2,067 matches
-
mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului”, spre și dinspre necunoscut, halucinația suprarealistă a „visului”, silueta mitică a lui Acteon, cu trena ei alegorică, sunt, în aceste texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B. Alegorie a căutării de sine, romanul Acteon (1934) e, cu accentele lui de negativism și teribilism, spovedania unui înfrânt. O carte când obscură și pretențioasă, când cotropită de lirismul difuz al unei
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
dezbateri ce vizează cultivarea limbii, inițiate de revista „Cum vorbim”. Hrănit de energii primordiale, peisajul agrest trimite încă, la B., discrete semnale, până la margini obscure, „viclene” de târg, la pragul căruia se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv și inocența satului, în replică la spleen și
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
care asociază o idee (culpabilitatea, nereușita, refuzul etc.Ă cu o anumită stare afectivă (tristețea, rușinea, dezgustul etc.Ă și care se impune conștiinței morale a individului În asemenea măsură Încât, În unele cazuri, el poate fi confundat cu evocările obsesive. Ca și În cazul obsesiilor, regretul reunește un element intelectual (ideea, acțiunea, cuvântul etc.Ă cu o stare afectivă penibilă (teama, rușinea, vinovăția etc.Ă. De regulă, regretul este asociat tristeții, o tristețe secundară care colorează, prin prezența ei, tema
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este dominată de acțiunea anterioară, care-l proiectează Într-un anumit moment din trecutul său. Uneori, această Închidere poate lua caracterul unei veritabile situații-limită din care individul nu mai poate ieși, sau poate constitui condițiile dezvoltării unor stări nevrotice (nevroză obsesivă, stări ipohondriace, reacții ale personalității etc.Ă. Dar regretul este și o judecată morală a unor acțiuni personale. El reprezintă „cearta” dintre supraeu și Eu. Este o punere față-n față a eului cu actele sale anterioare, totul aflându-se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de neliniște, de teamă, dar o teamă calmă, niciodată transformată în panică. Trăindu-și cu luciditate destinul, ca pe un dat ce nu poate fi nicicum deturnat, poeta, ca o altă Ană a lui Manole (simbol ce revine, de altfel, obsesiv în poezia sa), se lasă zidită de viață, de sentimente, de cuvinte, fără zbateri, fără regrete, ci doar cu o vagă nostalgie după ceea ce ar fi putut să fie și nu a fost. Ca istoric și critic literar, a dat
BABU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
muncitor, viețuind într-un cămin de nefamiliști, printre lumpeni ce-și conservă, în fericita lor ignoranță, autenticitatea psihică. Ruptura, schimbarea modului de viață introduc, ca subtemă a alienării, manifestările nevrozelor ca reacție a inadaptatului. Pintea - haiducul muncitor are o viziune obsesivă, coșmarescă, a inutilității ciclice a împotrivirii: „o roată de moară suspendată deasupra unui pârâu sec, învârtindu-se în gol, continuu, lent.” Romanele Refugii (1984) și Drumul cenușii (1988), făcând parte dintr-un ciclu intitulat Zidul morții, vor propune nevroza ca
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
hotărâtoare cu viața: „Într-o zi unul va fi doborât dintre noi, / Marea mi-e martor că n-am de gând, / Oricât m-aș strădui cu pieptul printre pietre antice, / Să-mi asigur victoria / Prin nici un fel de vicleșug.” Gândul obsesiv al efemerității vieții naște năzuința unei trăiri frenetice, tumultuoase, chiar dacă minată de conștiința fragmentarului, în care doar arta pare a fi scut de apărare și cale spre nemurire. Odată cu Infernul discutabil (1966), lirica lui A. dobândește semnele din ce în ce mai evidente ale
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
și persistentă față de un obiect, o situație sau o activitate specifică. După Meilă și Milea (1988), este o manifestare față de unii stimuli care, deși inofensivi, pot determina reacții dintre cele mai diferite la contactul cu obiectul sau situația fobică. Teamă obsesivă și nejustificată ce nu poate fi controlată și anulată, chiar dacă persoana în cauză știe că este o teamă nefondată și irațională. Se consideră că fobia are la bază experiențe traumatizante sau că exprimă anxietăți neconștientizate, închipuite sau simbolizate față de situații
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu talie căzută și cu o pălărie pleoștită, În formă de oliță. Sub stratul proaspăt de pudră i se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare, doamnele de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum zgândări o ruptură din fundul unui buzunar, băgă mâna sub pălăria pleoștită ca să-și pipăie creștetul tuns chilug pentru a treizecea sau a patruzecea oară. ― Asta-i ultima tunsoare, spuse ea din nou. (Și Își respectă jurământul. Din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fată bănuită că ar fi atrasă de alte fete era bârfită, victimizată și ostracizată. Eram conștientă de toate acestea. Mă speriau. Nu știam dacă sentimentele mele față de Obiectul Obscur erau normale sau nu. Prietenele mele aveau tendința să dezvolte invidii obsesive față de alte fete. Reetika leșina de ciudă pentru cum cânta Alwyn Brier Finlandia la pian. Linda Ramirez era fermecată de Sofia Cracchiolo, pentru că făcea trei limbi străine În același timp. Asta să fi fost? Oare pasiunea mea pentru Obiect era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a mă culca în fiecare noapte. Îl mai auzisem undeva... nu știu când și nici unde. Nici vocea nu mi-o mai amintesc. Țin minte doar ritmul melodiei. Aceeași melodie pe care o fredona copilul din fața mea! Cu o curiozitate obsesivă m-am grăbit să urc scările până la el. Am alunecat. Băiatul fugise în sus și se refugiase la etajul unu. Înainte de a porni după el, țâșni pe scări, și mai sus, cântând în tot acest timp melodia care nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vise, vedea acest lucru Întâmplându-se, ca În caseta video, derulat Înapoi și Înainte, Încercând din nou și din nou să-și salveze fiul, și apoi eșuând, de fiecare dată eșuând. Când i-a povestit lui Heidi despre acest coșmar obsesiv, ea i-a răspuns: —Știu. Exact asta avea nevoie să audă. Ea știa că teama lui nu era destul. Își va face griji. Va căuta mereu moduri prin care să fie cât mai precaut. Cu toate că Rupert păruse deranjat să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Holban, substituirea cu dinamicul poate părea forțată. Romanul ar fi așadar compromis definitiv de importanța evenimentului și de preocuparea pentru lucruri exterioare, pentru "întîmplări care se petrec în salturi". Dacă în Ioana Sandu nu vrea decât să-și satisfacă o obsesivă sete de contemplare a unei imagini, dilatîndu-o până la cele mai mici amănunte, pe un fundal intrat la rândul său în dilatare, iar romanul este indiscutabil static, este greu de înțeles de ce O moarte care nu dovedește nimic, în care se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și inconsecvent, irațional. E fatal, simțindu-și apropiatul sfârșit, ca el să se agațe de viată, și în special de manifestarea ei culminantă, dragostea, cu înverșunare paroxistică. Tot restul - "n'est que littérature". Literatură menită tocmai să transmită sentimentul letal, obsesiv. Nu literatură de dragul literaturii. În aceasta constă autenticitatea, indiferent de mijloacele discursului prozaic: "literare", în înțelesul tradițional, sau antiliterare, autentiste." Dumitru MICU, Scurtă istorie a literaturii române, vol. 2, Editura Iriana, București, 1995, pag. 199-200.
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Într-adevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Întradevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Silsburn a emis genul acela de râs ca un clopoțel, care-i moartea oricărui om sensibil ce povestește o anecdotă, fie cu sobrietate și răceală, fie în alt fel. Evident, așteptase să termin ca să-i poată pune locotenentului aceeași întrebare obsesivă: — Cu cine găsiți că seamănă? i s-a adresat pe neașteptate. Mai ales la ochi și la gură. De cine vă amintește? Locotenentul s-a uitat la ea, apoi la fotografie. — Vă referiți la ea așa cum arată în poza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cele mai „bune“două perechi de ochi dintre toți le aparțineau lui Seymour și lui Zooey. Și totuși aceste două perechi erau total diferite una de cealaltă, și nu numai în privința culorii. Acum câțiva ani am publicat o schiță excepțional, obsesiv, memorabil, neplăcut de controversată, și categoric lipsită de succes, despre un băiețaș „talentat“ aflat la bordul unui transatlantic și, pe undeva în povestire, descriam ochii băiatului. Printr-o coincidență fericită, am asupra mea un exemplar din chiar această povestire, prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gâfâie. Am terminat și cu asta. Sau, mai curând, a terminat ea cu mine. Spiritul meu s-a împotrivit întotdeauna, fundamental, oricărui fel de sfârșit. Câte povestiri am rupt eu, din adolescență și până acum, numai pentru că aveau acea structură obsesiv cehoviană pe care Somerset Maugham o numește „un început, un mijloc și un sfârșit!“Treizeci și cinci de povestiri? Cincizeci? Una dintre rațiunile pentru care la douăzeci de ani am renunțat să mă mai duc la teatru a fost faptul că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prin casă. Fără ea era pierdut. Mobila, tablourile, covoarele, toate părea excesive, niște exagerări; ca bărbat singur, nimic nu i se mai părea normal. Naji era revoltat de propria extravaganță și-așa a revenit la vechile lui obiceiuri - se spăla obsesiv de des și se masturba terorizat, temându-se că Allah avea să-l pedepsească pentru îndoielile și indulgențele pe care șii le oferea. Căutând disperat o formă de alinare, Naji s-a întrebat dacă salvarea nu era de găsit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai spuneam din când în când câte un “Da” să nu-mi trădez absența, în timp ce ochii, privind introspectiv, derulau după pleoape clipe din ceea ce eu credeam că a fost viața mea până acum. Eram neliniștit și cumva trist, mă întrebam obsesiv dacă am fost vreodată iubit, dacă am iubit cu adevărat și dacă sunt capabil să fiu eu însumi și să mă plac așa cum sunt. Dincolo de geamul restaurantului un deal își desena veșnicia. Mă întrebam ce e viața omului, dacă durează
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
amnezică la trecut. Copiii mei de la Liceul de Textile mi-au răspuns la un chestionar pe teme de cunoștințe religioase, cam în chipul următor: „De Crăciun, noi sărbătorim tăierea porcului și de Paște, tăierea mielului”. Firește. Hrana era o problemă obsesivă. Hrana e o problemă obsesivă pentru cei mai mulți dintre români. Mai ales pentru femei, care sunt tradițional, cum e zisa, centrul nutritiv al familiei. Poți să te detașezi de asta, dacă nu ai vocație ascetică, doar atunci când îți permiți să optezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de la Liceul de Textile mi-au răspuns la un chestionar pe teme de cunoștințe religioase, cam în chipul următor: „De Crăciun, noi sărbătorim tăierea porcului și de Paște, tăierea mielului”. Firește. Hrana era o problemă obsesivă. Hrana e o problemă obsesivă pentru cei mai mulți dintre români. Mai ales pentru femei, care sunt tradițional, cum e zisa, centrul nutritiv al familiei. Poți să te detașezi de asta, dacă nu ai vocație ascetică, doar atunci când îți permiți să optezi. Intru în magazine de mezeluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apoi parțial șoldul și picioarele puse unul peste altul, cu rochia foarte subțire, înflorată în albastru, acoperindu-i genunchii din decență sau din întâmplare. Toată învălmășeala de gânduri se destrămă, eram acum stăpânit de unul singur, nou, care se instala obsesiv, doream să știu cine este, de unde vine, încotro merge, ce preocupări are. Înțelegeam însă (un al doilea gând, suprapus) absurditatea acestei fixații: o femeie necunoscută cu care călătoream întâmplător într-un tren și pe care cu câteva minute înainte nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
externe și activități diplomatice independente. Este însăși finalitatea "politicii de independență" definită de o maniere amplă și cu mare rigurozitate în Declarația din aprilie 1964 a C.C. al P.C.R. În acest cadru general, apreciem că pot fi sintetizate "șase preocupări obsesive" care au contribuit în chip determinant la modelarea politicii românești referitoare la securitatea și cooperarea europeană. 1. Pe primul loc s-a situat, în opinia semnatarului acestor rânduri, preocuparea de a slăbi la maximum corsetul reprezentat de Pactul de la Varșovia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]