8,125 matches
-
picioare, Paula îl învăluie un timp cu privirea, ca într-un con de lumină, să-l vadă mai bine, apoi se retrage, făcîndu-și de treabă în baie, unde, din cînd în cînd, oglinda îi trimite în ochi imaginea unei femei obosite de somn, răvășită în privire, cu un rictus ciudat în colțul gurii. Insatisfacției cu care s-a ridicat din pat, i se adaugă un sentiment de furie că bărbatul din fotoliu nu pleacă odată, să se poată arunca iarăși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poftă. Cînd s-a întors de la grupul sanitar, spălată pe ochi cu apă rece, femeia de alături părea înviorată, dar numai după cîteva minute s-a topit din nou. Vă e rău, doamnă? o întreabă actorul. Ochii femeii se întorc obosiți spre el. Mi s-a părut se scuză actorul, săltînd din umeri. Frumoasă blana asta albă! Vulpe polară. Ehe! Prin cîte geruri o fi trecut!... Femeia tace, strîngînd din buze, să-și mascheze nodurile din gît. Spuneți-mi, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copil...; cîtă vreme... pe mine... Să fi avut atunci mintea de-acum!... Chiar de-am s-o cunosc..., de-o să am putere să-i spun... E ridicol totuși; vii peste douăzeci de ani și spui : sînt tatăl tău..." Ochii lui, obosiți de albul din partea cealaltă a ferestrei, se închid, chemînd sub pleoape chipul răvășit al fetei ieșind de sub plapumă, în dimineața cu nămeți cît casa, cu camera inundată de lumina ferestrelor, în orbirea cărora ea zîmbea, chemîndu-l, cu brațele întinse lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înșine și... fără să auzim, fără să vedem, fără să vorbim... Ochii bătrînei vor să recheme splendoarea Veneției, în luna de miere alături de Bujoreanu; Parisul, Londra, Roma... o Europă fascinantă pentru ea, îngrijorătoare pentru proaspătul ei soț, ai cărui ochi, obosiți de studiu mai tot timpul, se pierdeau în zbuciumul gîndului după fiecare lectură a ziarului de dimineață. Dar de dincolo de voința ei revine obsedant în amintire seara cu viscol, vizita bărbatului în haine de șiac, orele dimineții cu nămeți cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
degetelor genunchiul dezgolit, rămînînd așa, în atingere, așteptînd cu o plăcere bolnăvicioasă palma care să-l lovească în plin. "Am să te las să mă lovești, cum te-am lăsat să-mi arunci și vodca între ochi. Cînd ai să obosești, vei fi a mea..." Stai! șoptește Maria înfiorată de atingerea ce durează atît de mult. Ca și tonul rece, de-atunci cînd o ținea în brațe, și șoapta ei de acum îl paralizează pe Mihai, făcîndu-l să roșească tot, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a putut abține și a exclamat: Mai bine v-ați despărți! Cred că nici unul din voi nu-și merită soarta, poziția... Ce să-i facem, a surîs Theo, umbrit de fiorul durerii chiar dacă reușim să fim "pe vremuri", mai obosim și ne lăsăm încălecați de situații, că n-om fi noi buricul Pămîntului. Într-adevăr, i-a șoptit Maria maică-si cînd își lua rămas bun nu văd cu ce mi-am meritat soarta de-a-ți crește eu copilul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu sufere?, că un tată mort, reabilitat, e mai sigur, mai de nădejde decît unul viu, supus greșelii încă... Ori... o fi aflat ceva, că de bănuit a bănuit mereu, dovadă ce mi-a șoptit atunci, la despărțire..." Ochii bătrînei, obosiți de albul zăpezii, pe care au stat înțepeniți pînă acum, caută în interior, spre mesele din jur. Imaginea profesorului o face să se cutremure. "Ce partidă ar fi făcut Maria! Cît de elegant și de manierat era în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unde doarme doctorul, Lazăr se oprește la spatele scaunului pe care stă studenta și veghează pe cei doi copii culcați pe un pat improvizat din cîteva scaune puse alături și o saltea, înveliți cu haina tatălui și cojocul actorului. Dacă obosești și vrei să te schimb... Nu, că se scoală tatăl lor după miezul nopții arată studenta spre salteaua unde părinții copiilor dorm, frînți de oboseală. Doctorul se lasă trezit cu greu iar cînd își dă seama unde se află, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîna, pe care o ia și o ridică, sărutînd-o. Domnule Vlădeanu, pufneșet Maria batjocoritoare bunul meu simț s-a consumat în întregime așteptîndu-te să văd pînă unde poți merge cu ridicolul, cît de caraghios poți fi. Ridicol, caraghios... murmură Mihai obosit pînă și să se mai gîndească la cugetarea lui Erasmus. Urmează deci să mă dai afară. Exact! Plec singur. Dealtfel, am treburi mai prozaice: mă duc la autogară; aștept două geamantane la cursa rapidă. Venisem încoace cu gînd să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ceva în sensul ăsta. Dar, dacă lucrurile se înrăutățesc, sfatul meu e să-l părăsești. Acestea fiind spuse, plecă. Se întorcea la Burford cu tot felul de bunătăți pe care le luase din West End. Delicatese pe care nu se obosise să i le arate și lui Carol. La două nopți după plecarea ei, Carol se masturbă pentru prima dată. E drept că se gândise la asta cu ceva timp mai înainte, deși într-un mod destul de vag. Nu-și pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
descălecau doar pentru a încăleca din nou... pe Carol. Cum se jucau degetele alea! Și cum se descoperea Carol pe sine; harta propriilor zone erogene era cartografiată milimetru cu milimetru. Ce ciudat că Dan, cu mâinile-i stângace, nu se obosise vreodată să descopere locul acesta și nici nu se aventurase cu degetele aici sau acolo. Într-o seară, Dan, Gary, Barry, Gerry, Derry și Dave 1 porniseră spre Ilford. Ținta era un club de noapte celebru pentru barul închis într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
O va observa? Va putea evita să i se atingă de pubis? Era doar o chestie, un puștiulache ce se dă bine pe lângă fratele mai mare. Nu, n-o simțise. Și e oare de mirare? De fapt, Dan nu se obosise niciodată să examineze cu atenție zona pubiană a lui Carol. N-avea nici cea mai vagă idee despre forma acesteia. Pentru el, această Americă, acestă Mare Descoperire Geografică rămăsese terra incognita. Dan știa doar că undeva, sub diadema de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în spațiul asimetric format de scara ce ducea la apartamentul de deasupra. Alan fusese lângă el. Bull se ghemuise în locul gol de sub blatul de lucru din bucătărie, unde ar fi trebuit să fie mașina de spălat pe care nu se obosise niciodată să o achiziționeze. Alan se ghemuise lângă el. Bull se strecurase în spațiul dintre garderob și perete, în întunericul dormitorului liber. Alan stătuse și el alături. Amândoi înțeleseseră că, ocupând împreună aceste spații neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din ultimele trei nopți, Bull abia reușise să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ani, Pangu a devenit uriașul fantastic care susținea cerul și pământul. Încetul cu încetul, cerul și pământul se așezară la locurile lor fără să se mai poată reuni. Abia atunci a început și Pangu să se liniștească. Dar eroul poveștii obosise, era deja la capătul puterilor. Uriașul său trup se prăbușise. După moartea lui Pangu, corpul lui cunoaște o schimbare uriașă. Ochiul stâng se transformă într-un soare galben-roșu. Ochiul drept devine luna argintie. Ultima lui suflare se preschimbă în nori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bărbații și femeile se adunau în jurul lui Nüwa și cântau, dansau, aducând bucurie și veselie în lume. Zeița și-a dorit atunci ca pământul să fie plin de oameni și a început să facă, zi și noapte, statuete. Însă a obosit și și-a dat seama că nu poate face această muncă foarte repede. Începu să caute o idee prin care să-și desăvârșească creația. În cele din urmă o găsi. Afundă în albia râului o creangă, apoi o răsuci, ca să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ar putea ataca Daliang, capitala statului său. În același timp, trupele de elită conduse personal de Sun Bin s-au repezit spre Daliang. Aflând această veste, armata condusă de Pang Juan s-a retras degrabă și a luat calea capitalei. Obosită de drumul lung și căzând, mai târziu, în capcana întinsă de Sun Bin, armata statului Wei a suferit o înfrângere catastrofală. Armata statului Qi, ferindu-se de o ofensivă puternică și atacând forțele inamice obosite, nu numai că a salvat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mare Luminița că credea c-au rămas ei singuri da băiețelu l-a auzit pe vânător și cu vulpea a împins bolovanu de la scorbură și l-a scos când s-a făcut de dimineață pe vânător d-acolo care era obosit și-l ciupiseră furnicile și vulpea i-a dat apă de la robinet până când s-a făcut bine și s-a dus la taur. Tauru a crezut că doar visează știți de ce? A crezut că doar visează că el credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și am început să fug. Ei scoteau niște chiote groaznice și-și roteau bâtele-n aer, Cristos era în fruntea lor, îi simțeam răsuflarea în spate, aerul pe care-l despica cu bâta. Am făcut un tur de bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la începutul celui de-al treilea, l-am văzut pe Filip cu geanta pe umăr. Totul se terminase. Stafie a fost primul care și-a aruncat bâta și a dispărut. Felinarele se aprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am scos limba; nu i-am arătat cotul, fiindcă ar fi fost prea complicat să-mi suflec una dintre mâneci. EPISODUL 4: culmea, tocul ciocatului stâng n-a cedat nici la fotbal, nici la vreo alergare, atunci probabil doar a obosit, iar de rupt s-a rupt la o simplă coborâre de pe trotuar, la traversarea aleii Parva într-o după-amiază de mai cu pufi de plop, când tocmai ieșisem de la școală și mă îndreptam domol spre casă; în asemenea situații nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de câteva zile am fost celebru, doar exista o legătură directă între mine și limuzina aia care avea ceva din sfintele moaște, prea se perindau toți s-o vadă și s-o pipăie. Și am mestecat gumă Doublemint până am obosit. După aceea se pune o problemă antropologică, într-un fel și etică: cum să fi trăit steliștii la fel ca Aldo Moro? Tipul, născut la 23 septembrie 1916 în Maglie, în sud-estul regiunii Puglia, jurist, membru în ’46 al comisiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca dintre bălți, ce-i tâmpenia aia pe care-o fac?, se dăduse la ei chiar, o gospodină pursânge, mare, grasă, cu sacoșe în mâini. Nu izbutise să-i prindă, își obosise degeaba varicele, o auzeau drăcuind undeva în urmă, la mai bine de o sută de metri. Erau pe terenul de fotbal deja, ronțăiau biscuiții păstrați curați, pe ceilalți îi ofereau cu larghețe în stânga și-n dreapta, ca pe cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de acordeon prin careu, se încingea un chef pe cinste, cu strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți, fiindcă erau și ei băieți tineri, iar duminică dimineața urma după sâmbătă noaptea, când se făceau praștie, pulbere, mangă sau pilaf pe la tot felul de nunți, botezuri, chermeze, onomastici și cârciumi. Atunci era jale. Jale mare. Mii de bărbați, cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bun, tatăl meu, care-mi spunea Răsfăț pe băț și o ruga pe Uca să nu-mi mai ia atâtea jucării, probabil vroia să mi le cumpere el, tații trebuie iertați când se supără, au și ei motivele lor, sunt obosiți, sunt singuri, sunt triști, și chiar dacă nu merg pe tractor, cunosc o mie de alte chestii, cum se construiesc avioanele din hârtie și ce trebuie să faci ca o mămăligă să arate ca un tort, pentru mine a fost întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și mi-am petrecut cea mai mare parte a fiecărei zile În Balcon sau Balon, cu ochii lipiți de prăvălie, Înspăimîntat de perspectiva că aș putea pierde ceva din ce se petrece dedesubt. De două ori, am fost atît de obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul cheii răsucite În broască - Norman deschidea prăvălia -, și abia am avut timp să dispar, la mustață, În Gaura de șobolan. Și odată, moțăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]