9,387 matches
-
viața zbuciumata a lui B. P. Hașdeu, cu "suflet uraganic", cum l-a definit G. Călinescu, este semnificativ și faptul că a fost adus în fața justiției. Pe langă procesul ce i s-a intentat la Iași, în 1863, după publicarea nuvelei Duduca Mămuca, acuzat de "nemoralitate", dar declarat "nevinovat de acuzația ce i s-a întins", B. P. Hașdeu a suferit detenția la închisoarea Văcărești, în vara anului 1870, cu ocazia rebeliunii antidinastice a lui Candiano Popescu de la Ploiești. Despre acest
Contribuții de istorie literară by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8812_a_10137]
-
a doua, definitivă), prefață de Mihai Zamfir; Morminte străvezii de Dan Stanca (ediția a doua, definitivă), prefață de Alex Ștefănescu. Toate fiind reeditări, ele tind să consacre sau să consfințească un canon al prozei contemporane, alături de alte titluri din domeniul nuvelei și povestirii: Ioan Groșan, Caravana cinematografică și alte povestiri (ediție definitivă), cu o prefață de Nicoleta Cliveț; Cristian Tudor Popescu, Trigrama Shakespeare. Ficțiuni speculative, antologie și prefață de Mihai Iovănel. Din proza interbelică sunt reeditați numai Tudor Arghezi, cu Cimitirul
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
Dispus la compromis, Bențea va avea prilejul să cunoască toate amărăciunile deziluziei, Lucian va izbuti, prin întâmplătoare cunoștințe, să se salveze. Romancierul, care a ales exilul în anul 1975 n-a avut inima să-și sacrifice alter-ego-ul. Tragic este finalul nuvelei Fuga în paradis, unde se moare în cala vasului în care se ascunseseră fugarii, iar supraviețuitorul, la capătul puterilor, leșină pe chei, fiind adus de grănicerii egipteni înapoi pe vas. Nuvela este, acum, de un atroce realism și se constituie
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
avut inima să-și sacrifice alter-ego-ul. Tragic este finalul nuvelei Fuga în paradis, unde se moare în cala vasului în care se ascunseseră fugarii, iar supraviețuitorul, la capătul puterilor, leșină pe chei, fiind adus de grănicerii egipteni înapoi pe vas. Nuvela este, acum, de un atroce realism și se constituie într-un pandant al Hotarului..., ca un epitaf adus împrejurării că din fugari mulți au căzut victime tentativei, că riscul fugii a fost extrem, reușita o excepție. Fugarul cunoaște miza: Nu
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
Codrin Liviu Cuțitaru Faptul că Robert Louis Stevenson, victorianul scoțian devenit emigrant american, a fost depășit în popularitate de propriul lui roman ("nuvelă", în unele accepții), The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde/Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde (reeditat, iată, la noi, din 2003, în mod constant, de către Editura Minerva), rămîne, pînă la un punct, un lucru
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
limita acestui cadru analitic. Stephen Coote conchide, de pildă, că romanul reprezintă o alegorie a ideii că, în om, "eul public și cel intim nu sînt decît două fațete ale aceleiași personalități", iar Andrew Sanders crede, în mod similar, că nuvela studiază "binele divizat" (de interferența "răului") și, simultan, "dedublarea etică". Întrebarea care se pune aici este următoarea: ne aflăm cu adevărat în fața unui "caz straniu" de "divizare" a eului, de "dualitate" psihologică și de "coexistență" a antinomiilor în același individ
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
substituțiilor" din "gramatologia" lui Jacques Derrida, principiul de bază al deconstructivismului contemporan. Centralitatea nu este reperabilă în sine, ci în multiplicitate, într-un șir de centralități "suplimentate" infinit, cu identități proprii și forme de manifestare specifice. Tehnica narativă însăși a nuvelei trimite la acest "joc" al "înlocuirilor". Fiecare dintre cei trei naratori suferă de parțialitate informațională, solicitînd mereu completările și explicațiile celui imediat următor. Centrul textului migrează, prin urmare, în structuri diferite, perspectiva fiind, constant, redimensionată. Dl. Hyde, simbolul perpetuei "re-centralizări
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
în egală măsură posibile, atâta vreme cât Maria Ellis ne lasă, dezinvolt, îndeajuns de multe indicii pentru ambele ipoteze. Și cât investigația ei se păstrează într-o deloc ancorată realist aglomerare de povești. O anume magie a gestului ritual primitiv, pe filiera nuvelelor lui Ștefan Bănulescu, se simte în tot textul, numai că motivația compozițională e cu mult mai rudimentară aici: "Uriașa, pe pământ, era făcută din carne și oase, ca și el. Ca și Pela. Trăia în trupul Pelei. Dar avea puterea
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
este construită la nivelul de suprafață ca o poveste cu strigoi care vampirizează făpturile vii, faptele se petrec pe o moșie din câmpie, aproape de Dunăre, iar epica se rafinează prin referiri și citate din poeme eminesciene, Luceafărul și Strigoii, din nuvela Sărmanul Dionis. Timpul este cel modern, indicat precis, 1935, acțiunea are o durată magică, de trei zile și trei nopți, spațiul este închis, terorizant. Conacul devine un cronotop al practicilor magice și al riturilor străvechi. Cei doi oaspeți, pictorul Egor
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
pe care nu a avut cum să-l respingă: onoarea de a fi unul dintre foarte rarii scriitori în viață incluși cu "Opere complete" în celebra Bibliotheque de la Pléiade (vol.I, 1989; vol.II, 1995). Opera sa cuprinde romane și nuvele ( La Castelul din Argol - 1937, }ărmul Sirtelor - 1951, deja menționat și recent reeditat de Editura Art în excepționala traducere a lui Gellu Naum; Un frumos tenebros - 1945, Un balcon în pădure - 1958, ambele apărute în traducerea subsemnatei în condițiile ultramodeste
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
menționat și recent reeditat de Editura Art în excepționala traducere a lui Gellu Naum; Un frumos tenebros - 1945, Un balcon în pădure - 1958, ambele apărute în traducerea subsemnatei în condițiile ultramodeste ale începutului anilor 90; Peninsula - 1970, alcătuită din trei nuvele lungi), eseuri și călătorii (Apele înguste - 1976, Forma unui oraș - 1985), poeme în proză (Libertate mare - 1946), teatru (Regele pescar - 1948), precum și studii și critică literară (ca Suprarealismul și literatura contemporană - 1949, Julien Gracq fiind un apropiat al lui André
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
evocă diminețile triste ale Parisului după nopti de chef, personajul se simte respins de societate, trecut prin experiența războiului nu se mai poate adapta și își atribuie dreptul de a nu crede în nimic. Drieu e tentat de scris, compune nuvele, piese de teatru, colaborează asiduu la ziare. Textele cele mai dezbătute: Gilles și Le feu follet. Până la capăt Într-un fel consecvent cu excesele pe care le-a practicat, Drieu alege ideologia hitleristă, câștigă bunăvoința ocupanților germani, contribuie la persecutarea
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
regia de film. În prezent își împarte existența între Paris, Atena și insula Tinos din Ciclade. De la debutul din 1974 (Sandwich), a publicat mai multe romane (Capul pisicii, 1978, Talgo, 1983, Inima Margaretei, 1999, Cuvintele străine, 2002) și volume de nuvele (De ce plângi, 1991, Papa, 1997) și aforisme, unele scrise direct în franceză și traduse imediat în greacă, altele în limba maternă și apărute apoi la Paris. Premiile care i-au încununat cărțile (Médicis în 1995, pentru Limba maternă, Premiul pentru
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
De ce plângi, 1991, Papa, 1997) și aforisme, unele scrise direct în franceză și traduse imediat în greacă, altele în limba maternă și apărute apoi la Paris. Premiile care i-au încununat cărțile (Médicis în 1995, pentru Limba maternă, Premiul pentru nuvelă al Academiei Franceze, 1997), reeditate frecvent și traduse în mai multe limbi, l-au impus ca unul dintre cei mai cunoscuți scriitori greci din diaspora. Carte cu pronunțat caracter autobiografic, Te voi uita în fiecare zi, cel mai recent roman
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
c-un soi de încântare și-l repetai cu plăcere. Gusturile noastre nu prea coincideau. Pasiunea ta pentru Zweig și Dickens mi se părea exagerată, la fel cum tu considerai nemăsurat entuziasmul meu pentru Dostoievski. Dar îndrăgeam amândoi la fel de mult nuvelele lui Cehov și Maupassant. Înțelegeam atașamentul tău față de Venezis, care evocă expulzarea grecilor din Turcia și dificila lor instalare pe pământul patriei mamă, drama pe care o trăiseși chiar tu în copilărie. Mi se pare că preferai poezia prozei, în timp ce
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
argumentația este foarte strânsă, ideile curg dintr-una în alta, încât este aproape imposibil să decupezi una fără să-i tai rădăcinile rizomice care o leagă de cele care o precedă și/sau succedă. Scriind despre capodopera lui Costache Negruzzi, nuvela Alexandru Lăpușneanu, Gabriel Dimisianu remarcă faptul că generozitatea temei i-ar fi permis autorului scrierea unui mare roman. Ratând romanul, Negruzzi a scris însă "o capodoperă a genului nuvelistic, prin care proza noastră obiectivă se întemeiază". Pornind de la această observație
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
Ratând romanul, Negruzzi a scris însă "o capodoperă a genului nuvelistic, prin care proza noastră obiectivă se întemeiază". Pornind de la această observație, criticul observă cu justețe că, în literatura română, secolul al XIX-lea a fost unul al povestirii, al nuvelei, al schiței. Ar fi putut fi altfel? Da, dacă un subiect cu potențialul narativ al lui Alexandru Lăpușneanu ar fi atras atenția altui scriitor decât Constantin Negruzzi. Scrie Gabriel Dimisianu: "El (secolul al XIX-lea) nu a impus nici un roman
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
Știință și Artă. Cu alte trei-patru volume care vor urma va fi prima ediție critică integrală a publicisticii călinesciene. Oferă un spațiu generos de discuții despre cronicarul literar, cetățeanul, omul politic, ideologul, universitarul, publicistul, esteticianul Călinescu. Eugen Barbu, Opere. I. Nuvele. Romane, LX+1604 p.; II. Romane. Jurnal, 1880 p., ediție îngrijită, cronologie, note, comentarii, repere critice de Mihai Ungheanu, prefață de Eugen Simion. Este o ediție selectivă, pe criteriul valorii, ca și ediția de Opere Petru Dumitriu. Va mai dura
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
pune în brațe studii amănunțite, interpretări acute, moderne, consistente, la piesele lui Shakespeare. "Mă gîndesc de multă vreme la acest personaj straniu și enigmatic numit Richard. Mi-l imaginez ca pe un tînăr asemănător personajului descris de Thomas Mann în nuvela sa Tonio Kroger. Un tînăr înalt, subțire, blond și cu ochi albaștri. Pentru a face o comparație asupra condiției sale, vă sugerez acel moment, cînd un copil aflat într-un puhoi de oameni își pierde părintele însoțitor. Cine a văzut
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
au o problemă comună: ajung să trăiască la modul mecanic, să se târască de pe o zi pe alta, visând, în compensație, la fantasmagorice alternative biografice și istorii personale contrafactuale. E ceea ce îi leagă pe funcționarii din biroul friguros al Băncii (nuvela Iulia în iulie) atât de diferiți, altfel, între ei: Stere, stăpân peste o liotă de animale, după ce nevasta i-a fugit c-un motociclist, familistul Tudose, tată al unei viitoare fete bătrâne și soț tot mai plictisit de ritualul conjugal
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
Apoi o lua agale spre Crucea de Piatră." (pp. 135-136). Inflexiuni lirice barbiene apar în cuprinsul acestui desfășurător prozaic, tern, ca și cum poezia ar fi chemată să facă breșe, supape salvatoare în proza cenușie a vieții. La o privire mai atentă, nuvela nu poate fi integrată până la capăt în codul realist: Iulia aparține unui alt plan decât acela al realității propriu-zise, ea e o fantasmă care apare și dispare, o fata morgana intangibilă. Astfel de alunecări, deplasări de la real la imaginar observăm
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
după subiect - să reducem o carte, sau o "pastilă" care ne-a bucurat pe de-a întregul, la un miez, la o variantă concisă, ca o formulă mnemotehnică. Miezul ăsta, care odată răspundea la întrebarea "ce se întâmplă" (în schiță, nuvelă, roman), ajunge, cu timpul și cu experiența "critică", să se confunde cu o idee, cu o concepție estetică, ori cu o abordare culturală. De pildă, reținem din Bubico întîi că un domn certat cu stirpea cîinească aruncă un cățeluș răsfățat
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
Barbu Cioculescu Reputat memorialist, cu o bogată operă în proză, nu îndeajuns de pusă în valoare, dl. Constantin Mateescu a publicat recent un volum (Plecarea generalului, Edit. "Almarom", Râmnicu Vâlcea, 2006), cuprinzând - dar fără a fi numite astfel - nuvele, prilej de a trece persoana întâia prin multiple, când nu dramatice și chiar tragice împrejurări ale unei existențe frustrate - în anii de dinainte și de după Revoluție, până chiar în zilele când deschidem cartea. Eroi la toate vârstele, dar întotdeauna pradă
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
și iar urcând, în stații ce se înmulțesc rup timpul de contingențe, prefăcându-l în simplă durată. Călătoria se poate prelungi în eternitate, personajul nu mai coboară. Parcă pe motivul bolero-ului lui Ravel, ducând spre sfărâmarea normelor raționalului, în nuvela Ușile închise eroul comite eroarea de a vizita clădirea în care, cu ani în urmă, funcționase un Institut al Relațiilor Cordiale, unde lucrase și-și petrecuse anii de vii percepții ai tinereții. Avea în minte saloanele elegantei locuințe boierești transformate
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
fără sfârșit. Victima se declasează treptat, dar când așa-zisul protector dispare, numit ambasador peste Ocean, omul se prăbușește: paradoxal, cel ce-i lungea cu cinism chinul, îi devenise indispensabil, cu el forma un tandem existențial, ticălosul reprezenta perpetuarea speranței. Nuvela este excepțională, în savanta-i gradare și în permanenta nutrire stilistică a unui rafinat analist. Dl. Constantin Mateescu știe să-și înzestreze fiecare personaj cu acea vie credibilitate care supune realitatea ficțiunii. , eroii săi trec pe un tărâm fantastic, în
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]