4,526 matches
-
spusese Josăphine căzuse pradă uitării. M-am întrebat, de altfel, adesea de ce. În definitiv, Mierck îl ura pe Destinat, nu era nici un secret. Era o ocazie bună de a-l sâcâi până se plictisea și de a-i târî prin noroi numele și ținuta de împărat roman. Dar cred că există ceva mai puternic decât ura, și anume regulile unei lumi. Destinat și Mierck făceau parte din aceeași lume, căreia îi aparții prin naștere, și care înseamnă educație aleasă, politețuri, mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mine. Ca Destinat, fără îndoială. Trebuie să fi băut și el din vinul acru, și să fi pierdut devreme chipuri iubite. Altfel nu ar fi putut scrie asta niciodată: când trăiești pe un covor de flori, nu te gândești la noroi. Cu cartea în mână, am trecut din cameră în cameră. Erau destule. Toate arătau cam la fel. Erau camere goale. Vreau să spun că fuseseră dintotdeauna goale, că le simțeai abandonate, fără amintiri, fără trecut, fără ecou. Aveau tristețea obiectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
asaltul și toată viața îi trecea deodată prin fața ochilor ca un manej al schimonoselilor. Nu voi ști niciodată dacă nu parcurgea aceste scrisori cu un aer plictisit sau râzând, după care le mototolea și le arunca într-o baltă cu noroi. Ultima scrisoare, ultima pagină din carnet era datată 3 august 1915. Era o scrisoare scurtă, în care își exprima dragostea în cuvinte simple și în care mai vorbea despre vară, despre zilele foarte lungi și atât de frumoase și ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de pe piatra aia mare, cam de la un metru, măi, frate, mă, și din somnul ăla, începe să plângă copila, da’ nu așa, ci cu muci și bale, în țipete, ieșise din album și căzuse pe pământul ud, în ape și noroi. Mi-am luat băiatul acasă repede, să nu răcească în ploaie, dar el nu și nu, că să luăm fata la noi, are altfel de păsărică, am văzut-o eu, n-avem unde, maică, cu mine în cameră, cum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-ți dau un sărut de noapte bună. S-au dat jos Încet din locul unde erau cocoțați. Ea nu i-a dat voie s-o ajute să coboare și, Îndepărtându-l prin gesturi, a aterizat ca o grămăjoară grațioasă În noroiul moale, unde a rămas un moment la pământ, râzând de ea Însăși. Pe urmă a sărit În picioare, și-a strecurat mâna Într-a lui Amory și au străbătut pășunile În vârful picioarelor, sărind și schimbându-și direcția de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s‑a ridicat deja un geniu: Rainer. A reușit să se elibereze până la brâu din mocirla părintească și tocmai se pregătește să scoată un picior și să calce de probă undeva, dar se scufundă mereu ca un rinocer prins în noroi. Imaginea asta a văzut‑o el o dată în Deșertul trăiește. În orice caz capul, în care s‑a încuibat viermele oribil al talentului literar, e deja afară, sus, și privește în depărtare, peste marea de chiloți vechi, nespălați, mobilă uzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stradă. Fascismul folosea obuzele și artileria grea care‑i stătea la dispoziție, cei ce apăsau pe trăgaci erau, ca și victimele, tot fii de muncitori aflați la dispoziția fascismului. Cele două valuri de fii ai dezmoșteniților (își căutau moștenirea în noroi, dar n‑o găseau, evident, pentru că o luaseră alții) se revărsau unul asupra celuilalt. Unii - printre care se aflau mulți șomeri fără drept la ajutor social, forțați să‑și apere patria - erau înarmați până în dinți de către stat. Armată federală, artilerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑o să se transforme în niște nori negri și grei. În sfârșit, aici se află un pârâu mai mare, care ar putea servi eventual la înecarea pisicii, ba nu eventual, ci sigur. Hai, dă‑i drumul, Sophie! Bagă‑te în noroi ca să fii cât mai aproape, în orice caz îndeajuns de aproape. Aș prefera totuși să n‑o fac, spune Sophie, pentru că iubesc animalele. Îmi țesal întotdeauna singură calul. Trebuie s‑o faci, altfel vei fi exclusă din grup înainte de‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îi dă sângele. Au! Nu puteați să luați o lighioană care nu‑ți provoacă atâtea dureri? Numai pisica ne‑a fost la îndemână, hai, fă‑o odată! Sophie îngenunchează în mizerie cu rochia ei frumoasă, deja e plină toată de noroi. Ține sub apă credinciosul animal domestic, obișnuit cu omul, ceea ce necesită destul de mult efort și forță. În apă: agitație, bolboroseală, spasme, bulbuci. Aproape că trebuie să se așeze cu totul deasupra jivinei; mă ud din cap până‑n picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
poliția secretă n‑a fost în stare să‑l dea la o parte. Dar și funcționarii social‑democrați Waldbrunner (ministru al Energiei și delator), Tschadek (ministrul Justiției și acuzatorul muncitorilor) și mulți alți sindicaliști de frunte, care au târât în noroi propriul partid și tradiția acestuia, sunt înjurați vehement de mama, indiferent de persoană, rang sau poziție socială. Ca să nu mai vorbim de Olah, agentul secret. Hans spune că el se află deasupra vidului în care trăiesc cetățenii obișnuiți și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
alb și negru, de proastă calitate, preluate din arhiva știrilor din anul 1945. Imaginile prezentau sinuciderile În masă din Saipan, starea deplorabilă a Hiroshimei după bombardament, atacurile sinucigașe ale piloților kamikaze, trupele de soldați care mărșăluiau prin frig și prin noroi. Imaginile erau Însoțite de vocea unui comentator, graseiată, ușor pe nas, care mă Înspăimânta așa de tare Încât aproape că făceam pe mine. Acum Înțeleg ce anume mă teroriza atât de mult: nu acele imagini de arhivă, care prezentau scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
somonul. Nu părea că praful de pe ea ar fi fost șters de curând. Și chiar dacă făcusem doar de puțină vreme cunoștință cu reședința Lange, era ușor de observat că și covoarele erau foarte rar aspirate, asta dacă erau vreodată. După noroiul din tranșee, un pic de praf și câteva scame pe jos nu mă ofensează pe mine chiar așa. Și cu toate astea, văzusem destule cămine mai curate decât ăsta, chiar și în cele mai sărace părți ale cartierelor Neukölln și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îngropat în cenușă, niște lucrări în vederea săpării unui puț, au fost scoase la suprafață fragmente de cai din bronz, statui ale unor romani purtând togă îprintre care și Augustus), precum și părți ale unui teatru: fusese regăsit orașul antic acoperit de noroaiele vulcanice ale Vezuviului. Pe data de 19 octombrie 1752, niște lucrători descoperă biblioteca lui Philodemos, sub forma a 1 838 de suluri de papirus imposibil de pus în valoare din cauza fragilității lor. Sunt regăsiți Horațiu, Ovidiu, Livius și Pliniu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Alexe Când gândurile mă-mpresoară Iar liniștea nu mai găsesc Spre vechea carte îmi plec ochii Aștept din nou să Te-ntâlnesc Cu blândă șoaptă mă-nfășoară Și rănile să mi le-alini Ridică-mă din valea morții Dintre urzici, noroi și spini Ajută-mă să-mi ridic fruntea Să uit de lacrimi întristări Alăturea de tine Doamne Călătorind spre dalbe zări Descrie-mi frumusețea vieții În ascultare de Isus Speranță dragostea divină Mă-ndeamna să privesc în sus Și chiar
C?nd g?ndurile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83359_a_84684]
-
când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
frunte, de aur gros bătut, S-a făurit frumoasă Acum vreo șapte veacuri, Lucrată în robie de meșter priceput, A-mpodobit tripticul cu gingășii și fleacuri." (Mitra lui Grigore) Emfaza demonstrativă din această manieră devine gesticulatoare în următorul ecce-homo: "Să bat noroiul vremii Cu ochii-nchiși. Hlamida Să-mi scoată-n drum nerozii, Din cârciumi grași și beți. Ca fluturii, ce rabdă Să-i poarte-n praf omida, Să rabd și eu povara A duce două vieți?" (Nehotărîre) Ne întrebăm, scrutând această
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îngăduit s-o uit. Dar ușurința-mi în cântărirea acelei vestiri a fost mare. Mi s-a spus sau eu am botezat-o astfel - că poartă un nume ca... Domnișoara Hus; că însăși seara o vărsase din veacul fanariot; că noroiul ei galben și soaia erau de prin cerșeli și popasuri la fântânile cu mătase ale drumurilor. - Când numele ei, necesar ca o lege a minții, nu putea fi decât acela de Pena Corcodușa; când petele ei picaseră din ceara de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ionel Bolocan care este director la CEC Drăgășani o alinta spunindu-i - ce mai, te-am făcut doamna la oraș - ai doi copii , Gabi și Romică, avocați talentați, un nepot frumos Dănuț, așa că poți fi fericită! Și este. A plecat din noroaiele Beicii. Viața te duce și te întoarce că un vârtej. Niciodată nu știi unde ajungi. Mai ales cum am trăit noi într-o societate debusolata, cea comunistă. Am trăit la voia întâmplării. Noroc că cineva de sus ne-a urmărit
POVESTEA UNEI FETE CARE TREBUIA SĂ SE NASCĂ BĂIAT, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364478_a_365807]
-
norocul său, le făcea portrete celor două fete care se prăpădeau de râs când le priveau. Singurul lucru care-l rodea era dorul de țară, de plaiurile natale, de orășelul lui înecat vara în praf și în restul anului în noroaie, de soția sa iubitoare, de manelele și sarmalele tradiționale, în fine, de tot ceea ce numim specific autohton. Poate de asta, deși totul era ca în visurile sale, la un moment dat, a avut, pe fondul unei beții crâncene, o fantezie
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
spitale, blocuri, ce lumini Să îți răstignim, moșnege, dragostea în spini? Nicolae, Nicolae, moș preaîncolțit, Ca pe porc, vine Crăciunul, să îți dea cuțit - Și rămân în urmă ghete de cizmari de soi Ce au încălțat o țară , însă cu noroi - Nicolae, Nicolae, moș mitraliat, Ai plecat, și-ai luat cu tine viața de la stat - Și-a rămas în urmă-n ghete, fără tălpi și ață, Viața cu-amintiri de pâine, viața de pe piața - Nicolae, Nicolae, moș batjocorit, Vinovat ești, Nicolae
COLINDĂ PENTRU MOŞ NICOLAE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364553_a_365882]
-
dușman”.Era un câine de ograda ,care ori de câte ori mă vedea că trec,se repezea la mine ,ba chiar odată m-a mușcat de un picior.Umblam pe atunci cu un băț în mână, poate pentru a mă sprijini când era noroi ,poate pentru a mă apară de câinii cei răi ,sau poate pentru a mă află în treaba. Am incercat în ultima vreme când mergeam prin sat să urc pe ulicioara ,pe lângă casa cu pricina ,dar în zadar ,javra nu mă
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
verdele munților o supăra...simțea ușor , temerea munților: să nu se dărâme cerul peste ei. Visase într-o noapte că valuri de cer, se prăbușeau peste păduri , amestecând verdele crud al frunzelor ce se văitau a moarte, cu valuri de noroi negru și urât mirositor; ea fugea la o distanță foarte mică, amenințată de goana albastrului din cer, care declanșase apocalipsa...Valurile de pământ negru acopereau , pe unde treceau , case, grădini, sate , orașe. În urmă rămânea liniștea morții, neagră , pe care
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
2014 Toate Articolele Autorului 13 Ianuarie 2014 „ O, sfintele mele cărți, mai bune și mai rele, pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datorez că sunt om, că sunt om adevărat...!” NICOLAE IORGA Între stele și noroi, Între gândul tău și rază, Se uită cărțile la noi, Sunt vii, și ele lăcrimează! Le înțeleg mustrarea lor Dintre mustrările prea multe Și ochii înduioșați mă dor De sub copertele tăcute. Se uită cărțile la noi Ca dorul meu rănit
SE UITĂ CĂRŢILE LA NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363785_a_365114]
-
atingă Să-ți răcorească patima ce a ars mocnit în tine Cuvântul meu să te elibereze din a vinii chingă Iar timpul irosit în lacrimi să nu ne mai aparțină. Nu ai să știi nicicând că am cules nuferi din noroi Am transformat regretele într-un nerostit poem De dragul clipei fericite ce se închina la doi... Loviți am fost pe veșnicie de al dragostei blestem. Referință Bibliografică: Vis și rugăciune / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 917, Anul
VIS ŞI RUGĂCIUNE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363931_a_365260]
-
30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Recurg la vorbe goale și fără de-nțeles; Greu îmi este-n viață, nu am de ales; Doamne, daca Vrei să mă chinui iar, Pentru mine-i cert că lupt în zadar. A plouat, este noroi și-i apă peste tot! Ajută-mă Tu Tată! Nu știu să înot! Sunt fără de speranță și fără de scăpare, Ajută-mă din nou, primejdia mă paște! Alunec în mocirlă, încerc să mă ridic, Îmi pun mii de întrebări, dar nu
NU MĂ MAI CHINUI DUMNEZEUL MEU! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363944_a_365273]