13,698 matches
-
de a fi cu Monsieur ar ajunge, sunt sigur, pentru a urca moralul oricui. Dă-i cartea de identitate, i-am zis, iritat. Mi-o arătase rapid mai devreme, ca să râdem amân doi de poza alb-negru în care avea încă obraji pneumatici. Cu un aer insultat și exasperat, și-a scos cartea de identitate și aproape că i-a aruncat-o, iar arătarea cu șorț a înhățat-o cu dexteritate de maimuță. A examinat-o, iar fața i-a basculat, ca
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să dăm amenzi, bre? Ăștia, ai dreacului, care nu ia bilet sau care are abo namente false, nu-i bine să le dăm câte-o amendă? Nea Nebunelea s-a supărat, a zis că noi suntem escroci cinstiți și cu obraz. Că le luăm banii pe bilete la oameni pentru un serviciu adevărat, dar că amenzile înseamnă hoție, și nu numai alea care vrem să le dăm noi, ci toate. Și ăla, la greci, care-i trecea pe oameni apa morților
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se spune? Eu înlemnesc când visu` ajunge aici, pe onoarea mea. Tremur, mă ia cu un tremur de numa-numa, parcă bag degetele la priză. Da` mama nare nici pe dracu`, sare și-l ia în brațe, și-l pupă pe obrajii ăia plini de țărână și de alte alea, mișcătoare, nu-ți mai zic, că văd cum te pregătești să dai la boboci, da` să te ții, drăcie, că nu mai e în stuf, gata cu stufu`, a dispărut ca la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că va trebui să predea costumul la garderobă și să plece către garsoaniera închiriată, poate că... Auzi vocea pictorului. Pictor fără Noroc, oare câți dintre pictorii lumii și-ar putea spune Pictorul Noroc Chior pe care Îl Pupă Destinul pe Obraji în Fiecare Dimineață? Bine, amice (o, nu, termină cu amice ăsta, altfel vom strica prietenia), să nu crezi acum că putem trece prin ziduri sau că nu vom păți nimic dacă ne vom arunca din turn. Asta nu, toate au
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sărbătorim evenimentul, hai la cârciumă! Deschise ochii și roti privirea prin decor. Terasamentul căii ferate despărțea pădurea în două, bătea un vânticel anemic, parcă plictisit de el însuși, era răcoare și se auzeau păsărelele care ciripeau pe deasupra capului. Își atinse obrajii nebărbieriți cu degetele. Le privi câteva secunde și înregistră mirat murdăria de sub unghii. Durerea de cap pulsa în tâmple, iar inima o luă la goană, determinându-l să respire sacadat. Ce naiba? Unde sunt? Încercă să se ridice, însă picioarele făcură
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sânge îi va curge din ochi - stângul, dreptul?, nu m-am decis, atunci când treci la astfel de acțiuni trebuie să analizezi bine fiecare mișcare, dar am timp până atunci - și se va scurge, semănând cu un vierme roșu, interminabil, pe obrazul acela fardat strident. O curvă! Știți de câte ori i-am spus în minte că este curvă? De foarte multe ori. Odată, hai să vă povestesc episodul, este haios, ne mai amuzăm (adevărul este că începe să-mi placă să scriu în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ochi dulci colegelor sclifosite, cu ifose de vedete, și-au mâncat sandvișurile în pauza de masă, plescăind oribil, s-au fofilat prin decor, dând senzația că lucrează, apoi au plecat către case, au ajuns acasă, și-au pupat nevestele pe obraji, femeile au pus masa bărbaților - ciorbă, tocăniță, vrei și deset, dragule?, mulțumesc, dragă -, bărbații au răsfoit pagina de sport a ziarelor, femeile au deschis televizoarele... Zi de zi, aceleași mișcări. Zi de zi, aceleași trasee. Zi de zi, aceeași piesă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ar avea orgasm. Cred că bărbatul ei este unul din acela care citește ziarul, se uită la meciurile de fotbal și uită să mai facă duș. Are ochelari cu rame groase, l-am văzut o singură dată, e roșu în obraji și are burtă. Libidinos. Sunt convins că doamna Geta nu-i mai dă voie să intre acolo. Ea e altfel. Dar e CURVĂ, iar curvele trebuie pedepsite. Știu că nu sunt primul care spune asta, dar să știți că nici
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
noi înșine; una dezastruoasă, evident. Dar care ar fi întâlnirile bune? Două rele ale secolului XX: comunismul și consumismul. ٭ Sartre este greu de mestecat; și greu de digerat. În plus, se și depune, adică îngrașă; ori, mai degrabă îngroașă: sângele, obrazul dar și mintea, căreia îi dă volum, adâncime, fie și numai datorită exercițiului la care o obligă. Dacă îi supraviețuiești, depășindu-l dar păstrând ceea ce merită, timpul petrecut cu el e un timp câștigat. Dacă nu mai poți ieși din
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Hoțul rânji și-i Înșfăcă copilului pâinea din brațe, luând-o la fugă. -Să știi că nici o faptă rea nu rămâne ascunsă! Mai strigă copilul neputincios după hoțul pe care nu-l putu prinde din urmă. Lacrimile Îi curgeau pe obrajii uscați. Îi părea rău după pâinea pentru care muncise toată ziua.Ce Îi va da bunicii să mănânce? se Întreba el.Și se mai Întreba de ce pe pământ sunt oameni răi. Dar bine că pe pământ mai sunt și oameni
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de sever.Și nu se punea cu el. Cel mai mult moș Nicoară Îi iubea pe copii.Ei sunt curați, nevinovați, gândea el.Iubea râsul lor, ochii lor mari, mâinile lor moi si jocurile vesele.Îl Înduioșau copiii slabi, bolnavi, obrajii lor murdari pe care curgeau lacrimi.Ce imagine tristă un copil făra mamă! Își zicea moșul.Căci și el a avut mamă.L-a iubit și a iubit-o. De aceea, iarna moș Nicoară aduce și azi zăpadă ca să-i
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de sărăcia poporului, de boli ori de moarte. Și cu cât creștea, cu atât se făcea și mai frumos: era acum un tânăr cu părul negru ca pana corbului cu reflexii albastrii, avea ochii mari cu gene lungi și dese, obrazul Îi era alb ca spuma laptelui, iar buzele roșii ca cireșele de mai. Era Înalt și bine legat, cu mersul legănat. Mâinile-i aveau degetele lungi, iar pielea Îi era catifelata. Pe la balurile pe unde mergea, domnițele, prințesele, fetele de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Începutul lumii Dumnezeu chemă la El toate florile, să le dea nume, parfum și culoare. Unora le-a dat Dumnezeu petale lungi ori scurte, Înguste ori late. El făcu atunci ca unele flori să fie roșii ca sângele, roz ca obrazul unui prunc, galbene ca lanul de grâu, albe ca pânza ce-o ghilesc femeile, albastre ca cerul de vară. Și le-a făcut pe unele Înalte și pe altele pitice. Dar căuta să le mulțumească pe toate. Și a mai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
a dat seama de mirarea mea. Ai stricat logodna noastră? Nu! Cum să stric ceva atât de minunat! Dar comorile de neprețuit în lumea de azi se păstrează bine ascunse, bine păzite! Într-o seară, sfioasă, m-a sărutat pe obraz. Am ținut-o lângă mine de mijloc, așa cum o țineam altădată. Ne-am îndreptat către stația de tramvai. Mi-ai spus că stai în apropierea mea, ori aici suntem în direcția opusă. Am să mă mut în curând. Ședeam unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
negrul nu e bun și apasă butonul roșu. La fel ca în sala de baie, se deschise o ușă glisantă, lumina se aprinse și rămase uluit de ceea ce vedea. Întâi a crezut că visează. Se frecă la ochi, își ciupi obrajii, apoi încet-încet se potoli. Era ca și cum ar fi intrat în atelierul lui din București, de lângă Universitate. În stânga, era măsuța lui de lucru cu sculele răspândite ici și colo, cu scăunelul... mai în dreapta vitrina cu suporturile pentru bijuterii... Totul era reprodus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de e-mail a lui Alice am primit imediat oferte de meniu, viu discutate "în plen". Cu pretențiile clarificate și toată lumea mulțumită și fericită, am transmis restaurantului comanda fermă, urmând să transfer în cont și banii, o sumă destul de "frumușică", căci "obrazul subțire cu cheltuială se ține". Cu portbagajul plin de cadouri, podoabe pentru pom și alte cumpărături și Ana alături, am plecat spre Bușteni într-o sâmbătă dimineață. Vremea era frumoasă, șoseaua degajată, când am intrat pe la Comarnic iarna și zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aibă grijă de noi! Râzând cu toții, s-au despărțit unii spre casă, Petre, Camelia, Beatrice și Mihai s-au urcat într-o sanie și au pornit spre Zamora. Pentru Beatrice, drumul săniei prin zăpadă, fulgii mari topindu-i-se pe obraji, clinchetul clopoțeilor cailor, era un spectacol netrăit niciodată. Și ceilalți se bucurau de bucuria ei. Au ajuns la castel și din nou exclamații de uimire și bucurie. Castelul, pe fundalul unei păduri de brazi uriași, apărea exact ca în poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ții minte toată viața Ca sara și dimineața Să te rogi și să te-nchini Și să cazi și în genunchi Cu fața la răsărit De unde Iisus o venit Pentru noi o patimit. Iar în chip de răgaz Când ai zâmbet pe obraz Sau când rău ai să pățești Biblia să o citești, Că te ajută ca să treci Mai ușor prin zile reci, Îți alungă supărarea Și îți luminează calea.” - cruciulița „Cruciulița tu s-o porți, Niciodată să n-o scoți, Să te
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mea. Am pipăit nervos puloverul pe care-l tricotam. Mi s-a părut că aud limpede vocea unui bărbat, o voce de bas inegală, precum o voce de la telefon care spune: „Ce mai vrei? Are douăzeci și nouă de ani!“ Obrajii îmi ardeau de rușine. Mama n-a comentat în nici un fel și s-a apucat iar de citit. De câteva zile, purta o mască subțire pe față și asta era probabil cauza tăcerii ei neobișnuite din ultima vreme. Purta masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prea atrăgea. Totuși, din clipa aceea, a luat ființă „secretul“ meu. Domnul Uehara bocănea pe scări și eu îl urmam, încet, învăluită de un sentiment foarte ciudat. Când am ieșit la aer, vântul care sufla dinspre râu mi-a ciupit obrajii. Mă simțeam minunat. A oprit un taxi și ne-am despărțit fără un cuvânt. Mă foiam în prăpăditul ăla de taxi și aveam senzația că universul e infinit. Într-o zi, simțindu-mă deprimată după o ceartă cu soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mamei a rămas aceeași. Doar respirația i s-a oprit. S-a petrecut totul atât de liniștit, încât nici nu ne-am dat bine seama când a încetat să mai respire. Umflătura de pe față se retrăsese din ziua precedentă și obrajii erau acum netezi ca ceara. Buzele ei palide se curbaseră puțin, ca și când se pregătea să zâmbească. Părea mai fermecătoare decât în viață. Mi-a apărut în fața ochilor imaginea Maicii Domnului din Pietà. VI Nu pot rămâne toată viața cufundată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aspră. N-am răspuns. S-a apropiat de mine cu viteza unei avalanșe și m-a sărutat nebunește. Săruturile lui țipau de dorință. Plângeam și le acceptam. Lacrimile mele erau amare, erau lacrimi de rușine și umilire. Îmi curgeau pe obraji, șiroaie. Am pornit iar la pas. Am încurcat-o, zise el. Mi-ai căzut cu tronc. Pufni în râs. Mi-era imposibil să râd. Am încruntat din sprâncene și am strâns buzele. Dacă ar fi trebuit să-mi exprim sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
meridional. De exemplu, în Franța urarea de bun-venit este entuziastă și este însoțită de atingerea mâinilor, în vreme ce în America este nepersonalizată, dar sinceră. În diferite părți ale lumii strângerea mâinilor, bătaia pe umăr, sărutul mâinii femeii de către bărbat, sărutul pe obraz sunt gesturi firești sau, dimpotrivă, nepotrivite. Formulele de salut sunt importante, pentru că transmit semnale, comunică sentimente (prietenie, simpatie, antipatie), atitudini (respect, stimă, delimitare, reținere), intenții etc. Adresarea poate fi prietenoasă, folosind numele mic, ca în America, sau poate fi protocolară
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
drag părea-mpietrit, Iar la Muma unde sta tăcută, Nimeni a privi n-au îndrăznit. EPILOG 1 Eu am văzut cum fețe se diformă, Cum de sub gene spaima cată mut, Cum aspre pagini scrise-n cuneiformă Lipește chinul pe-un obraz bătut. Cum plete negre, castanii sau blonde Trec în argint, și într-o clipă trec, Cum pier surâsuri vii de Gioconde Și tremură ca varga râsul sec. Și nu mă rog doar pentru mine, una, Ci pentru toate cele, câte
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
de exemplare. Acestea reprezintă simple derivate ale modelului originar, fără nici o esență individuală, sau, oricum, nu alta decît a "unei mașini ieșite din uzinele Renault". Doar un număr de serie distinge o mașină de alta. La exemplarul uman, "numărul este obrazul", afirmă un personaj. Un număr fortuit deci, care nu spune de cele mai multe ori, în sine, mai nimic despre individul pe care este chemat să-l distingă de ceilalți. Dacă obrazul nostru nu reprezintă decît o parte dintr-un întreg descompletat
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]