanez rapid și restul paginii, făcând mari eforturi să-mi păstrez seriozitatea, încercând să mă gândesc la un răspund adecvat. — Știu că pare înspăimântător, spune Eddie, interpretându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
primordial. Pentru Boethius atingerea perfecțiunii morale, pentru Giordano Bruno tensiunea suitoare a intelectului "eroic", dincolo de stele și cer, în eliberarea radicală prin mistuirea în focul sacru al poeziei, Shakespeare, după ce, în piesele sale negre, demască și răscolește cele mai crude nonsensuri în firea umană, în Furtuna redescoperă și exaltă ideea frumseții omului și a naturii. Leopardi înfierează nonsensul existenței pentru a-l exorciza dizolvându-l în pacea anonimă a nemărginirii. Goethe consideră că sensul omului este de a se mistui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cer, în eliberarea radicală prin mistuirea în focul sacru al poeziei, Shakespeare, după ce, în piesele sale negre, demască și răscolește cele mai crude nonsensuri în firea umană, în Furtuna redescoperă și exaltă ideea frumseții omului și a naturii. Leopardi înfierează nonsensul existenței pentru a-l exorciza dizolvându-l în pacea anonimă a nemărginirii. Goethe consideră că sensul omului este de a se mistui în flacăra vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri darurile naturii, ale prieteniei și ale dragostei și, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
j'en ai fait de l'or. Într-o primă perioadă, Arthur Rimbaud află sensul în a locui în turnul cel mai înalt al poeziei, transfigurat de toate iluminările, pentru ca apoi să considere că, dat fiind infernul vieții, este un nonsens să mai scrie. Pentru Nietzsche sensul este să fii pur, să fii poet "Nur Narr, nur Dichter" "numai nebun, numai poet", și să te înalți mai sus de tine cu preceptul moral de a te situa dincolo de bine și rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de a o "păstori" mai mult, Ființa se realizează abia în om cu ajutorul Poeziei, incluzând în sfera poeticului toate artele. Pentru Lucian Blaga, sensul cântului este apărarea mistică a tainei, bucuria vieții revenind iubirii transfigurată poetic și mitic. Pentru Eminescu nonsensul suprem este moartea, întrebându-se în Mortua est !: Tu chip zâmbitor trăit-ai anume/ Ca astfel să mori ?" Au sens e în lume ?" Viața este un joc al morții cu ea însăși, un joc al cunoașterii propriei puteri, al propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ca astfel să mori ?" Au sens e în lume ?" Viața este un joc al morții cu ea însăși, un joc al cunoașterii propriei puteri, al propriului absurd ? Este moartea demonstrația unei legi supreme neștiute care consideră că existența este un nonsens ? Moartea este un eșec tragic al Creației, sau pur și simplu jocul gratuit (al cui?) de-a nonsensul ? Dar are cumva vreun sens să căutăm sensuri ? Nu trebuie doar să acceptăm totul așa cum este și să serbăm șansa că existăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un joc al cunoașterii propriei puteri, al propriului absurd ? Este moartea demonstrația unei legi supreme neștiute care consideră că existența este un nonsens ? Moartea este un eșec tragic al Creației, sau pur și simplu jocul gratuit (al cui?) de-a nonsensul ? Dar are cumva vreun sens să căutăm sensuri ? Nu trebuie doar să acceptăm totul așa cum este și să serbăm șansa că existăm ? Căutarea sensului ultim nu scoate omul din circuitul existențial ? După ce se întreabă dacă nu cumva "junghiem ființa pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Repet, poezia este un lucru grav al spiritului. Un exercițiu uman al ordinei universale, al armoniei cosmice. Mai sus încă: o neo creare mirabilă a lumii. În această conștiință se scrie lirica autentică. Poezia nu este experiment lingvistic, elucubrații ale nonsensului. Nu putem ignora orice criteriu ideatic și prozodic și, făcând narcisism cu propriile producții, să sperăm că se va găsi cineva care să ne confere complezent certificat de bune intenții lirice. Actualmente producția de versuri este enormă. O zburdălnicie planetară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un străin într-o lume străină, nu face parte din planul genezei, nu a fost creat de Dumnezeu, așa încât, din acest motiv, demiurgul nu-i poate dezlega cifrul. Unică, uluitoare viziune ! Ce a făcut geniul eminescian în fața imposibilului existențial, a nonsensului său axiologic ? Pe de o parte, ca oaspete al această lumi, căreia nu-i aparține, a binecuvântat-o îmbrăcând-o "în aurul și purpura", poeziei, a sacralizat-o, cum și Pindar și Hölderlin o mai făcuseră, a ridicat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o formă de teatru, ci și un spectator”(p.83). Apoi, (Încă) doctorandul dezvăluie schema pieselor care-l preocupă:„...debutează frecvent printr-o anomalie și se termină În fantasticul cel mai complex, de aici o progresie, de la sensul particular la nonsensul total”(p.155). Capitolul următor analizează „triunghiului nevralgic” autor/ operă/personaj. Este definit eroul fără identitate, ambiguu, al textelor despre care vorbim (cu exemple din Scaunele, Rinocerii, Ucigaș fără simbrie). Se conchide că personajul ionescian este un anti erou, consonînd
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
frumos pentru că doare. O durere surdă, grea cât globul pământesc, apăsătoare cât un ocean. Te doare pieptul ca și cum ai fi o mumie apăsată de lespedea sarcofagului, sângele curge cu durere prin vene, te dor oasele, totul îți pare inimic, superfluu, nonsens. Nu te vezi, nu te privești, nu exiști decât energetic. Mănânci ca-n vis, slăbești văzând cu ochii, bei totul ca și când ai fi o carafă fără fund, nimic nu te îmbie, totul e degeaba fără EA. Când ești cu EA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cu această imagine în față, a fost singurul curajos care a mers împotriva curentului, deși știa că e scurs la vale, era salvarea lui, dovadă că și nereușita face parte din sensul vieții. Conștient că există ca nimicnicie veritabilă, ca nonsens dovedit, ca absurd demonstrat, a oferit cu atât mai mult, convingerea sacralității vieții. Sunt un nimeni important râdea el de propriul avatar. Dacă ar fi mers la fiecare dintre profesori acasă, scria Gustav mai departe, ai fi crezut că lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu te mai considera marginalizat (eu te-aș fi expulzat din toate teatrele din țară și din Televiziunea Română). Dacă Nilă a înțeles, recunoaște și tu că ești un nimeni, dar nu important, ci un gol convins că e plin, un nonsens giratoriu pentru că, deși ești bătrân, tot tâmpit ai rămas. Ți-ar trebui părinți, vreo două neveste și cumnați, ca să te judece în familie, să te închidă la nebuni, de unde ai putea ieși într-un timp (nedefinit!) convins că ești ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
m-ați înțeles. Ce vreți să spuneți prin "la fața locului"? Eu nu am mai auzit până acum de locul dispariției. O persoană poate fi atacată într-un anumit loc sau ucisă undeva, dar locul dispariției, mi se pare un nonsens. Doar dacă nu cumva au existat martori care au văzut până la un moment dat persoana în cauză, după care aceasta s-a topit, ori a dispărut dintr-o dată. Înțe legeți ce vreau să spun? Aha, asta te nedumerește? se dumiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-se apoi de tot. Acum, o forță căreia nu i se putea opune îl trăgea tot mai repede spre lumină. Nu știa când își revenise în simțiri, trecuse un ceas, poate două, ori numai o bătaie din pleoape. Era un nonsens, însă timpul nu mai exista, știa asta cu certitudine. Întins pe spate, plutea într-un ocean de liniște, netulburat de nimic. Deasupra, era nemărginirea cerului spuzit de stele. Ochii îi avea închiși însă putea vedea fără nici o opreliște prin pielița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
anulîndu-i farmecul, trădarea ar fi fost mai suportabilă? Abia trecuse o jumătate de oră și Mihaela se arătă în pragul ușii. Toată încăperea se umplu de ființa ei. (Doamne, tot mai bine că scăpase de ciopîrțire: Mihaela urâtă părea un nonsens, ceva de neconceput.) ― Te-ai odihnit așa de repede? ― Am încercat, dar n-am putut. ― De ce? A surâs imperceptibil dîndu-mi a înțelege că știam tot atât de bine ca și ea motivul care îi zădărnicise odihna. După aceea fața ei își reluă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a te hotărî să acționezi efectiv. Aici, ai mult tare de lucrat. De regulă, știi prea bine că eu tratez totul cu seriozitate, dar, totodată, și cât se poate de lejer. Și nu zâmbi, căci acesta nu este deloc un nonsens. Abia aceasta este calea cu adevărat corectă, de fapt. Ia gândește-te puțin, majoritatea lumii, destul de proastă și de puțin profundă fiind - asta trebuie s-o recunoști! -, mai întotdeauna tinde să trateze lucrurile, până și pe cele mai mărunte fleacuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
paradox care sidera. Ai fi zis că nu transportau un inculpat, ci însoțeau un personaj de rang înalt căruia îi asigurau securitatea. Însă ceea ce avea să desăvârșească bizareria și să înlocuiască firescul cu nefirescul, normalul cu anormalul și logicul cu nonsensul încă nu se petrecuse. Urma să se întâmple. Și să răstoarne totul cu capul în jos. La vederea ofițerului, Modrescu II se ridică și îi ieși în întâmpinare. Surâzând jenant de prefăcut. Cu un aer obedient care isca ridicolul. - Cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
durere interioară, prin sentimentul unui “immense gouffre” (prăpastie, abis) existențial, prin angoasa, oboseala sau spaima în fața unui destin al incertitudinii și neliniștii, prin revelația esenței tragice a realității care pune individul, violent, față în față cu golul și absurdul, cu nonsensul și haoticul - prin toate aceste elemente se deschide calea literaturii contemporane a absurdului. Scriitorul care creează probabil universul cel mai absurd și mai grotesc, în care individul apare depersonalizat și degradat până la stadiul obiectului și al animalului este Franz Kafka
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de Ov. S. Crohmălniceanu în „Literatura română și expresionismul“, cu o observație - formulată în 1922 - despre apropierea dintre Bacovia și Trakl). Însă nu atît invocarea lui Van Gogh ne trimite cu gîndul la estetica expresionismului, cît acest fragment despre „stridența”, nonsensul și dizarmonia organică a poeziei bacoviene: „Uneori, enervarea surdă și continuă ca un fir de apă subterană se exesperă și armoniile omului țîșnesc strident și țevile pleznesc și sunetele dănțuiesc ca șerpii. Totul ajunge la o înfrîngere deplină, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nonconformiști își vor proiecta reprezentările mitizante, impregnate de aerul „anilor nebuni”. Ar fi eronat să vedem în el - asemenea atîtor apologeți - un precursor absolut al noilor orientări artistice din veacul al XX-lea. Reprezentanți ai comicului absurd și ai poeticii nonsensului existau de mult în literatura europeană: limerick-urile lui Edward Lear, fanteziile lui Lewis Carroll, fumismele lui Charles Cros, Alfred Jarry și Alphonse Allais sînt doar cîteva exemple între altele, iar influența lor asupra primilor avangardiști români (Tzara, A. Maniu, Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]