1,437 matches
-
al armatei, acei „capi de oaste” . Dacă, la început, vitejii constituiau o „elită” militară, treptat se transformă într-o comunitate, fiind numiți și voinici, asemănători cavalerilor germani - ritterstand - și poloni. Din acești viteji comuni, care slujeau la curtea domnească erau „oștenii de frunte”, numiți și curteni, „curteni de țară” cum îi numește Ion Neculce, dintre care s-au ridicat marile familii boierești: Racoviță, Sturza și Balș. Termenul „viteaz” a avut la noi, ca și termenul de „cavaler” în ță ri ca
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
făcute de Ștefan cel Mare se aseamănă cu jocul de șah fă ră tablă, bazate pe intuiție și pe o cunoaștere perfectă a terenului. „A fost o ceață atât de deasă - spune un izvor străin - încât nici Ștefan și nici oștenii săi n-au văzut puterea cea mare a turcilor, căci dacă o vedeau ar fi fugit cu toții” , ceea ce nu corespunde realității, deoarece armata otomană a fost observată atent de avangărzile lui Ștefan, încă de la intrarea pe teritoriul Moldovei și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și poate învinge. Tot din surse străine, care însă n-au fost prezente în ziua bătăliei, aflăm că Ștefan și statul major au stat deoparte (posibil pe Dealul Muntenilor, în stânga orașului Vaslui), ca să poată observa desfășurarea luptei (sic!), „ăiar oștenii săi au mers la luptă sub ochii lui”, lucru imposibil dacă se admite că era o ceață deasă. Se poate, așa cum se întâmplă adesea, în zilele de toamnă și iarnă moale, ca ceața să se fi așezat pe vale, iar
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
obține victorii, fără arme și fără pregătire și instrucție militară, care acoperă toată inactivitatea guvernelor României moderne și contemporane în legătură cu dotarea armatei, de la războiul de independență din 1877-1878, până la participarea la al doilea război mondial (1941- 1945). A prezenta pe oștenii lui Ștefan ca pe niște telurici, ghiogari, cu coase și topoare, combătând armata de elită a turcilor, înseamnă să ne înjosim ca popor și să minimalizăm rolul marelui voievod și domn care a fost Ștefan cel Mare în luptele antiotomane
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
când te pui în fruntea unei oștiri este riscul de a te duce ea unde vrea și nu de a o duce tu pe ea unde unde vrei. Ba mai mult poți avea surpriza ca uitându-te la fiecare din oșteni, în parte, să te îngrozești cu cine dai nas în nas, în tranșee, chiar dacă nici ce vezi de cealaltă parte a liniei frontului nu e mai breaz. Iar asta de orice parte te-ai situa. E riscul oricărui militantism, de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
I din 18 iunie 1815, relatarea care urmează: "Berea și vinul s-au înfruntat la Waterloo. Vinul, roșu de furie, fierbând de însuflețire, cu o îndrăzneală nebună, s-a împrăștiat fără preget până în vârful dealului îngrădit cu un zid de oșteni neclintiți, odraslele berii." Berea, după cum bine se știe, a câștigat această bătălie, dar vinul nu a pierdut războiul. E drept că băutura barbară avea privilegiul vârstei. Rădăcinile Europei au fost irigate de berea pe care creștinismul a surghiunit-o apoi
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în țară și în afara ei, arătat cu degetul, Vadim avea două posibilități: să înfrunte Europa sau să se dea pe brazdă. În prima variantă, să fie anti-NATO și anti-UE, un Le Pen autohton care să-i adune pe nostalgicii și „oștenii“ vechiului sistem, alături de scepticii integrării care vine cu tarife mai mari. Dar și să obțină finanțarea profitorilor tranziției, înspăimântați de spectrul concurenței internaționale, în care capitalismul nostru de cumetrie se va topi ca untul la soare. Una peste alta, un
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
iarna anului 1532 leșii care câștigaseră bătălia de la Obertyn în august 1531, au pustiit o parte din satele existente în ținutul Dorohoiului printre care Hudeștii și Mlenăuții arzând curțile boierești ale familiei Movilă. în lupta de la Tărăsăuți, Ion Movilă cu oștenii adunați din satele de prin ținutul Dorohoiului a învins hoardele dușmane ucigând pe toți leșii care au prădat satele de pe moșiile sale. Satele au fost refăcute ulterior însă vetrele acestora erau așezate mai către pădure pentru a fi ferite de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
drumuri din cadrul satului, urmând ca prin angajamentul primarului să fie reabilitate și celelalte drumuri și cele mai importante poduri din sat, respectiv de la Hrincu, Șchiopeț, Mitrofan și Tutunaru, iar centrul civic al satului să fie asfaltat. Satul a dat țării oșteni care și-n trecut au luptat cu credință și cu gând curat pentru apărarea gliei străbune din timpul lui Alexandru cel Bun, al lui Ștefan cel Mare, al lui Petru Rareș, al lui Dimitrie Cantemir, în războiul de independență și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mare stăruință pentru a le susține; de unde urmează că se speră totdeauna că vor avea loc schimbări. Rușii profită de această agitație pentru a obține, prin dragomani, secretele și decretele Sublimei Porți și, prin domni, deschiderea granițelor otomane pentru emisarii, oștenii și oștirile lor...” Cele ce urmează sunt extrase din memoriul trimis Afacerilor Străine, la 5 septembrie 1804, de Flury, consulul francez de la Iași: Încă de la 1772, Rusia reclamă pe față posesiunea sau cel puțin independența acestor două Principate; și dacă
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
locuri, atât la arhitectura, dar și în unele cuvinte preluate de-a lungul timpului. M-am urcat și eu pe zidurile crenelate ale cetății și am putut să-mi închipui cum era pe vremea aceea când cetatea era înfloritoare, când oștenii patrulau prin zonă și când apăreau la orizont corăbiile turcești amenințătoare, trăgând salve de tun pentru a cuceri cetatea. Cred că a fost o istorie destul de zbuciumată care poate fi citită aici la Platamonas destul de bine, mai lipsește o echipă
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
despre influența pe care au exercitat-o femeile în acea perioadă; o observație care ar fi fost și mai exactă dacă ar fi fost făcută în privința oamenilor de litere: „Nimeni nu mai poate suferi nici o îndeletnicire cu un scop precis: oștenii nu mai pot suferi războiul, oamenii politici - politica; și la fel despre toate. Nu mai sunt cunoscute decât obiec tele generale, ceea ce, în practică, înseamnă nimic. Rela ția cu femeile ne-a adus aici: stă în firea lor să nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
marii întruniri de la Universitatea din Iași, compune un înaripat „marș eroic” intitulat Arme, arme. Sub titlul Fiii României, marșul s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei. Soldaților români le-a mai închinat cântecele Moartea vitează și Oșteanul român, pe versuri populare. O remarcabilă autenticitate artistică o demonstrează Hora de la Plevna pe versuri de Vasile Alecsandri, Stejarul și cornul pe versuri populare, Ca un glob de aur pe versuri de Dimitrie Bolintineanu. Gavriil Musicescu a armonizat melodii populare
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
de patriotism, elevul adaugă: "Drapelul, ce trebue ridicat cât mai sus și să fâlfâie cât mai falnic, trezește în sufletul cercetașilor, mândria națională, mândria de Neam și iubirea de Rege"206. Tânărul pare a fi întruchiparea perfectă a unui viitor oștean în slujba patriei, un exponent al generației profund atașate de stat - generație pe care învățământul secundar conceput în formulă liberală încerca de mai bine de un deceniu să o creeze. Firile creatoare au ignorat însă politicul, găsindu-și expresia în
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Crapa-v-ar rînza în voi, mincinoși întunecați și plin de ură! În Războiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului, manuscris descoperit în centrul de la Qumran, scriind despre călărime, zice că frăția lor avea o pedestrime de douăzeci și opt de mii de oșteni iar călărimea era de șase mii, la care trebuie adăugați cei cinci mii racolați la ivriții dintre Neamuri, care au pornit toți deodată răzmerița. Dacă raportăm această cifră la populația Iudeei din acele vremuri de cca 150000 de suflete, rezultă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Bătrân, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Petru Rareș. Tot aici Îl amintim și pe Vasile Alecsandri cu poemele istorice Dan, căpitan de plai și Dumbrava Roșie. În primul poem glorifică bărbăția, curajul și priceperea În luptă a doi bătrâni, foști oșteni În armata lui Ștefan, În timp ce În cea de-a doua, inspirată dintr-o legendă a lui Neculce, Îl are În centrul atenției pe domnitorul Ștefan cel Mare În lupta Împotriva cotropitorilor polonezi. Chiar dacă nu este prezentată direct ca motiv, istoria
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Geraldina Deniss () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93534]
-
suntem uniți unii cu alții și nimeni nu poate spune că are mai mult decât celălalt. Nici bogatul mai mult decât săracul, nici stăpânul mai mult decât robul, nici dregătorul mai mult decât supusul său, nici împăratul mai mult decât oșteanul, nici filosoful mai mult decât barbarul, nici înțeleptul mai mult decât prostul. Fiindcă Dumnezeu, care i-a învrednicit pe toți deopotrivă să-I zică Tată, le-a dat - prin chiar aceasta - tuturor noblețe.” Nu zadarnic ai fost învățat să rostești
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
discreționare în interior. Prerogativele domniei au fost reiterate în multe documente, și acestea prevedeau: autoritate necondiționată asupra tuturor supușilor pe întregul teritoriu al țării, dreptul de a percepe dările, inclusiv taxele vamale, autonomie juridică și administrativă, dreptul de a recruta oșteni pentru apărarea Principatelor în timpul campaniilor militare, chiar și la acelea la care participau trupele otomane. Obligațiile acestora erau, în egală măsură, enumerate: aplicarea promptă a tuturor dispozițiilor date de sultan, protejarea supușilor și asigurarea bunăstării lor, achitarea obligațiilor materiale și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
daruri poate ignora colosala inerție în care ele angajează așteptarea și, odată cu ea, existența primitorului. Într-un fel, soldații ascunși în faimosul cal troian nu au făcut decât să accelereze deznodământul, care însă ar fi fost același dacă, în locul fiecărui oștean înarmat din pântecul lui, săptămână de săptămână un avatar eviscerat până la inocență al primului cal ar fi așteptat, docil, să fie primit în cetate - desigur, o strategie nejustificat de costisitoare și impractică în condițiile lumii arhaice, mai favorabile expedientelor sângeroase
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din momentul marei invazii tătărăști în Europa - până în anul 1502, când tătarii lui Menghi-Ghirai, hanul Crimeii, și moldovenii lui Ștefan cel Mare dau o lovitură de moarte Hoardei celei Mari, încercuindu-i și capturându-i cea mai mare parte a oștenilor ei. Volumul acesta nu este, de fapt, decât partea întâia a unei lucrări mai vaste, ce trebuia să cuprindă un studiu în completare, intitulat Românii și Hanatul Crimeii sub suzeranitatea Înaltei Porți (1492-1792). Din păcate acest studiu nu a fost
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
s-au retras chiar foarte repede în câmpie, adăpostindu-se în pădurile de la liziera cu șesul. Acolo, au confecționat un mare număr de manechine (păpuși), pe care le-au așezat călare pe acești cai de rezervă, lăsați în grija câtorva oșteni, ce trebuiau să iasă din ascunziș în ordine de bătaie, la un semnal și moment anumit. Episcopul sus-numit și comitele Bochi, necunoscând tactica de luptă a inamicului, s-au avântat în șes numai cu garda, fără grosul trupelor, și au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ieșit și s-a cantonat în casele scăpate de la foc, rămase goale, ale celor uciși. Timp de câteva zile, a fost liniște totală. Dar, într-o noapte, în revărsatul zorilor, tătarii au intrat în oraș și surprinzând în case pe oștenii buimăciți de somn, i-au măcelărit, foarte puțini scăpând din ei în cetate. Au adus, apoi, șapte mașini de război în fața zidului proaspăt făcut și, după câteva zile și nopți de bombardament cu grele pietroaie, l-au dărâmat. Năvălind apoi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acuma s-a rostit/ Vin toți după acela pe care-l soarbe marea (II 4). Strigătul ei este pentru compatrioți un semn al rătăcirii celei încercate de durerea de a-și fi pierdut iubitul (De ce chemi tu osânda asupra tuturor ?/ Oșteni, veniți, o duceți acasă pe sărmana/ Nebună !), însă tânăra îi avertizează că jelania ei se referă la soarta întregii cetăți (Nu m-a ajuns pe mine singură, ci pe toți - II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă moarte. În tragediile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
au pus nădejdea lor./ Mărire ție, tare și mândru stâlp al Troii !), în pofida faptului că inițial zeii păreau să fie de partea adversarilor (Ziceau că zeii noștri cu dânșii țin, și vezi/ Cum lasă-n părăsire oastea năvălitoare - IV 1). Oștenii susțin că nimeni nu-l va putea răpune pe Hector, însă preotul cetății îi îndeamnă să nu se pronunțe asupra evenimentelor viitoare căci dorința zeilor e de neînțeles pentru muritori : Nu-i bine niciodată ca noi să prorocim/ [...] ce rămâne
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui în scenă a fost programată ceva mai târziu (I, p. 348). Eroul își declină zadarnic identitatea (comandantul oștirii grecești), interlocutorul refuză să-l considere altceva decât un interpret sosit înaintea spectatorilor la spectacolul Uciderea lui Agamemnon (I, p. 348). Oșteanul triumfător proclamă unicitatea și caracterul excepțional al evenimentelor din viața sa (Sunt Marele Agamemnon și întoarcerea mea nu este un fapt ce se-ntâmplă în fiecare zi), cel însărcinat să tragă cortina și să rupă biletele de intrare îi aduce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]