6,770 matches
-
sensibil, dar sensibil, din nefericire, și la influențe. Cel mai recent volum de versuri al său, Vitralii prădate (Semne, București, 2006), aduce aminte frecvent de stilul abrupt și călugăresc-umil al lui Tudor Arghezi: „Înspăimântat de propria-i lumină / se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână. / Disprețuise, până ieri, șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Fiind practicat într-un mod exterior, fără mare talent și cu flagrante erori de gust, acest stil nu dă rezultatele pe care le dă în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
hotel de pe autorută, în Germania. A fost agățat de o prostituată, frumoasă cum numai în vis..., care l-a dirijat spre hotelul cu pricina. Daniel a făcut un duș, Betty la fel, au stins lumina și au făcut dragoste, cum obositul șofer nu mai făcuse. Cei doi truditori în partida de procreație au adormit tun. Daniel se trezește și, amintindu-și de performanța recent consumată, își pune în gînd că n-ar strica un "repetir". Începe să mîngîie pe ici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fosa este etanșă și Vasilică a triumfat. Dar noaptea se mai aud bocănituri de ciocan în daltă. Măcar un pic, o găurice, Dumnezeii mamii lui! Mare șmecher este Vasilică ăsta! Între confrați Spre asfințit cerul devenise rozaliu și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se vedeau ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală și moș Cazacioc a tras un cazacioc. Puțin obosit, intră în bordei și iese cu o cutiuță acoperită cu catifea aurie. Am fost la Paris și am cumpărat un medalion pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest pămînt, spune privind-o fix pe nevasta lui Cepoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul, crucea și îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele popii; pufoaica lui tata duhnind a secărică și a sudoare de animal obosit (iarna, ca o ultimă grijă arunca pufoaica peste șalele calului uitat ore bune în fața cârciumii); pufoaica scoaptă la soare necheză și acum în vreme de secetă. Pufoaica ta, țară de ploșnițe, ne adună precum o cloșcă cosmică, piu, piu, piu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți pentru ce ai venit și, dacă te trezești din visare, te întorci din nou în cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
față! Doamna Loghin, spaima liceului Ibrăileanu, o babă acră, obeză, încruntată, stresată, nemulțumită. Blestemată femeie. Era trecut de 11. Cabinetul medical, închis; în parcul școlii, toate băncile ocupate; în curte, proful de sport verifica numerele matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obeză, încruntată, stresată, nemulțumită. Blestemată femeie. Era trecut de 11. Cabinetul medical, închis; în parcul școlii, toate băncile ocupate; în curte, proful de sport verifica numerele matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui care admiră. Arta se întâmplă acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
O pată galbenă se reflecta pe magazia de scule. Prin dreptul lor, în fiecare dimineață, treceau grăbite picioare fără oameni spre rezervații de zi gara era cea mai mare rezervație a târgului, tramvaiul cea mai înghesuită; seara, tot prin fața ferestrelor, obosite, abia pășeau, ca niște orizontale ale nopții, perechi, două câte două, patru câte patru. Întunericul suprapunea incubatoare până în cer. Prin fereastră, Petru nu a reușea să o zărească. Din dreptul magaziei s-a auzit un foșnet, cineva era ascuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din spate) ca o iluzie șchioapă, desena borduri între zi și noapte, așa cum îi poruncise Dumnezeu, apoi, după o zi de muncă, înnopta în pragul ușii, pentru a nu tulbura liniștea grinzilor. Căsuța lui Petru avea 4 grinzi, erau la fel de obosite precum stăpânul (cât era ziua de lungă țineau pe umeri cerul; stelele, ca niște pioneze, fixau întunericul de uterul nopții). Petru își privea povestea pe gaura cheii, punea punct, punea virgulă între inimi și o lua de la capăt. Oamenii nefericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mi ajută? Eu m-am născut la 15 ani. Acum ai 20. Acum am 15, ca și atunci, nu pot îmbătrâni fără ea. Este lângă mine, doctore. Privește, așa-i că semănăm? Vorbește mai încet, te rog, a ațipit, e obosită, toată noaptea mi-a vegheat somnul. O noapte veghez eu, o noapte veghează ea. Este păcat să dormim amândoi. Știi, așa reușim să ne dublăm viața. Tu ai vegheat vreodată somnul, doctore? Știi că cel drag pe care-l veghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
treaba sau îi pui pe cei veniți după tine să ți-o facă): căldurică, haleală, televizor, parabolică, telefon, mai o sticlă de vin furată de la chelărie, mai o pulpă de berbec băițuită, mai o cuvioasă rămasă peste noapte (părintele este obosit, spovedește mâine, rămâi mata la noi în chilie), mai... un cur de frate (săracul, nu-l înțelege nimeni în afară de mama și de părintele Macarie), confort cât te țin brăcinarele. Petru pășea într-un spectacol fără regie, Dumnezeu a tras cortina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grădină . Era cenușie și rece, ca un val înghețat, și făcuse să se aplece capetele florilor nici măcar roua serii nu se mai așezase pe-acolo pe unde cursese tristețea. Știa ce-o să se întâmple: copilul o să se trezească înspăimântat și obosit, mama n-o să mai cânte (și ce glas duios avea!...), n-or să vorbească unul cu celălalt, iar ceea ce este acum doar cenușiu, o să se întunece încet-încet, dar noaptea durerii nu are niciodată bunătatea catifelată și dulce a nopții adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
răsărea de după dealuri, eu eram tot lângă oaia bălțată cu mielul ei. Și focul se stinsese. Am sărit în picioare : visasem ?! Unchiu-mio m-a luat deoparte și mi-a spus că femeia îmi dăduse înapoi mielul și s-a uitat obosită și tristă la el, a oftat, l-a mângâiat (Auzi colo, mi-am spus ! A mângâiat mielul, înseamnă că i-a plăcut, dar de ce nu l-a oprit ?!) Eu te-am luat în brațe, că așa mare cum ești, dormeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să-i ude buzele. Am răsuflat și noi ușurați când a deschis ochii... Ce sperietură am mai tras ! Zăcuse acolo, pe nisip, alb și rece, ca un mort ! Dar de strigat, nu strigase... Pe urmă, se uita la noi palid, obosit, abia vorbea și spunea ceva încet, în limba lui..., în timp ce moșul îi dădea sărătura aceea s-o înghită încetul cu încetul... N-aveam decât vreo patru ani pe atunci, dar parcă s-ar fi întâmplat ieri... Băiete, ce-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bune. Acum, du-te și te odihnește măcar un ceas. Pe urmă, om mai vedea noi... ― Așa voi face, domnule profesor. După plecarea lui Gruia, profesorul s-a așezat În unul din fotoliile din fața biroului său, răsuflând adânc. Se simțea obosit. „Cum să mă fi dus eu În fața securistului după un asemenea efort?” - gândea profesorul, când a sunat telefonul: ― Alo! Sunt eu, profesorul Tacitu. Am sunat să vă Întreb cum vă simțiți după o intervenție atât de laborioasă? Despre o anumită
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
scaun Îmi spune ce gândești sau ce vrei să faci... ― Atunci, am toată Încrederea că Îl vei „citi” și pe Bogdan... Cât despre mine, trebuie să-i fac o vizită directorului. ― Succes, tati - i-a urat Despina, mângâindu-i mâna obosită sprijinită pe birou... Cu pas lent, de parcă ar fi purtat pe umeri toate gândurile lumii, profesorul Nicu Hliboceanu s-a Îndreptat către biroul directorului. ― Poftiți - a fost răspunsul la bătaia În ușă. ―Bine v-am găsit, domnule profesor - a salutat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a țăranului după ce au ieșit din salon, cei doi medici au plecat tăcuți, cu privirea În pământ și cu noian de gânduri În cap. Când au ajuns aproape de cabinetul profesorului, s-au oprit... Au privit unul la altul, cu chipurile obosite, ca și cum abia ar fi ieșit dintr-o intervenție chirurgicală foarte grea. ― Domnule doctor - a deschis vorba doctorul Pas - nu știu cum să vă spun, dar accidentul acestui individ poate genera neplăceri În lanț, Însă nu la vedere, ci Într-un mod insidios
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-ți că se vor revedea după atâția ani pe care i-au trăit fără să și imagineze că se vor putea reîntâlni cândva... ― Cum se vede treaba, ne-am luat cu vorba și am uitat că tu ești flămând și obosit. Pregătește te pentru masă, iubitule. Pe urmă, să facem nani, fiindcă Tudor doarme și nu ai cu cine sta la „un pahar de vorbă” - cum se spune. ― Dar diseară... După ce au stat la masă și s au asigurat că Tudor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pi obraz o zâmbit a râdi. Seamănă cu tat-su, că nici el nu zâce’ nimica, orice i-ai fi făcut... Nu-i plăce’ doar să stei sângur. Încolo... ― Așa-i el, mamă Marandă. Parcă știe că tata Gruia vine obosit peste măsură de la spital și Îi trebuie liniște, ca să se poată odihni... Da’ ia poftim la masă, că v-o fi trecut de foame... După ce i-au așezat pe „musafiri” În capul mesei, Gruia a umplut câte un păhărel cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
adormise - În pătucul lui și apoi și-au găsit și ei culcuș... A doua zi, dimineață, Gruia s-a mișcat ca un spiriduș. Nu a trezit-o decât pe Maria. ― Te-aș fi lăsat să dormi, iubito, fiindcă ești destul de obosită, dar aseară n-am apucat să-ți spun... ― Ce să-mi spui, dragule? ― Dacă tata Toader vrea să meargă la piață după un pui de pom și vreun butaș de vie - cum a spus aseară - dă i niște bani și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
oile noastre. Altfel Înțarcă și... ― Adio caș și urdă - a completat Gruia, cu zâmbet reținut. ― Deși am stabilit Întâlnirea noastră pentru diseară, eu zic să atacăm lucrările tale acum... ― Mi-ați luat o piatră de pe inimă, domnule profesor... La amiază, obosit, dar purtând pe chip acea undă de bucurie a omului mulțumit de ceea ce a reușit să facă, Gruia privea la profesor zâmbind timid. Nu știa cum să-i mulțumească pentru că a reușit să-l determine să sondeze profund În bagajul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mulțumit de ceea ce a reușit să facă, Gruia privea la profesor zâmbind timid. Nu știa cum să-i mulțumească pentru că a reușit să-l determine să sondeze profund În bagajul cunoștințelor sale acumulate până atunci... ― Te văd și te simt obosit, dar... ― ???... ― Este o vorbă cazonă, care spune un adevăr incontestabil. Am să-ți redau mai degrabă spiritul ei. Cu cât va curge mai multă sudoare pe câmpul de instrucție, cu atât mai puțin sânge pe câmpul de luptă... ― Și dumneavoastră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când Amalia, copleșită de neliniște și de teamă, începu să își plângă cu glas tare fiul cel drept și bun, de afară se făcu auzit un zgomot de pași și în pragul ușii se ivi, în sfârșit, Valentin. Palid și obosit, după ce îi salută pe toți, el se prăbuși pe un scaun, ceru ceva de băut și își aprinse o țigară. Toți se adunară, temători și curioși, în jurul său, dar Valentin nu era grăbit să vorbească. Ei, haide, domnule, spune-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ochi, după ce intrară într-un mic dormitor de la etaj. Dar mi-e milă de biata Amalia... Stelian găsi câteva vorbe de încurajare pentru fratele său și, după ce rămase singur, se grăbi să se întindă în pat, fiindcă se simțea foarte obosit. Noaptea trecu în liniște și pace, ca pe vremea când Bucureștiul era un mic Paris al Orientului. 4 Zalman Aron nu vorbise în deșert și a doua zi înainte de prânz el se întoarse cu vestea îmbucurătoare că lucrurile erau pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]