6,675 matches
-
desfășurare a procesului de învățământ (ce ar trebui să fie secundare): rentabilizarea economică, acreditarea programelor de studiu, adaptarea la sistemul Bologna, cu licența obținută în trei ani și studii de masterat în alți doi (ca liceul în două trepte). Dificultățile/obsesiile financiare, administrative și curriculare ocupă aproape tot timpul unui universitar interesat de reformă. Trecerea la sistemul Bologna este una dintre cele mai mari prostii ale învățământului superior românesc, prostie acoperită sub denumirea de reformă sau compatibilizare europeană. E o situație
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
Noica a vorbit mai tîrziu despre etică s-a datorat pesemne proastei întîlniri pe care a avut-o cu etica atunci, în anii aceia de la sfîrșitul deceniului al patrulea, cînd a trăit politica în variantă etică și religioasă și cînd obsesia de a trăi etica pînă la capăt s-a soldat, pentru viața lui, cu un dezastru". Elocvent, eticul e privit ca un balast: O depășire a eticului, spune Noica, eticul acesta care e la urma urmei o creație a sec
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
individualizează și devin pregnante prin vorbele, tonul, gestica, mimica, faptele și înjurăturile colorate, captate vizual și auditiv, ca în proza comportamentistă. Apar însă și infiltrări în interiorul conștiinței lor, flash-uri ce luminează deodată gânduri profunde, lacunar exprimate, sentimente încă ascunse, obsesii care îi macină pe sub aparența de băieți duri, de Ferentari. Vezi, pare că ne avertizează prozatorul, folosindu-se cu subtilitate de ubicuitățile ori alternările naratoriale; gândește-te numai, întărește el, vorbind atât cu lectorul relaxat, cât și cu personajul istovit
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
probabil - de origine natural suprarealistă sau adoptiv expresionistă. Nefiind un roman în toate nuanțele implicate de acest termen, Cafeneaua Pas-Parol reprezintă, totuși, chiar în fața unui examen purist, o sumă de narațiuni convergente. Un personaj, Mihail Iorca, se trezește brusc cu obsesia că undeva, într-una din camerele pensiunii în care locuiește, s-ar afla un mort. Iar căutarea detec-ti-vis-tică în care se angajează pe cont propriu, eșuează cu fiecare pas întreprins. Un altul, omonim și omolog (dar nu mai mult decât
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
și să-i facă buni la export. Cel care e "doar" poet se simte bine în hainele lui de zi și de noapte. Nu vrea să fie nici importat, nici exportat, nici copiat, dar nici copiator al esteticilor la modă. Obsesia lui este să fie, pur și simplu, nu să figureze. Din Cartea micilor invazii, volumul nou al lui Ștefan Manasia, se poate vedea cum amplasamentul e transformat într-un crez literar și un program cu adresă polemică. "Scrie despre margin
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
-l pune în cuvinte. Viața devenea limbaj, exprimarea (stilul) era lucrul cel mai important. Autorul Desperado readuce personajul la viață. Romanul comunică din nou realul, nu artificiile prin care îl poate cuvântul aproxima. Doar că, de data aceasta, renunțând la obsesia stilului, autorul se refugiază în amintire, în trecutul ascuns în mintea personajului. Rămâne din Fluxul conștiinței interesul pentru gândurile eroului (amintiri din trecut, în special), dar revolta împotriva modernismului static readuce acțiunea, incidentul, suspansul. Autorul Desperado a înțeles de la modernism
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
excepție, moderniștii fac loc în subtextul lor convențiilor pe care le contestă. Cei care lasă dezordinea memoriei să tiranizeze textul cu adevărat, indiferenți la ‘intrigă', love interest ori cauzalitate cronologică, sunt autorii Desperado. Fie că e metodă de narare ori obsesie a prezentului, memoria e substanța eroului. Eroii sunt împovărați de somnul a tot ceea ce nu se mai poate întâmpla fiindcă s-a întâmplat deja. Literatura Desperado e o interminabilă rememorare. Prezentul eroului Prezentul eroului Desperado e confuz. Unicul lucru pe
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
formează un anumit mod de a înțelege lumea. Acel octombrie 1941, trecut în titlul unei cărți cu mai multe ediții în limba română, engleză, italiană, spaniolă, ivrit, împreună cu "ora opt", se află la originea unei catastrofe existențiale de a cărei obsesie nu va putea scăpa. Secvențele narative din volumul de nuvele Octombrie, ora opt (1981; ed. II, 1997) evocă instantanee aburite, în regimul unei disperări vătuite de trecerea timpului, dar care nu a putut totuși cicatriza definitiv o rană, o traumă
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
mod de a ignora realitatea". Proza din Punctul de inflexiune devine astfel un dens poem al depersonalizării, una din temele predilecte ale lui Norman Manea. E terenul pe care s-ar putea înregistra o relație de osmoză cu atmosfera și obsesiile din proza lui Kafka. Există o etapă, prima, a romancierului Norman Manea, puțin cunoscută, ca să nu zic aproape necunoscută criticilor mai tineri și Occidentului, pentru că prozatorul însuși a lăsat-o în umbră. În romanele "variantelor la un autoportret", autorul se
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
s own". Exact în aceeași epocă, țarul roșu de la Kremlin visa la o omenire stivuită după principiul sardelei, în conserve în care uleiul era produs chiar de oameni, iar intimitatea însemna dreptul de a te freca necontenit de inși necunoscuți. Obsesia comunismului de a elimina orice spațiu necontrolabil a transformat societățile bazate pe ideologia bolșevică în veritabile închisori. Gândurile și acțiunile tale erau cunoscute de toată lumea, iar "organul" decidea în ce măsură ți se îngăduia sau nu un lucru. Nu e de mirare
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
cu tribulațiile iscate pe marginea lor. Altfel spus, scriitorul nu înmulțește detaliile, ci le dilată. Așa se face că scrisul lui e prozastic fără să fie prozaic. Lectura unei astfel de proze neprozaice are un efect terapeutic: te lecuiește de obsesia pierderii timpului și te scapă de grija lucrurilor importante. Și dacă pînă la întîlnirea cu Proust aveai oroare de digresiuni inutile și de paranteze oțioase, dacă îți displăcea umplutura retorică și baterea pasului pe loc, acum înveți să-ți placă
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
pomeți bine marcați - exotism căutat și accentuat cu bună știință, Tonitza descifrează întotdeauna un substrat de melancolie cu care simpatizează și se identifică. Ca și pentru alți pictori, Balcicul și exotismul balcanic au însemnat pentru Tonitza o regăsire a propriilor obsesii, remodelate într-o nouă dimensiune. în capitolul pe care-l consacra artei românești în istoria sa din 1928 asupra picturii europene, Henri Focillon, cel mai influent istoric de artă francez din perioada interbelică, vorbea și despre "colonia independentă" de artiști
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
a nu accepta nici cea mai ușoară nuanță de detașare de magistrul său, a marcat el însuși o considerabilă "despărțire" de acesta: "Eul meu, mărturisește autorul Ușii interzise, asemenea eului oricărui individ de pe lumea asta, cu gîndurile, căderile, exaltările și obsesiile lui, nu interesa filosofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele lui erau vinovate și impure pentru că te
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
pilda câinelui în căutarea prăzii, pe care mizez în analiză. Mă concentrez însă în prealabil, respectând o succesiune a demonstrației, asupra celei dintâi însușiri menționate: limbajul de comunicare, în care obscurul, nedefinitul au o pondere decisivă. Regăsesc o serie de obsesii întâlnite în anumite tipare mereu reluate și diversificate, privite din alte unghiuri, cu o proliferare a variantelor. Un autor mare este devotat, după cum știm, unei teme, care îl ține în mrejele ei, dar îl și călăuzește, nu-l lasă să
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
articole etc. Armonizându-și observațiile în volumul Din mansarda lui Cioran, apărut la Euro Press Group, Constantin Cubleșan conturează distinct profilul prismatic al celui ce s-a situat de la început Pe culmile disperării, torturat apoi, tot restul vieții, de anxietăți, obsesii, paradoxuri existențiale, spectrul morții, căutări abisale. Procedând sistematic, Constantin Cubleșan îl prezintă pe Emil Cioran într-o suită de ipostaze, fiecare fiind axată pe o idee centrală. Mai puțin obișnuit pare faptul că Emil Cioran a fost un moralist, atras
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
și de a ieși din inconștientul tău ca dintr-o biserică încălzită la soare într-o dimineață de duminică, fiindcă înăuntrul unei călătorii aproape întotdeauna te cuibărești într-un cocon cu vedenii, firește, s-ar putea vorbi și despre strășnicia obsesiilor care preschimbă orice făptură în firimituri de făptură, apoi din nou despre marginea ambiguității ori despre împiedicarea acesteia în neîntrupare, e și aceasta o formă de despuiere de sensuri, fiindcă posibilitatea izbăvirii nu are contur, iar renghiurile jucate devin de
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
cuprinde din nou entuziasmul. Duplessis împarte țigări, promite să se întoarcă repede cu un nou răspuns din partea lui Victor Hugo. Dl de l'Aubépine mai adaugă câte ceva despre Victor Schoelcher și îi solicită Maestrului o întrevedere. Asta e noua lui obsesie, să se întâlnească cu Victor Hugo, omul pe care îl admiră și pe care îl adoră, care ar putea să-i traseze destinul, cum zice el. Oricum, e mai bine decât să omori cucoane, se gândește Lambert, dar să fie
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
germana sau sunt doar pe cale de a o învăța. Așadar: Rilke, poezia de încheiere, Schlussstück, din Das Buch der Bilder, volum apărut în 1902, extins în 1906, când Rainer Maria avea 27, respectiv 31 de ani - vârste cam timpurii pentru obsesia morții: "Der Tod ist groß, Wir sind die Seinen lachenden Munds. Wenn wir uns mitten im Leben meinen, wagt er zu weinen mitten in uns." Goethe, celebra poezie Ein gleiches, din ciclul Lieder: "Über allen Gipfeln Ist Ruh, In allen
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
încolo, la numărul 14, locuia Lenin care, împreună cu grupul său de fideli, punea la cale ultimele detalii ale foarte apropiatei revoluții bolșevice. Cu siguranță, pașii revoluționarului s-au intersectat adesea cu cei ai insoliților artiști și este foarte posibil ca obsesia lor comună - distrugerea ordinii burgheze! - să fi fost liantul unei reciproce simpatii. Cert este că mulți dintre clienții Cabaretului Voltaire au devenit ulterior promotori ai ideilor comuniste în țările lor. Mai mult decât atât, arată Stelian Tănase, "există informații potrivit
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
împrumutată din critica germană, este Mihail Dragomirescu, dar la investigațiile mele grăbite din acest moment nu găsesc sursa. Cred însă că noțiunea de eu poetic este absolutizată astăzi - și de Marin Mincu, și de manuale, care au făcut o adevărată obsesie. Criticul o definește din primele pagini ale densei sale introduceri la antologie: "Eul poetic reprezintă însumarea unor vaste raporturi de (in)determinare ce se stabilesc între o instanță enunțătoare antrenată direct în discurs (lucru pus în evidență prin diverse mărci
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
ale lumii." (pag. 253) Între asemenea jaloane se strecoară memorialistica romanescă a lui Maier Bianu. Memorialistică în deplină amnezie și roman în deplină lipsă a unei narațiuni vertebrale. Sufocată de tot soiul de decupaje din ziarele vremii și de tăioase obsesii personale - nici ele imune la ficțiunea politică din jur - proza pare să se nască de la sine. După modelul vădit: fără vocația salturilor, fără morbul autodepășirii, fără vreo formă, chiar anemiată, de suspans. E o explicație pentru felul în care, peste
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
cei indiferenți la viziunea mistuitoare a Revoluției, toți cei ce se abat cu un pas de la linia dreaptă. Vînătoarea înverșunată de capete, la propriu, începuse. Visul revoluționar basculează, fatalmente, în Teroare. Un secol și jumătate mai tîrziu, Europa va retrăi obsesia dușmanului care trebuie stîrpit în numele speranței. Aici se și află - iar Norman Cohn este printre primii care au curajul să o afirme (urmat de Jules Monnerot, Alain Besançon, François Furet, Ernst Nolte, Tzvetan Todorov, A. James Gregor, Thierry Wolton ș.a.
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
preliminare, în vederea conceperii unei viitoare mari opere, rămasă însă nescrisă. Prin hazard biografic, aceste însemnări au astăzi pentru noi valoare în sine. Paginile lui Russo relevă o dominantă tematică asociată unei dominante stilistice, amîndouă la fel de vizibile. Pe de o parte, obsesia timpului, detectabilă pretutindeni și avînd un sens clar - regretul pentru dispariția Moldovei patriarhale și arhaice. Luptător pentru progres, participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
are, din toate artele, afară, poate, de muzică, relația cea mai puțin apropiată cu decorul. Sigur că există, în jurul fiecărui poet, bunăoară, cercuri-cercuri de peisaje, unele reconstituite după spațiul presupus (întotdeauna presupus...) al creației, altele extrase, cadru cu cadru, din obsesiile imagistice ale operei. Multe dintre ele alunecă în clișeu - școlar, critic, altele sînt prea șterse pentru a putea susține o identitate artistică, și aproape nici unul nu devine un termen de comparație între scriitori care filtrează același spațiu, aceeași vedere. De
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
cu colective în care se produc soliști, fiecare cu personalitatea lui distinctă etc. D. M. : Ce spune dirijorul de operă când face film? P. P. : Muzica de film este o a treia meserie a mea. Aici sunt presat permanent, până la obsesie, de elementul timp. Cu metronomul într-o mână, cu bagheta în alta și cu ochii împărțiți între imagine și partitură. La început a fost incomod. Acum m-am obișnuit, aș putea spune că îmi este la îndemână. Și, de ce n-
Atunci, cândva, cu dirijorul Paul Popescu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84015_a_85340]