4,431 matches
-
se pare că-l auzim, în puterea nopții. Făcu un efort să nu-și ia ochii de la statuie, dar în realitate n-o mai vedea: privea înlăuntrul lui, ca atunci când ne gândim la lucruri trecute și încercăm să reconstituim amintiri obscure ce ne impun o concentrare totală a spiritului. „Cineva încearcă să comunice cu mine“, povesti că-i trecuse prin minte, pradă agitației. Senzația de a se ști cercetat îi agravă, ca întotdeauna, complexele: se vedea urât, disproporționat, stângaci. Chiar și
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
de la un punct încolo să mai practice magistratura cronicii literare, criticul a fost repede trecut într-un fundal ingrat de către noile valuri de recenzenți (l-am numit deja pe cel mai vizibil dintre ei). Se știe doar că, din motive obscure, pe care nu le voi discuta aici, la noi cronica are, încă, o autoritate nejustificată față de restul speciilor publicistice sau critice. Pe de altă parte, opțiunea lui Ion Bogdan Lefter pentru un tip de comentariu imun la moda impresionistă (ba
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
după două decenii, continuă cu Dorin Popescu. De ce criterii a ascultat Ion Dur cînd și-a selectat cele 17 texte nu putem ști. Orice selecție se face după o preferință, iar preferința nu ascultă de norme teoretice, ci de afinități obscure cărora nici autorul nu le poate da o justificare. În plus, revenirea peste ani la propriile pagini provoacă traume: te îngrozește stîngăcia stilistică, te irită verbozitatea scăpată din frîu, sau pur și simplu te nemulțumeș te unghiul de interpretare, întrebîndu-te
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
oribilă”). Din subteranele unde dăinuie, „sedimentul amintirii” aduce la suprafață amintirea și stimulează retrăirea trecutului prin mijlocirea percepției senzoriale (simt, văd sunt forme verbale recurente, în poeme în care predomină substantivele), care aduce lumina cunoașterii în zonele ascunse, misterioase sau obscure ale existenței. Expresia emblematică a acestei poezii a experienței și a ceea ce Gamoneda consideră a fi „gândirea sa poetică” este concentrată în amplul și emblematicul poem Descrierea minciunii (o biografie „ascunsă” percepută ca fiind „cartea tranziției”), publicat în 1977 și
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
fost consultate și avem în față o scriere științifică atent elaborată, cu textul latin citibil în paralel (în ediția Vlăduțescu era la sfarsitul cărții, ceea ce îl făcea mai greu consultabil), cu note și comentarii bine documentate care însoțesc fiecare punct obscur. Sunt sigură că domnul profesor Vlăduțescu, ale cărui cursuri de filozofie greacă și medievală au orientat atâtea generații, se bucură că există în continuare interes pentru Bonaventura. Dacă traducerea să purta amprenta lecturilor de limba franceză și de teologie ortodoxă
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
se referă la trei subiecte: spitalul, înmormîntarea, moștenirea. E imaginea aspru-utilitară, cu origini imemoriale, a unui mod de-a fi. Un amestec de compasiune, curiozitate, lăcomie, ricanare. Bizuit pe o penitență reflexă, mai mult ca sigur precreștină. Dintr-un impuls obscur, oamenii se supun unui canon, urmăresc automat o ispășire. Cum? De ce? Nu ar putea fi vorba de o apropiere de natură, întrucît natura tinde spre factorii pozitivi, ocolind pe cît cu putință ceea ce contravine vieții, ceea ce îi pune în primejdie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
ei. Cardinalul bate ordinalul. Potrivit lui Antelme Chaignet, exeget francez din secolul al XIX-lea, influența acestor idei a fost atît de adîncă încît nu e o exagerare a vedea în Pitagora adevărata eminență cenușie a filosofiei eline, cu mult mai obscur decît Heraclit și cu mult mai profund decît sofiștii. Dacă e să-i dăm crezare lui Aristotel, Platon nu e decît un imitator abil al lui Pitagora, un compilator al cărui talent literar a fost suficient de mare pentru a
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
Maruca Cantacuzino, prințesa răsfățată, muza lui Enescu, reușește „să trezească la viață anii îndepărtați ai unei copilării mirifice. Pentru ea, aceasta este o etapă, o vîrstă a preaplinului simțirii, un timp al modelării sensibilității, al ascuțirii simțurilor, al dezghiocării straturilor obscure din suflet și conștiință”. Ar fi vorba așadar de o „sinceritate” proustiană, bizuită pe memorie, generatoare de feerii evocatoare, de asociații în lanț, de la anii aurorali pînă la cei pasionali („pasiune oarbă”) ai relației cu Nae Ionescu, cu aura lor
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
de viață regizorală, Alma Reville, rol realizat cu subtilitate și finețe de către Helen Mirren, dar și personajele feminine ale căror fantasme îi populează și uneori poluează inconștientul. Filmul, crede Sacha Gervasi, devine teatrul de umbre și măști, oglinda unui fond obscur de pulsiuni și terifiante întruchipări pe care inconștientul artistului le scoate la suprafață în procesul de creație. Avem aici o marcă înregistrată a tuturor acelor interpretări care fac din artist un monstru domesticit prin procesul de creație care devine un
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
la începutul anilor '80? Titu Maiorescu, firește. Așa că Gherea se lansează într-o spectaculoasă polemică față de pontiful Junimii, dîndu-și seama că doar o asemenea operațiune îl va plasa automat în topul interesului public, infinit mai eficace decît decenii de critică obscură și cuminte. Faptul că Maiorescu nu i-a dat la început nici o atenție nu l-a descurajat. Iar pentru opoziția profundă la spiritul maiorescian, ideile socialiste aduse de Gherea în bagaj se potriveau ca o mănușă. Instinctiv și tot pe
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Fănuș Neagu, e greu de spus cât anume din ce-a fișat i-a fost, în elaborarea romanului, de un folos real. Jurnalul este împănat de lecturi și relecturi (de la Nabokov și Saul Bellow până la Márquez și mai departe până la obscurii Enzo Siciliano, Ian Caldwell și Dustin Thomason). Numai că în nici unul din aceste cazuri scriitorul nu produce dovada asimilării lor. De cele mai multe ori, sunt simple decupaje. Fără, deci, comentarii marginale, fără reflecții interpretative. Nu un mare cititor ne întâmpină aici
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
fiecare clipă, de către oricine, pe baza unei simple etichete politice. Pentru toate faptele culpabile ale vieții sale, scriitorul poate și trebuie să fie tras la răspundere în fața instanțelor; însă el nu poate avea judecător, pentru faptele sale literare, în persoana obscură și agramată a ultimului consumator de literatură.”6 În aceste condiții, ajunge student Ovidiu Cotruș și devine membru al Cercului Literar. Prima consemnare a participării lui la cenaclul Cercului Literar este din februarie 1945. „La cenaclul din 25 februarie 1945
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
de subjugare irațională a sufletului colectiv. De aceea, Wagner are virtuți de vraci declanșînd energii organice, asemenea unui „ventriloc al lui Dumnezeu“, după fericita expresie a lui Nietzsche. Replica lui Thomas Mann: la Wagner perseverența lucidă a elaborării depășește spontaneitatea obscură a inspirației, autorul lui Tristan și Isoldafiind un creator cult, nu un posedat mefistofelic, măcinat de stihii oculte. Creația și filosofia. Ce definește posteritatea lui Wagner e că lumea muzicală îi venerează opera și îi respinge viziunea filosofică. Cu alte
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
Lucas de acest cerc. Prezența sa acolo este nu neapărat neobișnuită, cât inadecvată. În plus, așa cum îi semnalează nașul acestuia, există un plus de implicare la Lucas, ceva în plus peste conformismele care direcționează univoc toate aceste existențe oneste și obscure. Or, ceea ce aceste societăți arhaice amendează, sunt deopotrivă diferențele și inadecvările. Restul ține de psihologia țapului ispășitor pe care excelent o analizează René Girard în Violența și sacrul. Odată așezat stigmatul, orice demonstrație ulterioară e de prisos. Identificarea a fost
În bătaia puștii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3656_a_4981]
-
S-au împlinit anul trecut 200 de ani de când Budai-Deleanu a finalizat versiunea a II-a, cea mai reușită, a Țiganiadei, prima capodoperă modernă a poeziei românești. Cum alte date din biografia scriitorului - a nașterii sau a morții, bunăoară - sunt obscure chiar și pentru publicul școlarizat, probabil că nu putea exista o alta mai bună decât 1812, pentru a-l aniversa pe cel mai enigmatic component al Școlii Ardelene. Astfel, încă din 2011 apărea, sub egida colecției „Opere fundamentale”, o excelentă
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
deficiențele lirismului marca Ion Mureșan. Aproape toate poeziile de mică întindere „sînt dezamăgitoare față de cele ample”. Din ele, „ideile mari lipsesc”, iar dimensiunile reduse „par consecința unei sufocări a inspirației”. Și la poemele ample apar obiecții: uneori, sensul e „prea obscur”, poetul dezvoltînd „dezordonat imagini și paradoxuri «inspirate»”. Alteori însă, „obscuritatea prinde bine”, ceea ce duce la concluzia unei adaptări inteligente a analistului la concretul fiecărui text în parte. Cred că așa și trebuie procedat, în critică și mai ales în critica
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
său cu Egor la marginea nopții, prin lirismul incantatoriu al Domnișoarei Christina. Fiecare personaj are stofa propriei sensibilități, se desenează aparte pe canavaua unei cine bizare într-un străvechi conac boieresc dominat de prezența unei frumoase domnișoare moarte în condiții obscure în timpul Răscoalei din 1907, personalitate venerată de cei ai casei. A nu da atenție detaliilor nu constituie o abatere lipsită de semnificație, o libertate subînțeleasă, ci adesea înseamnă a rata personajul în contextul în care el a fost minuțios redat
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
în jurul ei. Urmarea e ivirea unui dezechilibru în cursul căruia noțiunea nu doar că înăbușă sentimentul, dar pe deasupra exclude actul la care îndeamnă sentimentul. E ca și cum unitățile docte de intelect ating un asemenea rafinament încît nu mai lasă loc umorilor obscure ale sufletului: în loc de fermenți mistici de credință, dai peste cadrul sterp al jargonului de aparat. În final, rămîi cu senzația că ai parcurs un text a cărui ariditate e incompatibil cu viața. Situația e acută cînd tema aleasă e dragostea
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
persoanei biografice. E vorba de Andreas, capelanul contesei Marie de Champagne, fiica lui Ludovic al VII-lea, sau de alt dregător al vremii? Nici măcar rangul preoțesc de capelan, cu sensul de cleric aflat în slujba Curții Regale, nu e sigură, obscurul Andreas putînd fi notar, secretar sau cancelar, așadar funcții fără investitură harică. La fel de vagă e data publicării tratatului, opinia specialiștilor oscilînd între 1182-1186 și 1190-1191. Apoi, sub unghiul conținutului, avem o scriere eclectică prin punerea laolaltă a mai multor genuri
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
a corespuns un boom pe măsură în a doua parte a deceniului, ca și cum robinetul debutanților de calitate s-ar fi închis temporar. Explicații ar fi destule, dacă ținem neapărat să scoatem din calcul „superstiția” talentului literar înțeles generaționist, ca energie obscură care irumpe la un moment dat și se consumă rapid. Mai realist ar fi să spunem că de vină pentru reculul debutanților remarcabili e relativa stabilizare a câmpului literar: un nou val generaționist e mai puțin probabil azi tocmai pentru că
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
sex are rădăcini genetice, Petru Sirin își privește prevaricația ca pe un defect iremediabil, cu dobîndirea certitudinii că e victima unei damnări, pentru ca următorul pas să intre în logica firească a psihologiei compensatorii: damnarea e privită în lumina unei providențe obscure, al cărei sens, deși nu-l poate desluși, Sirin îl acceptă ca principiu de supraviețuire, caz în care, departe de a fi malefică, damnarea e semnul unui privilegiu existențial. În acest fel stigmatul devine blazon, iar Sirin simte că are
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
circa 4.500 de lei. Merită". Ulterior, jurnalistul EvZ a revenit cu o postare în care îl acuză pe Thedor Paleologu că împreună cu amicii săi i-au "vărsat în cap o oală de lături, acuzându-mă de conspirație și interese obscure. Dl Paleologu m-a rugat să transmit „amicilor noștri comuni” că a înțeles mesajul! Nu vreau să lungesc această dispută, doar observ ușor uluit stilul pe care-l practică un politician care a trăit mulți ani în Occident, nu unul
Dispută între băsiști: Mircea Marian se ceartă cu Paleologu () [Corola-journal/Journalistic/31885_a_33210]
-
trăit vreodată pe pământ. Sunt niște creaturi respingătoare, pline de bale, care sfâșie cărți numai ca să-și ostoiască apetitul pentru negativism. Sunt niște gunoaie umane. Cu toții merită să fie răpuși de bolile cele mai îngrozitoare, descrise doar în cele mai obscure reviste de dermatologie. Criticii literari trăiesc în mansarde mititele care duhnesc a naftalină și a hârtie mucegăită, iar respirația lor pute a cafea stătută. Din când în când, își pun pe ei cămăși prea strâmte și pantaloni cu catarame, după
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
inteligență și de un larg și generos orizont și că s-au întors cu toții la dans, ca la principala modalitate de exprimare, dincolo de coabitarea cu alte forme de expresie scenică, dincolo de interdisciplinaritatea care a împins adesea dansul într-o zonă obscură. Ceva tot am însă să le reproșez. Lipsa de cunoaștere a istoriei propriei profesiuni, în clipa in care declară în program că ADN este „prima revistă dedicată artei coregrafice din România”. Cunosc mai de mult această tendință a generațiilor tinere
Fabrica de vise by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3122_a_4447]
-
prozatoarea despre cititorii săi: „Stau adeseori de vorbă cu cititorii. Cei mai mulți îmi scriu, dar sunt și oameni pe care i-am întâlnit în carne și oase. Evident, sunt extrem de interesată să aud opiniile cititorilor mei adevărați și lipsiți de interese obscure. Nu vorbesc aici de acei lăudători care spun pe nerăsuflate două fraze frumoase și nici despre detractori, care, după cum se știe, se înmulțesc pe măsură ce crește faima unui scriitor. Cea mai mare încredere o am în Bel (soțul meu), pentru că nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]