1,090 matches
-
o margaretă care, în loc să atace cobra, îi cântă.” (O. Paler, Viața..., 58) e. multiplu: Vino, tinere / ia țărnă în pumn și mi-o presură pe cap în loc de apă și vin. / Botează-mă cu pământ.” (L. Blaga, 87) „Lumina lămpii de pe noptieră vine însă din spatele meu, încât fața mea e într-o umbră ușoară, pe când e luminată în plină față, iar umerii i-au căpătat luciri de sidef.” (C.Petrescu, Procust, 302) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când complementul opozițional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Efes. Și, din aproape în aproape, pe inernet, mi-am dat seama că eram cu ochii țintă la un crâmpei de zid din templul lui Hadrian. Poate pentru că de două zile o citesc pe Marguerite Yourcenar (Focurileă și pentru că pe noptiera mea stă mereu, de neînlocuit, Memoriile lui Hadrian. Iar la căpătăi, altă carte, despre care nu vreau să vorbesc acum. Poate pentru că seară de seară îmi cad ochii pe Les Nuits d’Hadrien, un parfum ambrat, misterios, inspirat, zice prospectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
vreme. Locuiau într-o căsuță modestă cu două camere, chiar în centru, pe locul unde în prezent este sediul COMINCO, lângă dispensar. O mobilă rămasă de pe vremuri le înfrumuseța dormitorul: pe un perete era un pat dublu impunător cu două noptiere, iar la peretele de la picioarele patului erau două dulapuri duble, despărțite de un birou frumos; întreaga garnitură era deschisă la culoare și-mi plăcea foarte mult. Și bucătăria era mare și frumos mobilată. Dea lungul celor două camere era o
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
o capcană. Întrebarea despre pălărie nu va fi pusă niciodată. Întrebarea despre pălărie e un munte negru și camera e o capcană. O fotografie cu fața ta fără expresie se găsește pe coperta unei reviste, un pistol stă pe o noptieră înghețată. În camera asta e iarnă și camera asta e o capcană. că scot aburi pe gură în timp ce mă holbez în jos la Jamie și Bobby care dorm în pat. Pe umărul lui Bobby e un tatuaj, negru și fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
alături) ca să completăm cărarea aceea atât de specială... „calea regală“ a motanilor... În casă rămăseseră soțiile celor doi poeți, Stela și Marina... Aventura a avut un final fericit. Nu ne-a văzut nimeni! Ciudat însă, în odaia vastă, pe o noptieră, era o singură carte, primul volum din Proust în Pléiade... ar fi urmat să-l traducă... Mult mai târziu, după ani de zile, într-o după-amiază, la Dolhasca, m-am trezit că-mi bat la ușă Mihai Ursachi și Mircea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
fața mea păroasă va fi înfricoșătoare în lumina lunii. Apoi ființa de lângă mine va cădea vlăguită pe cearșafurile albe și va rămâne stearpă pentru o zi sau două. Iar eu o să-mi întind mâna stângă și o să aprind lampa de pe noptieră. O să iau cartea de pe noptieră și o să o răsfoiesc cu atenție. Trupul meu sătul va fi cuprins încetul cu încetul de o moleșeală plăcută, iar ochii mei vor alerga peste rânduri pline de litere. Iar spiritul meu, pe cale să adoarmă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
înfricoșătoare în lumina lunii. Apoi ființa de lângă mine va cădea vlăguită pe cearșafurile albe și va rămâne stearpă pentru o zi sau două. Iar eu o să-mi întind mâna stângă și o să aprind lampa de pe noptieră. O să iau cartea de pe noptieră și o să o răsfoiesc cu atenție. Trupul meu sătul va fi cuprins încetul cu încetul de o moleșeală plăcută, iar ochii mei vor alerga peste rânduri pline de litere. Iar spiritul meu, pe cale să adoarmă ca un prunc obez, va
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mai spun nimic, tac și-l ascult cum respiră. Hai că mă culc și eu. Cred c-o să dorm aicea, pe canapea. Hai că-s zdrențe. Vorbim mâine, da? Îi spun că da, apoi închid telefonul și-l pun pe noptieră. Lumina e stinsă, văd cerul pe geam. Și o bucată de lună. Mă întorc spre femeia lângă care dorm în fiecare noapte. O privesc un minut. În somn, buza de jos i s-a relaxat și atârnă leneș. Pare bosumflată
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
acum nu m-aș simți golit de energie. Dar ele sunt reale, pot să pun mâna pe ele. Și n-au trecut decât cinci minute de când am intrat în casa asta. În dormitorul în care urmează să locuiesc o săptămână, noptierele gemene arborează două lămpi identice, imense. Lămpile își întind frunzele de sticlă sidefată până pe pernele cu față din goblen. Răpirea din serai. E foarte cald. Îmi deschid geanta și-mi scot periuța de dinți, pasta. Le duc la baie și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
La experiment au participat 40 de oameni. Facebook a ajuns să concureze cafeaua de dimineață. Uneori îl deschid înainte să am o cană gata. Asta dacă nu l-am deschis deja în toiul nopții, de pe telefonul pus la încărcat pe noptieră, într-un scurt moment de insomnie. Am ajuns să postez din trafic, la semafor. Ceea ce pentru un șofer începător e de-a dreptul stupid. Mi-am făcut și un grup în care îmi convoc la întâlnire virtuală clasa din școala
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
două și jumătate, șapte și jumătate. Douăsprezece. La douăsprezece culcă pachetul pe o parte Și desenează, pe cel din urmă pachet, în Ultimul loc gol, cât un punct, o siluetă ce dă să plece. Încuie apoi ușa, Stinge lampa de pe noptieră, Și, cu sarea vărsată în așternut, adoarme. (s.n.) Frazele simple fac ca poemul să fie o lectură extrem de accesibilă. Punctul cheie, despărțirea cuvântului esențial în silabe și așezarea lui în două versuri deodată, e modul lui Brownjohn de a ne
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un CD cu „varianta tipizată” a unei cunoscute romanțe plus un bilet de tren până la Bacău. Cum se cuvine la casele mari, perna din camera de hotel poartă pe ea în fiecare seară o trufă de ciocolată amăruie Lindt. Pe noptieră - o ediție completă Bacovia, tipărită pe foiță de Letea. Semnul de carte mângâie pagina la care ziaristul poate citi resemnat: „Când orice se vinde,/ Când orice e marfă -/ Trezește un sunet bătrân/ Din antica harfă”. Episodul mătrășirii dlui Turturică încheie
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
bună camaradă și o aviatoare de excepție. Avea însă și... un viciu. Fuma și bea cafele" își amintește Mariana, zâmbind. În 1938, se trezea dimineața din somn și, înainte de a deschide ochii, bâjbâia cu mâna după pachetul cu țigări de pe noptieră...3. Trecerea Virginiei Duțescu prin Escadrila Albă avea să fie una relativ scurtă se va retrage în 1941. Eficiența acestor aviatoare la manevrele regale a dus la ideea că ele ar putea fi extrem de utile în cazul izbucnirii unui război
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Fiecare volum pare treaz și în așteptare. Sunt în rafturi cărți necitite de mult, dar care nu se plictisesc așteptând, căci știu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu, le va răsfoi sau le va muta pe noptieră. Răbdarea cărților e infinit mai mare decât a oamenilor. Ele s-au obișnuit să vadă chiar și secolele scurgându-se unele după altele.” Nicolae Manolescu 620. „O carte bună e aceea care ne cultivă sau ne inspiră sentimentele frumoase: aceea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Joseph, țiganul mitic din Gennevilliers, fratele Clementinei. Lucrează într-un circ, și cuțitele le folosește să-și facă numărul." Are aerul de a spune că aceste cuțite de circ sunt speciale, nu ucid. Cléa strânge cuțitele și le pune pe noptieră, mod de a demonstra că sunt niște ustensile perfect inocente. Grijulie totodată să nu rătăcească sau să piardă cuțitele țiganului mitic din Gennevilliers. Ea se enervează: Până la urmă, ce e cu toți oamenii ăștia în camera mea?" "Procedăm la fel
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Atunci, mai bine să schimbe visul. Deocamdată, îi lipsesc niște piese de schimb în depozitul de vise. Tușește, nu poate nici să scuipe, nici să-și sufle nasul. Îngrozitor. Își frământă mintea să găsească soluții. Să tragă, de exemplu, sertarul noptierei, unde își ține forfecuța de unghii, ca să-și taie manșetele prea strâmte și sforile de care îi atârnă la încheieturi sacii. Da, dar cum? Ridicându-se puțin, ajunge să-și sprijine capul de noptieră și chiar să-și lovească fruntea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
soluții. Să tragă, de exemplu, sertarul noptierei, unde își ține forfecuța de unghii, ca să-și taie manșetele prea strâmte și sforile de care îi atârnă la încheieturi sacii. Da, dar cum? Ridicându-se puțin, ajunge să-și sprijine capul de noptieră și chiar să-și lovească fruntea de sertar. Se repetă exact istoria încercărilor impuse de doctorul Sinus. Ai putea crede că falsul doctor nu e un caz izolat, ci, dimpotrivă, o excrescență malefică și foarte răspândită a speței umane. Picioarele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înapoi, la locul lor, sonerie, telefon, perfuzie, iar ea se întoarce în pat. Soțul ei vine târziu. E grevă în transporturi și ninge. "Ai slăbit rău, observă ea, de ce?" "Ți-am adus cărți și ziare. Nu e destul loc pe noptieră, ți le pun în dulap, o să li le ceri infirmierelor. Sunt amabile." "Nu toate", spune .... și începe să-i povestească episodul cu ziarul aruncat la gunoi după ce fusese folosit la frecatul unei tigăi. El se miră, nu înțelege rațiunea unei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
chiu, cu vai ! În dreapta ușii salonului, fereastra termopan,,bună’’ și ea. Dincoace de pragul salonului, cum se intră de pe hol în dreapta, se află baia mică dar aranjată atent și mereu foarte curată; trei paturi așezate paralel, separate de câte o noptieră asortată. Un spațiu ,,intim’’ și primitor, neașteptat de cochet. Prize și sisteme de alarmă pentru cazuri de maximă urgență la primul și la al doilea pat. Alarmele cu beculețe roșii nu funcționează deoarece nu sunt conectate la rețeaua electrică. Bunul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
discuție cu Vera. Am dat mâna cu Marian, ca și cum ar fi fost pentru prima oară în viață, ne-am urat ședere plăcută și să plecăm sănătoși atunci când va fi vremea. După ce am așezat cele ce aveam din geantă în sertarele noptierelor. Am plecat grăbit către toaletă... O cămăruță în care se pătrunde împingând cu umărul în ușă... În stânga un coș de gunoi ,,îmbrăcat'' pe interior într-un sac menajer negru plin de resturi felurite. Drept în față, dușul încastrat în peretele
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Chiar dacă sunt prostii, sunt prostiile mele și nu cred că trebuia să citești...! Înțelegi?! Am enervat-o și mai mult, a plecat ca fulgerul spre alt salon. Vocifera nedeslușit. Colegii au rămas fără cuvinte. Trebuia să le ții în sertarul noptierei, nu la vedere! O.k., acum lăsa-mă! Voi vorbi și eu cu doamna doctor, al cărui pacient sunt, și vom rezolva... Am să merg și la director...! Lângă pagina de caiet, pe marginea patului, lăsată pe cartea ,,Demiurgul cel
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
mi se părea o adevărată cetate într-un stil specific al noii lumi. La New York era plină iarnă. La hotelul Ambassador, la care trăsesem, nu se simțea frigul, hotelul era chiar supraîncălzit. Acolo nu lipsea nici păcura, nici benzina. Pe noptiera din cameră era un aparat de radio. L-am deschis. Ce surpriză! Se transmitea splendida rapsodie a lui George Enescu. În America, muzica lui Enescu avea mare prețuire. Străzile New York-ului erau pline de lume, de unde de abia vedeai cerul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a fost la scrierea romanului " Viața începe vineri". Cele trei luni în care l-am scris au fost ca o vacanță petrecută în București, în anul 1987. A.B.La Editura "Humanitas", ați fost inițiatoarea și coordonatoarea colecției "Cartea de pe noptieră", apoi ați realizat antologiile din "Cartea-borcan", Antologia de poezie "Paradoxurile iubiri"i. Cu siguranță publicul cititor s-a apropiat și mai mult de editură prin aceste proiecte, vă cunoașteți publicul? Ce proiecte pregătiți? Cunosc publicul Editurii Humanitas de pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am așteptat eu întotdeauna de la Humanitas: cărți temeinice, adică așezate la temelia unei culturi, cărți peste medie, care să nu plictisească și, nu în ultimul rând, să fie o editură care "să nu încremenească în proiect". În privința colecției "Cartea de pe noptieră", ea este continuată cu multă dăruire de doamna Mona Antohi. Cartea-borcan a fost ideea unui arhitect, dl. Răzvan Luscov, iar rolul meu a fost să umplu cât mai bine borcanele acestea. Le-am umplut cu poezie! A fost un proiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
profund spirit Cezar Ivănescu (don sau dom Cezar, pentru inițiați). A.B. De multe ori, găsim răgazul (eu cel puțin asta fac) să ne uităm la câte o fotografie dragă, pe care o ținem pe masa de lucru sau pe noptieră, să citim o scrisoare primită sau pur și simplu să ne aducem aminte de un gest, o vorbă, un tic... Ne pleacă prietenii, parcă nici timp nu mai este să stăm de vorbă, să ne bucurăm de ce avem. Ce prietenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]