1,781 matches
-
Moldavia” ș.a. A tipărit două volume de versuri: Poezii (1937), carte confiscată de autorități ca fiind subversivă, și Poezii (1940). I s-a acordat Premiul „N. Ostrovski” (post-mortem, 1968). N. face parte din familia poeților basarabeni profund marcați de versul nostalgic al lui Serghei Esenin, din care preia motive, imagini și tonalități, afinitate explicabilă în primul rând prin aceeași obsesie a meleagurilor natale. Lirica lui evocă elegiac priveliștile Bugeacului cu stepa și orășelul de provincie, cu succesiunea anotimpurilor. Viziunea, imaginile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
din clișeul copilăriei-paradisiace, aducându-ne aminte de "nopțile cu febră, cearșaful mototolit și mirosind a medicamente, pastilele aproape întotdeauna atât de amare". Cu gândul la gustul piramidonului pisat în linguriță și la zidurile gălbui ale dispensarului de cartier, cronicarul răsuflă nostalgic și trece copilăros și serios mai departe. Vacanța la TOMIS TOMIS (din iulie 2007) se joacă. Cel puțin asta am crezut citind coperta a doua, despre numărul din august, care se pregătește: Schinurile modei. Fiți serioși, nu chiar orice calambur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
în partea cealaltă, în numele binelui utopic socialist, mult visat... Revoluția din 1917 născu totalitarismul. Regimul comunist din Rusia a fost puternic sprijinit de intelectualii occidentali de stînga prin scriitori mari totuși (plătiți, se șoptește), poziție împărtășită și azi de elemente nostalgice... Astfel, este de înțeles întîlnirea Stalin-Molotov și pactul lor istoric: cine se aseamănă, se adună. Victoria sovieticilor contra naziștilor fiind un paradox, întrucît și stalinismul și nazismul erau, de fapt, ambele contra democrației capitaliste, după cum s-a văzut ulterior. Cartea
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
decenii. Nu sînt foarte sigură de raportul dintre ultimele elemente citate și succesiunea generațiilor mai noi; cuvîntul ceai mi se pare însă un exemplu cert și ușor databil: curent în anii ’70, pare să mai circule azi doar în melodii nostalgice („Mi-e dor să mai merg la un ceai, la un ceai, / Să fiu liceanul bălai etc.”). Există, în plus, clare diferențe regionale. Un schimb de mesaje de pe un forum din Internet pare să indice că substantivul bairam e simțit
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
plate și verzi, și vinetele, pielea lor alunecoasă ca o stalagmită cu irizări violete... piețele și turcii strigînd neîncetat, provocator, pătimaș, de parcă ar vinde fete". Acestui devergondaj al simțurilor ambiguu ațîțate i se alătură o secvență complementară. O senzualitate eterată, nostalgică, de astădată, iese la rampă, cu o alură de vis resignat, capotînd în utopie: ,îmi spune că eschimoșii au zeci de cuvinte diferite pentru zăpadă. După nuanțele pe care le îmbracă albul sub efectul luminii naturale... văd o zăpadă albastră
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
atât de generală intră și muzica" (Aurel Stroe); "De obicei sunt contra traducerilor, pentru că este foarte greu să poți reda sentimentele pe care compozitorul le-a pus în muzica lui" (Marcel Roșca). În sfârșit, Sebastian Crăciun surprinde și acele aspecte nostalgice pe care muzicianul-băjenar le adăpostește, fie cu sfială, fie, dimpotrivă, cu emfază: "Concertele pe care le-am susținut în țară au fost întotdeauna ca o miere pentru inima mea. Eu am rămas româncă" (Lola Bobescu); "M-am găsit în sala
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
și al unui alt timp care nu se află în cărțile de istorie. Amintirea configureaza un tablou de gen cu polonezele care vindeau creme pe plajă, cu suedezele care făceau nudism, cu petrecerile zvăpăiate, un timp marcat de idealitatea restituirii nostalgice cu dulcea pasăre a tinereții ciripind cîntece de inimă albastră. Încetul cu încetul jovialitatea se evaporă și lasă să se vadă spectrul eșecului. Nici Penescu, nici Iordache nu au reușit, povestea lor de "succes" este de fapt un fiasco mai
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
veniți la mare, prin bișnițarii ocazionali, prin aerul de libertate inconcevabilă pentru cetățeanul zidit între pereții antifonați ai propagandei și ai penuriei generalizate. Spectatorul tînăr riscă să piardă aceste amănunte aluzive, substanțiale pentru evocare, riscă să piardă și acest filon nostalgic, însă cei mai "vîrstnici" știu cu siguranță despre ce este vorba. Acest fapt devine negreșit unul dintre dezvantajele, dar nu și defectele filmului. La el se mai adaugă și un anumit limbaj, păsăreasca miștocărelilor, a zeflemelei cu formulele ei consacrate
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
prieteni ai lui Boogie. Acesta împărtășește cu ei un trecut tumultuos din care ea nu face parte, la care nu are acces, și care apare evocat entuziast, imprudent de entuziast în culorile unei libertăți neliniștitoare. Momentul de "libertate", de retrăire nostalgică pe care-l revendică Boogie nu are nimic din potențialul unei rupturi, al unui scandal autentic. Nimic din ceea ce a fost nu mai poate fi reluat în datele lui inițiale. Poate că aici stă și frumusețea acestei escapade tardive în
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
bine atunci cînd, revenit în camera de hotel pentru a doua oară, Boogie regăsește înțelegerea ei și un fiu dornic să se joace cu el. Noaptea care a trecut stă ca un hotar între două lumi, finalul aparține unui optimist nostalgic.
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
naturii, Exil pe-o boabă de piper, Rimbaud negustorul, Moartea citește ziarul, O beție cu Marx. Sunt titlurile volumelor remarcabile ale unui poet extraordinar. Ca și femeile însă, toate aceste cărți aparțin secolului trecut. Are dreptate Mircea Dinescu să fie nostalgic.
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
manifestă o vizibilă predilecție pentru onomatextele „derivate”: Cina cea de toamnă, Ce mai taci Gary?), sub semnul crepuscularității. Multe poeme se situează în orizontul „vecerniei”, când clopotele bat în dungă potențând presentimentul morții. Toamna este percepută ca anotimp al retrăirilor nostalgice, cu speranța de a regăsi povestea vieții, reinventată din contururi șterse de umbre. „Lichenii crescuți/ pe nordul anilor” indică sensul apropierii de ultima întâlnire cu timpul: „O sferă/ de lacrimă/ se rostogolește/ pe obrazul timpului / omul pieton/ traversează orb/ strada
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
susține Vladimir Nabokov însuși că a vrut, prin acest roman, să ridice un "monument al pasiunii pentru limba engleză". Se vor găsi destui controlori ai corectitudinii politice dispuși să accepte că unul din lucrurile ce răzbat din roman e suferința nostalgică după o lume și după o limbă, rusa, în care scriitorul simțea că se poate exprima pe sine cu adevărat: "Nici unul dintre prietenii mei americani nu mi-a citit cărțile rusești și astfel orice comentariu laudativ despre forța operelor mele
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
importante pentru crezul său, pentru arta sa literară și dacă mai adăugăm că în copilărie și adolescență a scris piese de teatru, iar mai târziu a ratat Academia de Teatru pentru a deveni regizor, avem în față portretul unui regizor nostalgic și nesățios care vrea să pună în scenă întreaga Istorie a lumii. Sau fragmente relevante ale ei. Bastonul contelui Al zecelea volum al ciclului Celor O Sută se numește Bastonul contelui și cuprinde intervalul dintre Al Optzeci și șaptelea, numit
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
simptom promițător. Generația lui Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu avea o dublă memorie, una conectată la lumea de dinainte de ’89, alta la cea pe care ingineriile sociale postdecembriste o articulau deseori distorsionant. Noua generație nu mai cunoaște scindarea, rapelul nostalgic sau sentimentul acut al derizoriului și al iluziilor pierdute. Filmul lui Victor Dragomir, Strung love, reflectă o altă modalitate de a memorializa, nu cu mijloacele documentarului sau ale experienței trăite sau ale alegoriei sau distopiei, ci parodic, unde referentul este
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
este departe de a se reduce numai la atît. La o lectură mai atentă ne dăm seama că toată cantitatea aceasta de informație funcționează mai degrabă pretextual. Grefată pe o viziune maniheistă asupra percepției duratei și pe o predispoziție marcat nostalgică, erudiția de-a dreptul năucitoare a scritorului german conduce discursul pe piste trasate cu eleganță, spre concluzia că timpul ceasului mecanic și acela al nisiparniței se exclud. La acest nivel avem de-a face cu o meditație gravă asupra relațiilor
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
toți, nu doar în zilele copilăriei, în zilele petrecute în grădină, în zilele de vacanță, ci adînc, în profunzimile ființei"). Cum se îmbină informațiile tehnice și precis datate, bazate pe o documentație temeinică și bine pusă în valoare, cu meditația nostalgică asupra inocenței pierdute și a timpului devorator care înseamnă moarte, cititorul va avea singur prilejul să constate. Vom adăuga doar că erudiția într-un asemenea domeniu capată o aură halucinatorie, de scriere borgesiană, iar elogiul nisiparniței (ca semn iconic nu
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
ridică „un suflu rece”, semn că „oaspetele mult așteptat”, menit să absolve lumea de păcate, „e pe aproape.” El e Nimicitorul ce-și are „rădăcinile” înfipte adînc „în viețile ce nu se întorc”. Sosirea lui anihilează patimile, stîrnind un vîrtej nostalgic de aduceri aminte în sufletele celor sortiți pierii. „Acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul/ atroce plimbări pe sub uriașe oftaturi/ tu ai gura închisă”, pecetluită de „asfințitul dragostei ce fabrică oxizi...” În acest din urmă vers, cuvîntul „oxizi” pare un bruiaj
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
de funcționare, care a fost donat de către „Wiener Linien”, întreprindere ce asigură transportul în comun în capitala Austriei. În plus, Primăria Viena a suportat și cheltuielile legate de transportul vagonului de la Viena la Timișoara. „Valoarea acestui vagon este mai degrabă nostalgică decât economică“, după cum se specifică în contractul întocmit cu acest prilej, iar gestul se dorește o dovadă a faptului că transportul în comun din cele două orașe are o istorie comună. Prezentarea vagonului vienez, după efectuarea lucrărilor de renovare și
Agenda2005-43-05-general8 () [Corola-journal/Journalistic/284329_a_285658]
-
actorii Magda Catone și Claudiu Bleonț. Potrivit acestuia, spectacolul se joacă pe scenele din România, dar și pe cele din Germania, Noua Zeelandă sau America de peste 30 de ani. Scenariul a fost modificat în funcție de public și de schimbările sociale. Unii spectatori nostalgici au ales să-l revadă de mai multe ori. Când l-am văzut prima oară, acum 17 ani, eram însărcinată. Acum am venit cu fiica mea, adolescentă, să-l vedem împreună", le-a mărturisit recent actorilor o iubitoare de teatru
Cum explică Claudiu Bleonț acuzațiile de pornografie by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/22590_a_23915]
-
ficțiune ceea ce a distrus în realitate, Briony oferă și sensul soteriologic al acestei povești, dar și traseul dramatic, "real" al personajelor a căror idilă s-a stins prematur. Putem relua filmul începînd cu sfîrșitul care-l reconstruiește printr-un rapel nostalgic al unei împliniri sub binecuvîntarea unei ficțiuni dezirabile, compensatorii, și nu putem decît să ne amintim că filmul debutează cu tînăra Briony în ipostaza de dramaturg la prima piesă, una desigur melodramatică și care se transformă febricitat într-o povestire
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții mentale și creatorul discret al altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în unuiversuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă încredibil de repede, iar formele simbolice
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
dicționarele tăcerii/ vin veghetorii insomniilor/ nu putem să ne împotrivim au zis/ hotărîrii de-a merge-n exil a semințelor" (și s-au hotărît semințele să meargă-n exil). Acest exil misterios, decis de străfunduri abisale, naște, firește, o reacție nostalgică, o așteptare. Așteptarea reîntoarcerii la făgașul originar s-ar cuveni să fie antidotul său măcar în plan afectiv, o alinare în sine. Dar ea se izbește de enormitatea dezamăgirii, de proporțiile catastrofice ale prăbușirii, așa încît e blocată chiar în
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
precisă, dar întotdeauna nemulțumiți de felul cum centrul încerca să-și exercite autoritatea asupra lor, obligîndu-i să se exprime în termenii orientării unitare. Au existat între ei legături cu adevărat frățești, despre care Istrati avea să amintească mereu cu o nostalgică duioșie. "în mișcare am avut mulți âtovarăși>, dar Ștefan nu mi-a fost tovarăș, ci frate, frate adevărat pentru că altul nu aveam". Instalat la conducerea sindicatului, Istrati și-a dat osteneala să reia tot ceea ce începuse Ștefan Gheorghiu și, venind
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]