5,043 matches
-
Joyce) ETIMOLOGIE ALTERNATIVĂ: Ulro: Ul-ro [mula]-[root] mula-dhara cakra: centrul în care se află Kundalini (identificabila cu Orc); [sanscr. dhara (sufix): care conține; care menține; care ține (și în memorie); subst. sanscr. munte; cakra subst. roată; cerc; disc; domeniu (guvernat); oaste; teasc de ulei] SANSCRITA ENGLEZĂ mūla subst. rădăcina; baza, fundament; tărîm regal; început, obîrșie; capitala; text original; rădăcina pătrată; vecinătate, apropiere; root subst. rădăcina Urizen: Rațiunea, Prințul Luminii, tatăl astrelor, creatorul legilor abstracte, Demiurgul Arhitect; mîntuit, el este Apollo (numele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nimic nu se pierde, ci totul este păstrat în Sălile lui Los Los's Halls, care sînt un fel de cămări temporale-eterne, ce amintesc de arhitectură Valhallei, magnifica Sală a celor Uciși, cu numeroasele sale turle, în care era primită oastea fantomatica a războinicilor eroici ai lui Odin, special adunată aici pentru a lupta în bătălia finală a zeilor, la Ragnarökr (cf. A. Cotterell & R. Storm, The Ultimate Encyclopedia of Mythology, p. 178). Inspirația inițială pentru acest poem i-a venit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a face personajul credibil. În fapt nici Schiller și nici Verdi (deși pentru rațiuni diferite) nu au încercat să portretizeze un personaj real. Johanna (Giovanna) este o păstorita până la momentul când este mobilizata de viziunea Fecioarei Maria să preia conducerea oștilor franceze și să le poarte spre victoria asupra invadatorilor englezi. Condiția succesului ei era să abandoneze în viață pământeana statutul de femeie normală. Ea reușește să aducă victoria de partea franceză, dar se îndrăgostește de Lionel, un soldat englez căruia
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
1937), ilustrează numeroase cărți, semnează scenografia unor montări pe scene bucureștene, tipărește un album de gravuri, Casa cu perdelele lăsate (1929), și altul de caricaturi, Cobai și felceri (1932). Publică, totodată, „romanul” De necredzuta viață a dumnealui Ioniță căpitan de oaste, scrisă de dumnealui Iancu Zogravul (1934), urmat de biografia romanțată Cetățeana Tallien (1938) și de Schiță pentru istoria teatrului românesc (1938). În 1939, i se reprezintă piesa într-un act Dragodana (tipărită în volum în 1940), o alta, Falimentul zeilor
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
a dialogurilor, nu lipsite, totuși, de unele trivialități. O demitizare se încerca și în comedia Napoleon & co., însă aici șarja e excesivă, iar comicul de limbaj se limitează la efecte facile. SCRIERI: De necredzuta viață a dumnealui Ioniță căpitan de oaste, scrisă de dumnealui Iancu Zogravul, București, 1934; Cetățeana Tallien, București, 1938; Schiță pentru istoria teatrului românesc, București, 1938; Dragodana, București, 1940; Scrieri despre teatru, îngr. și pref. Victor Durnea, București, 1989. Repere bibliografice: Mircea Vulcănescu, Însemnări pe marginea volumului „Cobai
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
Dragodana, București, 1940; Scrieri despre teatru, îngr. și pref. Victor Durnea, București, 1989. Repere bibliografice: Mircea Vulcănescu, Însemnări pe marginea volumului „Cobai și felceri”, CU, 1932, 2583, 2584; Octav Șuluțiu, I. Anestin, „De necredzuta viață a dumnealui Ioniță căpitan de oaste...”, „Reporter”, 1934, 18; Pompiliu Constantinescu, „De necredzuta viață a dumnealui Ioniță căpitan de oaste...”, VRA, 1934, 338; Perpessicius, Opere, VII, 34-40; N. Carandino, O schiță pentru istoria teatrului românesc, „România”, 1938, 150; N. Carandino, Teatrul așa cum l-am văzut, București
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
bibliografice: Mircea Vulcănescu, Însemnări pe marginea volumului „Cobai și felceri”, CU, 1932, 2583, 2584; Octav Șuluțiu, I. Anestin, „De necredzuta viață a dumnealui Ioniță căpitan de oaste...”, „Reporter”, 1934, 18; Pompiliu Constantinescu, „De necredzuta viață a dumnealui Ioniță căpitan de oaste...”, VRA, 1934, 338; Perpessicius, Opere, VII, 34-40; N. Carandino, O schiță pentru istoria teatrului românesc, „România”, 1938, 150; N. Carandino, Teatrul așa cum l-am văzut, București, 1986, 96-98; D. Căpitanu, Teatrul „Alexandru Davila” [Pitești], 1969, 30, passim; Brădățeanu, Comedia, 301
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
nu lăsa țara să între alți oameni, sau răi, sau nebuni, să o strice, ci fii!” La care Brâncoveanu, subliniind că „dumneavoastră m-ați pohtit și fără voea mea m-ați pus domn în vremi ca acestea turburate, încungiurați de oști de vrăjmași” (aluzie la confruntările dintre cele trei mari imperii vecine), le cere în mod solemn: „Deaca pohtiți toți, mi-e voea și mie să-mi dați un jurământ înaintea lui Hristos precum veți fi cu dreptate și, de ar
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
un butoi uriaș, din care a fost oferit tuturor celor care se adunaseră acolo vin gratuit. Între timp a luat sfârșit și jocul de la Schutzenwerkstatt și În jurul orei trei și-au făcut apariția cetățenii sub conducerea celor doi comandanți de oaste, membrii ai Senatului, Lukas Ennyedi și Johan Renner, În felul următor: În față cei doi comandanți pe cai, urmați imediat de către purtătorul de steag al vameșului Sibiului ș...ț Acesta era urmat de către miliția orășenească, pe jos, grupată În două
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a ucide numai prin tăria strigătului său. În această ipostază, el este deopotrivă om și animal - termenul nordic Bersekir sau cel roman, Ferox, exprimă elocvent această idee. Eroul se luptă fie cu un alt „campion” pentru supremație, fie cu o oaste de războinici incapabili să i se opună: de exemplu, Cuchulainn Învinge singur Întreaga armată a reginei Medb, Heracle Își Înfrânge toți adversarii, luptători-eroi sau armate, iar Ahile Își Îngrozește dușmanii numai prin „puternicul glas de aramă”. La fel, În eposul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au încercat să se apere pe Nistru, la granița ce-i separa de ostrogoți. Însă, în ciuda precauțiilor luate de vizigoți, hunii au trecut Nistrul, într-o noapte cu lună, probabil prin vadul de la Tiraspol-Tighina, și au căzut pe neașteptate peste oastea lui Athanaric. În urma atacului hunic, oastea vizigoților a fost silită să se retragă la adăpostul unor "înălțimi fortificate", Athanaric a decis să se ridice "zidurile înalte" de la Siret până la Dunăre, de-a lungul țării taifalilor. Cercetările arheologice au identificat refugiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Nistru, la granița ce-i separa de ostrogoți. Însă, în ciuda precauțiilor luate de vizigoți, hunii au trecut Nistrul, într-o noapte cu lună, probabil prin vadul de la Tiraspol-Tighina, și au căzut pe neașteptate peste oastea lui Athanaric. În urma atacului hunic, oastea vizigoților a fost silită să se retragă la adăpostul unor "înălțimi fortificate", Athanaric a decis să se ridice "zidurile înalte" de la Siret până la Dunăre, de-a lungul țării taifalilor. Cercetările arheologice au identificat refugiul vizigoților în Podișul Central Moldovenesc și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a mișca (antrena) în lupte mulțimi imense de origini diverse. Chaganul avar (Baian și urmașii săi), stăpânul Ringului, centrul puterii avare din Pannonia, controla doar pe slavi și ceva resturi germanice (gepide). Luptele, rare, expedițiile organizate împotriva Imperiului, de către o oaste condusă de elementele pure ale rasei, dar puține, atacurile lor sunt simple raiduri ale unor cete militare. Bizanțul, care i-a recunoscut în secolul al VI-lea, le plătea subsidii și oferea daruri șefilor lor-noii hani din Pannonia, iar o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regiunile din vestul și nord-vestul Daciei, împreună cu anumite zone din Transilvania. Dar condițiile naturale de-aici au dus la organizarea stăpânirii avare la marginea nord-estică a kaganatului. Unii cercetători susțin că imediat după înfrângerea gepizilor, în 567, o parte a oastei avare a pătruns în Transilvania, de-a lungul Mureșului, pentru a proteja populația avară, rămasă în timpul evenimentelor din 567-568 în așezările (sălașurile) de la Dunărea de Jos, care au pătruns în Transilvania prin defileul Oltului. Dar această susținere este prea puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritorii au rămas, până la sfârșitul secolului al VIII-lea, în sfera de dominație politică avară. Armatele chaganatului avar, cu centrul în Panonia, au fost înfrânte, în 791 și 796, de către francii lui Carol cel Mare, iar apoi, în 803, de către oștile bulgare ale hanului Krum. Înfrângerea avarilor și creșterea puterii militare bulgare au modificat situația politică la nord de Dunăre, dominația avară fiind înlocuită, în secolul al IX-lea, cu dominația politică și militară a statului (țaratului) bulgar până la instalarea ungurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adică vechii localnici romanici. În acest fel, după o vreme, cercetarea mai atentă a incidentului "torna, torna fratre", din 579, face să se creadă că este într-adevăr vorba de "limba maternă" (străromână). Această limbă era înțeleasă de locuitori, dar oastea însăși era alcătuită din provinciali romani și lupta se dă dincoace de Haemus, în jurul Dunării.11 Slavii instalați în nordul Dunării, în fosta provincie Dacia, sunt denumiți "daco-slavi", de istorici și filologi, iar după 602, au rămas triburi slave și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe slavi, dovadă, simbioza lor cu elementul romanic de la nordul Dunării, ca și refuzul Imperiului de a considera pierdut malul nordic dunărean fortificat de ei. Slavii, avangarda avarilor, sunt conduși de Ardagast, Musokios, apoi Piragast. În replică la expediția romană, oastea barbară trece Dunărea în sud și, iarăși, chaganul avar apare ca stăpân în aceste regiuni. Luptele dintre avari și romani au continuat în anii următori, în 590 și 592, la Dunăre și în Sciția Mică-intervine generalul Commentiolus cu ajutoare romane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au constituit, timp de secole, și elementul conducător clasa politică. Cnejii și voievozii (ambele sunt cuvinte slave) lor sunt căpeteniile diferitelor triburi slave, venite aici, ca și ale populației autohtone supuse, ei împart dreptatea pe timp de pace și conduc oastea în timp de război. Pe văile râurilor, unde locuiau românii, autohtonii, se încheagă cnezatele și voievodatele (termeni slavi, preluați apoi și de fruntașii români.), amintite de primele izvoare istorice.31 Astfel, când vin ungurii în Transilvania, la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștini, el atacă lagărul cel întărit".7 Din textul cronicii rezultă că pe atunci-a doua jumătate a secolului al VII-lea-Dobrogea nu era locuită atât de slavi (păgâni) cât de creștini, latini și greci, urmașii coloniștilor din Pont. După respingerea oștilor bizantine, Asparuch și-a extins stăpânirea, în est, până la Varna (bizantină), în sud, până la Munții Haemus și, în apus, până la râul Ogost. Cele șapte triburi slave, învinse de bulgari, se supun acestora, după cum notează un scriitor bisericesc: "Prin această năvălire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statului bulgar, în aceleași condiții în care mai înainte aparținuse avarilor. Un scriitor bizantin spune explicit că "avarii fiind învinși de franci, Krum și bulgarii i-au luat în robie pe cei rămași", adică rămășițele avare alungate peste Tisa de oștile lui Pipin, fiul lui Carol". Cronica francă spune că "după înfrângerea avarilor, Pipin s-a retras în fața bulgarilor, căci avarii fiind nimiciți, socotea că aceștia nu mai puteau face nici un rău regatului francilor" (apud Panaitescu).9 Într-adevăr, după înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prezentat la cei doi conducători ai ungurilor, Arpad (gyula) și Kurszan (kende) și, cu daruri, au încheiat o alianță. Detașamentele maghiare, conduse de Liunticas, fiul lui Arpad, au ajuns cu ajutorul flotei bizantine pe malul drept al Dunării, unde au înfruntat oștile țarului Simeon și au înaintat până sub zidurile capitalei bulgare, Preslav. Silit de împrejurări, țarul bulgar a oferit sume mari ungurilor și a încheiat pace cu Bizanțul. Dar, ca să se răzbune pe unguri, el s-a aliat apoi cu pecenegii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turmă (turma), păcurar (pecorarius), păstor (pastor), staul (stabulum), pășune (pastionem), lapte (lactis), muls (mulgere), chiag (coagulum), cașul (caseum), unt (unctum), coraslă (colostra), frupt (fructus). În agricultură: albină (albina), miere (mele), ceară (cera), fagure (favulus), păstură (pastura). Termeni cu înțeles militar: oaste (hostis), cetate (civitas), spadă (spatha), arcul (arcus), săgeată (sagitta), coif (cufea), ghioaga (clova), măciuca (matteuca). În organizarea socială și de stat avem puțini termeni (abundă cei slavi): domn (dominus), jude (judex). Observăm că predomină termenii agro-pastorali, ceea ce indică o populație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
independente, aceasta nu s-a născut după întemeiere. În general, în Europa apuseană și răsăriteană, nobilimea, stăpână pe pământul și pe munca țăranilor, se bazează în evul mediu pe privilegiul de stăpânire acordat de domnul țării, care o garantează cu oastea și autoritatea sa, recunoscută (sprijinită) de biserică. În consecință, trebuie să admitem că, în vremea veche, înainte de descălecare, o pătură socială fără privilegii scrise a exercitat un drept de stăpânire asupra satelor aservite. Această nobilime prestatală a seniorilor de pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolul XII, dar care se referă la situația istorică din secolul al X-lea. Concentrările demografice din teren, constatate arheologic, corespund organismelor statale de pe teritoriul Transilvaniei, de tip voievodat (ducat), țări conduse de voievozi (duci).18 După pătrunderea în Transilvania, oștile triburilor maghiare au cucerit prin luptă teritoriile voievodatelor întâlnite aici. Astfel, spre vest, până în zona bazinului superior al Tisei, între Someș și Mureș, se întindea un voievodat ("terra", conform cronicii), ce corespundea ca teritoriu marii concentrări de așezări din nord-vestul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politice, cu atribuții cvasistatale. Deținătorii acestor funcții fruntașii politici își însușesc bunuri personale tot mai numeroase, ei devin bogați și puternici, inspiră teamă și respect, iar darurile voluntare acordate anterior fruntașilor se transformă, treptat, în dări și prestații sociale obligatorii. Oastea voievodului avea să devină instituția militară a statului medieval, în curs de formare-ea se încheagă, în perioada aceasta, din cetele ostășești ale voievodului, fiind întreținută din dările și prestațiile locuitorilor de rând ai obștei și este credincioasă voievodului ca persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]