2,627 matches
-
lui Vivian. Vivian ține foarte mult la secretul dosarelor ei. M-ar ucide dac-ar știi că te-am rugat să mă ajuți. — N-o să spun o vorbă. și-acum zi-mi de ce are nevoie. Dosarul în care sunt toate notițele echipei de marketing de la cea mai recentă conferință de vânzări. și dosarul despre Programul Prime Publishing. Am căutat prin dosarele de pe biroul lui Vivian și am găsit unul etichetat cu „Vânzări de Toamnă“. — OK, uite-l pe ăla de marketing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am îmbrățișat-o cu toată puterea. Aș fi vrut să nu-i mai dau drumul niciodată. Capitolul cincisprezecetc "Capitolul cincisprezece" Inima întunericuluitc "Inima întunericului" — Carl. Sunt Vivian, păpușă. Claire Truman e și ea pe apel de conferință. Ea o să ia notițe, pentru ca tu, iubitule, să te poți relaxa și să mă asculți. Sună bine, Viv, a răspuns Carl Howard cu vocea lui hârâită, de fumător înrăit. Singură, în biroul meu fără ferestre, eu mi-am proptit, într-o mână, capul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în week-end-ul ăla, ca să mă furișez și să lucrez în liniște pe manuscrisul lui Luke. — Mi-am luat cu mine ceva de lucru, îi pomenisem lui Randall, sperând să pregătesc astfel terenul. Crezi c-o să am vreme să fac câteva notițe? — Sper, iubito. Randall m-a sărutat pe frunte. — Albinuța mea muncitoare! Apoi a băgat mâna în geantă, a scos The Wall Street Journal și-a început să citească. — De ce nu vorbim puțin, iubitule? l-am întrebat cu blândețe, uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
c-o să te întorci aici, a zis una dintre gorile, uitându-se amenințător la mine. Am venit imediat ce-am primit telefonul ei. — Trebuie să părăsești zona imediat, mi-a comandat celălalt. — Foarte bine. Voiam numai să mă asigur că notițele mele sunt clare. Nu voiam ca autorii mei să fie lăsați de izbeliște... Imediat înseamnă imediat. Ai două minute să-ți iei lucrurile personale. Dacă întârzii mai mult, vom raporta la poliție comportamentul tău huliganic și vei fi escortată afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
plăcea să încerci așa ceva, îi spuse el când se îndreptau spre ieșire. Wilt zâmbi slab și se duse să se ocupe de anul II Instalatori și Strungari. Le dădu să citească Shane și își petrecu timpul în oră făcându-și notițe pentru cursul primit. Putea auzi în depărtare cum forezele săpau în continuare în pământ. Wilt izbutea să și-o imagineze pe Eva întinsă pe fundul gropii, în timp ce peste ea se turna cimentul. Peste pijamalele ei limonii. Era un gând simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
auzi în depărtare cum forezele săpau în continuare în pământ. Wilt izbutea să și-o imagineze pe Eva întinsă pe fundul gropii, în timp ce peste ea se turna cimentul. Peste pijamalele ei limonii. Era un gând simpatic și-l ajuta la notițe. Puse pe hârtie un titlu, „Crima în familie“, cu subtitlul „a) Uciderea partenerului - reducerea ratei crimelor de la legiferarea divorțului până azi“. Da, despre așa ceva va fi în stare să le vorbească celor din grupa de pompieri-aspiranți. 4 — Urăsc petrecerile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sunt sigur că știți deja despre ce e vorba. Wilt dădu din cap aprobator. — Și, desigur, suntem interesați de orice ne-ar putea fi de vreun folos. Mă întreb dacă n-ați fi dispus să aruncați o privire asupra acestor notițe. Și inspectorul îi înmână lui Wilt o bucățică de hârtie. Pe ea era scris, ca titlu, „însemnări despre violența în familie și destrămarea căsniciei“, iar dedesubt se înșirau câteva subtitluri: 1. Utilizarea tot mai frecventă a violenței în spațiul public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
privirea plecată pe foaie, presimțind osânda. — Recunoașteți scrisul? îl întrebă inspectorul. Da, o fac! răspunse Wilt, adoptând mult prea devreme limbajul eliptic din boxa martorilor. — Recunoașteți că dumneavoastră sunteți cel care a scris aceste însemnări? Inspectorul întinse mâna și recuperă notițele. — Da. — Exprimă ele opinia dumneavoastră față de metodele poliției? Wilt reuși să se adune. — Sunt niște notițe pe care le-am pregătit pentru cursul scurt din cadrul programului de pregătire teoretică a pompierilor aspiranți, explică el. Erau doar niște idei de bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
adoptând mult prea devreme limbajul eliptic din boxa martorilor. — Recunoașteți că dumneavoastră sunteți cel care a scris aceste însemnări? Inspectorul întinse mâna și recuperă notițele. — Da. — Exprimă ele opinia dumneavoastră față de metodele poliției? Wilt reuși să se adune. — Sunt niște notițe pe care le-am pregătit pentru cursul scurt din cadrul programului de pregătire teoretică a pompierilor aspiranți, explică el. Erau doar niște idei de bază. Ele urmau, desigur, să fie dezvoltate... Dar nu negați faptul că dumneavoastră le-ați scris? — Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
țel era acela de a-mi oferi un prilej de divertisment și de a-mi ocupa cât mai multe ceasuri din zi. Am numit proiectul o carte, dar în realitate nu era câtuși de puțin așa ceva. Lucrând pe caiete de notițe cu file galbene, pe foi detașate, pe spatele plicurilor și al formularelor venite prin poștă prin care băncile îți propuneau carduri de credit și împrumuturi imobiliare, compilam un fel de colecție de însemnări făcute la întâmplare, un ghiveci de anecdote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a schimbat într-o disperare profundă și tot mai intensă, convingerea că i se întâmplase ceva îngrozitor. În toamna lui 1997, a renunțat în fine la teza de doctorat. În seara dinainte de a părăsi Ann Arbor, și-a strâns toate notițele, toate diagramele și listele, toate ciornele brute ale argumentației sale în treisprezece părți și, una câte una, a ars pe rând foile într-un butoi metalic din spatele casei. Imediat ce marele incendiu melvillian s-a stins, unul dintre colegii de apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de produse. O băutură, o linie vestimentară, un parfum. Avem o viziune creativă extrem de amplă. Îi zâmbește. Abia așteptăm să ne apucăm de treabă. — Și care este, de această dată, segmentul țintă pe care Îl vizați ? Întreabă tipul, consultându-și notițele. Sportivele ? — În nici un caz, spune Jack. Noi ne adresăm... fetei de pe stradă. — „Fetei de pe stradă ?“ Moderatoarea se Îmbățoșază În scaun, cu un aer ofensat. La ce anume vă referiți ? Cine e fata asta de pe stradă ? — Are În jur de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
voia să intre În viața mea ! Adu-ți aminte doar cum a venit și și-a băgat nasul la mine În dormitor. Nu-i deloc de mirare că a fost atât de al naibii de interesat. Cred că și-a luat și notițe, Încontinuu. Cred că avea chiar și un dictafon În buzunar. Iar eu, pur și simplu... i-am deschis larg ușile. Iau o gură mare de schnapps și mă cutremur. N-am să mai am niciodată Încredere În nici un bărbat. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu muzica, în sensul că nu e expusă percepției simultane ca pictura, ci mai degrabă celei succesive... Cu o idee de genul ăsta rămăsesem, probabil exprimată mai complicat. Viitorul meu roman zace în buzunarele pantalonului de vară, în formă de notițe pe care vor trece încă niște luni până să le asamblez, probabil abia la iarnă, când ideile se vor lega mai bine, ajutate de doza de alcool tare. Acasă mă aștepta mapa de la Delegația Comisiei Europene, care într-un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe scaunul lui de la catedră, umbla cu pas neauzit în niște pantofi moi pe culoarul dintre bănci și numai ce ne trezeam cu el în spate, aplecat peste trupurile noastre, masând un omoplat, șoptind Ce faci, iepuraș, iar nu iei notițe? Asta o spunea numai băieților, fetele nu păreau să-l atragă. unsprezece Se făcea că locuiam tot cu maman și Anton, în altă casă, mai spre marginea Bucureștilor, într-o casă fără mobilier de prisos, în care putea intra cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aer epuizat. — Bravo, zic, așezându‑mă lângă el. Și îți mulțumesc încă o dată. Ai făcut o treabă extraodinară. — Pentru puțin! zice Caspar. Să știi că chiar mi‑a făcut plăcere. Te cam saturi de atâta porțelan german timpuriu. Arată spre notițele lui. Cred că nu stăm rău deloc. Stăm senzațional! zice Suze, alăturându‑ni‑se, cu o bere pentru Caspar. Zău, Bex, acum chiar că n‑o să mai ai nici un nor deasupra capului. Scoate un oftat admirativ. Asta nu arată decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înțelegător pe mână. Ești bine? Vrei un șervețel? — Îhm... nu, mersi, spun coborându‑mi glasul. Dar, cine știe. Poate mai târziu. — A fost extrem de curajos din partea ta să vii și să faci asta, adaugă Rory și se uită scurt în notițe. E adevărat că părinții te‑au dezmoștenit? — Cinci secunde, strigă Zelda de jos. Patru... trei... — Bun găsit din nou, zice Emma cu un aer grav spre aparat. Astăzi avem un oaspete foarte special. Mii dintre dumnevoastră au urmărit probabil povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ca auditoriul să-și ridice capetele din carnețele. Nu are tipar, nu are ziare. Se bazează pe viul grai al mulțimii. Ochii lui trec prin sală. Brusc, o priveliște neașteptată. Concentrarea lui e tulburată. O recunoaște, fata care nu ia notițe cum fac restul. Actrița, fără machiaj. Impactul e ca lumina zorilor care gonește întunericul. Senzația acestuia îl răvășește. O sămânță adormită încolțește. Ea se uită înt-o parte, știind că el și-a pierdut concentrarea. Atenția lui e îndreptată acum asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
odată, cu rău. De ce trebuie să facă asta? Soțul meu are doi copii dintr-un mariaj anterior... nu e nimic în neregulă cu sperma lui. Situația se poate schimba, i-a răspuns consultantul neatent, pentru că începuse, din nou, să ia notițe. Ce vârste au copiii? — Șase și patru ani. Omul s-a oprit din scris și s-a uitat la ea peste rama ochelarilor. —Am înțeles. Deci dumneavoastră sunteți nevasta numărul doi, nu? Alison a clătinat din cap, fără să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și, chiar dacă ar fi făcut-o, Lesley ar fi putut fără nici o greutate să-și găsească altă slujbă. Omul În costum lasă jos servieta, o deschise și scoase un dosar. Îl puse apoi pe servietă și Începu să-și ia notițe, despre care bănuiam că erau În legătură cu felul În care arăta sala. Deodată, vopseaua cojită și crăpăturile din pereți prinseră a lua proporții dinaintea ochilor mei. Am rezistat tentației de a mă posta nonșalant În fața celei mai serioase crăpături pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tragere de inimă: — În după-amiaza În care Linda a murit. Ne-am cam ciondănit. Ea și cu mine. — Cum s-a Întâmplat? — A intrat În sală cu clipboard-ul ei, zise Fliss, pronunțând cuvântul „clipboard“ cu un dispreț magnific. Își lua notițe despre orice. A continuat până ce-am Întrebat ce naiba făcea. Se pare că „raționalizare“. Știi tu, reducerile de buget, spuse ea, uitându-se la mine. Ridicol. N-a mai rămas nimic de redus și ea știa. Așa că i-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tu ai să afli. Și a avut cutezanța de a râde! În realitate, n-am aflat-o niciodată. Împrejurările morții marelui reformator al Orientului au rămas un mister. Am aflat vestea la câteva luni după Întoarcerea mea la Annapolis. O notiță din ziarul L’Intransigeant din 12 martie 1897 mă informa despre moartea sa, survenită cu trei zile mai Înainte. Doar spre sfârșitul verii, când Îmi parveni faimoasa scrisoare promisă de Șirin, am putut să aflu, În legătură cu moartea lui Djamaledin, versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așa spunea sectoristul. Când sectoristul suna la apartamentul nostru, ușa de la bucătărie se închidea în spatele lui și al tatei. O oră mai târziu, se deschidea iarăși. Între timp eu n-aveam voie să ies din sufragerie. Sectoristul vâra carnetul de notițe în buzunarul pantalonilor și își ștergea broboanele de sudoare cu dosul mâinii. Palma lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele dificile? După ei, în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aceia? Cursurile s-au reluat, e adevărat, sub supravegherea trupelor de ordine și cei care au ocupat primele rânduri în amfiteatre au fost chiar conducătorii grevei. S-au așezat în bănci de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, își luau notițe și răspundeau „prezent“ când se striga catalogul. Mi s-a părut cumplit de straniu: votul greviștilor nu fusese încă anulat și nici nu s-a anunțat oficial încetarea grevei. Singurul lucru care s-a întâmplat, de fapt, a fost chemarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la masa lui Midori și un individ de-acolo a strigat-o: — Midori, hai la masă! Midori s-a întors spre el și i-a făcut semn cu mâna, asigurându-l că vine imediat. Ia ascultă, domnule Watanabe, tu iei notițe la cursuri? — Normal că iau. — Te rog să mă scuzi că îndrăznesc, dar ai putea să mi le împrumuți și mie? Am lipsit de două ori și nu știu la cine aș putea apela. Bineînțeles că ți le împrumut. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]