1,690 matches
-
atît mai tumultuoasă și mai încăpățînată. Mulți erau gata să și sufere pentru această iubire, iar cîțiva au și recunoscut-o în public. Ne-a ajutat pe mulți să „rezistăm” în comunism ? Desigur ! Dar de ce trebuie neapărat să considerăm această oază domestică de bucurii și minimă demnitate, cîștigată cu greu, ce-i drept, un cîmp public de luptă ? De ce trebuie să o transfigurăm acum în rezistență împotriva comunismului ? Termenul însuși de „rezistență” are astfel două sensuri complementare, dar distincte, de rezistență
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aveau parte de aceeași muzică funerară. Cei doi japonezi care îngrijeau marele Mishiba intraseră în legendă, iar după moartea lor le urmară alți doi, care își luară același nume ca primii. Astfel, de-a lungul secolelor, se perindă în mica oază de cetină o întreagă dinastie de japonezi. Pelerini de pretutindeni veneau să asculte direct, de la boxa originară, muzica sacră. Se organizară mii de atentate împotriva arhitectului ca să se obțină reacția de apărare, muzica aceea de o sută de ori mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
resurecție spirituală generalizată prin excesul de frumusețe și armonie este mereu amânată și proiectată în uitare. Ochiul din slujba prudenței vulgului social veghează peste templele artei privindu-le în eficiența lor imediată. El știe că dacă ar închide porțiile acestor oaze de triumf al strălucirii sufletești, dacă ar prigoni și interzice artistul și admiratorii săi atunci s-ar deschide posibilitatea unei cumulări copleșitoare de vise frânte, de ascendențe și tendințe neîmplinite. Atracția pentru paradigma artei ar crește în intensitate debordant odată cu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reluarea nesfârșită a acestei clipe ce este asemeni unui atom închis și imun la nenorocirile care pândesc din penumbra existenței. Dar această zăbovire în interiorul unei astfel de insule edenice nu poate dura la nesfârșit. Temporalitatea nu distruge o astfel de oază a unui sublim existențial coborât peste destinul individual al unor ființe umane, ci smulge brutal și nemilos aceste ființe din paradigma fericirii lor, paradigmă pe care o proiectează intactă în imensitatea trecutului. Astfel, momentele de lumină ontică din viața noastră
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
El observă dualitatea dintre extensia falsității umane și restrângerea concentrată a respingerii acesteia în favoarea adevărului ce se expune și oferă, sesizează din ce în ce mai profund, cantitatea lipsită de temeiuri stabile a minciunii ornamentale care irumpe în cotidian și calitatea condensată metafizic a oazelor de claritate sinceră întru primirea deschisă și fraternă a tragediei celuilalt. Dialectica dintre răsfirarea răului amăgitor în cotidian și punctarea mundaneității de către prezențe atomare ale binelui se relevă aici drept axiomă fundamentală a existenței generale. Ciocnirea crepusculară dintre bine și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a deschiderii tainelor celuilalt. Acest zumzet negativ al furnicarului uman primează în cetatea captivității omenescului sub succesiunea ireversibilă a clipelor. Desigur, o asemenea tensiune a felului de a-ți asuma existența nu poate fi impusă tuturor existând individualități insulare și oaze de lumină spirituală ce mențin și salvează cetatea de la o dramatică pierdere în prăbușirea de sine. De asemenea, există și constante surveniri ale evadărilor proiectante, ale eliberărilor în exterioritatea purificantă a cetății. Dimensiunea tonificării vegetale oferită de exuberanța formelor naturii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asemeni episcopilor. Doamne, îți mulțumesc pentru acest mare har, de a fi fost prezent măcar pentru puțin timp în această biserică dedicată sf. Fecioare, protectoarea și patroana ordinului cistercian. Pentru câteva clipe măcar am fost prezent și fizic într-o oază de cultură, spiritualitate și sfințenie care m- au apropiat de cer. Ce diferență fundamentală între această biserică, acest petec de cer coborât pe pământ între noi oamenii și opulența sfidătoare de la Monaco, de pe străzile și toate localurile lui! Binecuvântarea de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
așa cum vom vedea în paginile următoare, muzeul este cadrul care îi poate oferi un echilibru. Pentru unele persoane muzeul este un loc de petrecere a timpului liber, pentru alții un spațiu de studiu, o pauză între două activități sau o oază de refugiu și refacere, în nici un caz de izolare. Prin colecțiile sale, prin mesajul transmis, muzeul reface legăturile dintre individ și societate, căci muzeul este o formă de comunicare pe care oamenii trebuie să o dezvolte, dincolo de practicile curente obișnuințe
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
întristat. Cu acest răspuns al gândului de veghe, care mi s-a așezat pe suflet ca o piatră, m-am ridicat de la masă. Mi-am luat pătura și desaga cu cărți și, impunându-mi să fiu liniștit, am pornit către oaza de pe malul iazului... Purtam cu mine primele volume din cele zece care conțin “Documente privitoare la istoria orașului Iași” de la 1408 la 1800; operă a profesorului universitar doctor Ioan Caproșu, membru de onoare al Academiei Române. Soarele, cu chip tomnatic, îmi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
va culca alături de mine, ca o umbră, în deșert și când voi deschide ochii se va legăna amenințând să mă muște. Îmi e, într-adevăr, frică, domnilor. Nu, nu că o să mor de sete în deșert. Voi găsi, poate, o oază unde să beau apă. Nu mă tem nici de șacali. Mă tem numai de fiara din mine care, simțind deșertul, va mârâi și mai tare decât până acum și va vrea să termine răfuiala cu Dumnezeu. Aici încă mă apără
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dilema Andrei Pippidi, fiind înlocuite de jalnice cimenturi cu trei și patru etaje, ori de huidume de sticlă, aluminiu, beton, gazon la metru și iederă artificială. Centrul istoric e-o sumă de pubele plină de cafenele improvizate, cu pavaj nesigur. Oazele conservatoare, din Armenească-n Cotroceni, stau ca oscioarele de pasăre-ntre colți de crocodil. Perimetrele de veac 19 sunt livrate în sadică tăcere PUZ-urilor demolatoare, presa, scriitorimea, societatea civilă (de)plâng nostalgic sau urlă la lună. Asta în vreme ce arhitecții
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se sperie că i s-ar putea agăța în păr. Ca să prevină o asemenea eventualitate iese din piscină. Din solidaritate, Băcanu renunță și el. Eu mai înot vreun sfert de oră, după care, răcorit, mă apuc să "studiez" mai atent oaza, unde ne găsim. În fața celor două barăci, deasupra cărora au fost așezate firmele Saloon și Dining Room, exista niște arbori (ceva între salcie și plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
devenit negri. Peste drum, la pompa de benzină se vede o pată de lumină în întuneric. De fapt, de când am sosit noi, n-am zărit decât două mașini trecând. Nu s-au oprit aici. Și, după câte am înțeles, altă oază nu există prin apropiere. Sincer să fiu, mi-ar fi teamă să străbat cu mașina, noaptea, Valea Morții. Nimeni nu-ți poate sări în ajutor dacă se întîmplă ceva. Liliecii se încrucișează în zig-zaguri besmetice deasupra noastră. E încă zăpușeală
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sentiment de dezolare. Ne oprim să vedem o mină părăsită, de unde s-a extras borax. Transportul minereului se făcea cu catâri. Soarele e năucitor. Un coiot jigărit se îndepărtează, deranjat de apariția noastră. Facem, apoi, un alt popas într-o oază, cu o pădure de curmali străbătută de un pârâu care seamănă cu pâraiele de munte de la noi. E la fel de limpede și mă reped să mă spăl pe față, să mă răcoresc. Apa e mai caldă, însă, decât aerul. În această
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
printre porumbei, gelaterii, terase cu espresso mic și foarte tare care îl fortifică pe Mircea, pe lângă băncuțe, biserici și la Castello di Salvaterra, unde se organizează turniruri, concerte de muzică barocă și muzică de trubaduri. Suntem, e drept, într-o oază, într-o cochilie, într-o paranteză, cu timpul cotidian suspendat, locul perfect pentru timpul și non-timpul unei sarcini. Acestui timp și non-timp mă abandonez fără regret. Nu mă opun stării de rău-bine, nici gustului metalic din gură și uneori din
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
Ivan, la împlinirea celor 90 de ani de viață. Emoționați și mișcați de sfintele amintiri din anii de școală la Seminarul Teologic Neamț, am purces și la o călătorie duhovnicească pe Valea Secului și ne-am închinat Tatălui Ceresc în oaza Mănăstirii Secu. Am întâlnit aici înnoirea spre slava lui Dumnezeu a acestei Sfinte Mănăstiri, umplută de căldură duhovnicească de vrednicii părinți. Pr. Marin Gheorghescu Protopop de Roman Pr. Pavel Postolachi - Protopop de Pașcani Pr. Ungureanu Eugen - Pașcani * Admiră fiecare ce
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Dumnezeu să le ajute ! Fam. Gheorghe din București 7 august 1995 Am vizitat podoaba Munților Neamțului, Mănăstirea Secu, și am rămas cu dorința de a ne întoarce mereu spre a ne curăți sufletele și mintea, pentru a găsi în această oază a ortodoxiei, izvorul cu apă vie al credinței adevărate. Prof. Roxana A. iulie 1996 Iubiți părinți și frați din Sfânta Mănăstire Secu, cu blândețe vă îndemn să luați aminte la viețuirea dumneavoastră, căci în zadar viețuiți în Sfânta Mănăstire dacă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Când oamenii străbat deșertul, își iau cămilele ca tovarăși de drum. Cămilele sunt mai rezistente la o astfel de călătorie pe căldură mare pentru că își fac provizii de apă în cocoașa lor. Oamenii n-au cocoașă, ei caută disperați o oază, adică un loc cu ceva verdeață și ceva apă. Să-și potolească setea și fierbințeala. Dar oazele sunt rare în Sahara, pentru că Sahara e un imens pustiu. Are însă o poveste pustiul ăsta. Nu-i basm, e o poveste adevărată
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
astfel de călătorie pe căldură mare pentru că își fac provizii de apă în cocoașa lor. Oamenii n-au cocoașă, ei caută disperați o oază, adică un loc cu ceva verdeață și ceva apă. Să-și potolească setea și fierbințeala. Dar oazele sunt rare în Sahara, pentru că Sahara e un imens pustiu. Are însă o poveste pustiul ăsta. Nu-i basm, e o poveste adevărată despre o grădină pe care zmeii au transformat-o în deșert. Mă ascultați, copii? Vă spun povestea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
se conturează din ce în ce mai mult între limite bine definite (este chemat să facă numai pe preotul), dar și mai ample (pentru că trebuie să aducă pe toți pe terenul mântuirii). Un preot plin de milă se străduiește să facă din confesional o oază de pace, ținând mereu seama că, atunci când un om îngenunchează ca și cum „s-ar frânge în două” își dublează înălțimea înaintea lui Dumnezeu, amintindu-și că în sacramentul penitenței este administratorul iertării Celui Preaînalt, al lui „Dumnezeu care este iubire” (1In
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pe un ton stăpînit. O să te duc la o ieșire de urgență. O să te las la poalele muntelui, și după aia o să te descurci tu prin lume. Pe vremuri oamenii obișnuiau să-și găsească un cămin în acest mod, părăsind oazele sigure sau peștera familiară și traversînd deșerturi pentru a-și ridica locuințe în teritorii necunoscute. Dar, bineînțeles, oamenii ăia știau lucruri pe care tu nu le cunoști. Puteau cultiva pămîntul, ucide animale, puteau îndura chinuri care te scot din minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu toate astea, guvernele pot trimite în spațiu structuri imense! — Da. E profitabil. — Pentru cine? De ce nu poate fi folosită bogăția pentru a-i ajuta pe cei de azi? — îi ajutăm, dar dîndu-le mai puțin decît luăm de la ei. Mărim oaza extinzînd deșertul. Asta e știința timpului și bunei gospodăriri. Unii o numesc economie. — Vrei să-mi spui că oamenilor le lipsește decența și priceperea de a fi buni cu ceilalți? — Deloc! Oamenii au avut întotdeauna acea decență și pricepere. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
instrucțiunile robo-planului, Gosseyn abia făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
instrucțiunile robo-planului, Gosseyn abia făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ulmi, de mesteceni și de tufe sălbatice, împletite ca niște cuiburi. Cumpărase totul încet. Cât prindeai cu privirea era un regat doar al lui și al ciorilor, toamna, ori al graurilor, când înverzea. Omar recunoscu: rareori mai văzuse o asemenea oază de singurătate și de blândețe, darămite să locuiască în ea! Respiră îndelung, să își umple plămânii. Aerul era plin de ace și promoroacă. Heleșteul dormea ca un ochi sub o pleoapă și fuioare de abur îl bântuiau. Acolo, în fața câmpiei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]