6,900 matches
-
vadă lumea cu aceiași ochi, bolnavi de miopie. Într-o bună zi, ochelarii au sfârșit Într-un scrin, printre fotografii vechi de familie. Acolo i-a găsit Flavius-Tiberius. Avea 18 ani și purta ochelari de un an. Și-a pus ochelarii pe nas și a văzut că vede: lumea era rotundă ca rama ochelarilor. Spre deosebire Însă de toți cei care Îi purtaseră până atunci, el privea lumea și peste rame. Când se plictisea. De aceea, nici prin gând nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
au sfârșit Într-un scrin, printre fotografii vechi de familie. Acolo i-a găsit Flavius-Tiberius. Avea 18 ani și purta ochelari de un an. Și-a pus ochelarii pe nas și a văzut că vede: lumea era rotundă ca rama ochelarilor. Spre deosebire Însă de toți cei care Îi purtaseră până atunci, el privea lumea și peste rame. Când se plictisea. De aceea, nici prin gând nu-i trecea să se despartă de ele. Putea schimba oricând o lume cu alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lor În Ungaria. Și despre Márton Marghit, patroana făgădăului, Într-o altă viață lenjereasa doamnei Koblicska, cine o fi fost, nu știu, dar cel puțin așa susținea el bazându-se pe modul perfect În care chipul lenjeresei imprimat În sticlele ochelarilor săi, se suprapunea peste chipul bucătăresei care era și patroană. Ea a râs, căci el vorbea ungurește ca un copil de cinci ani. Îi și spunea egy furcsa Kalauz dar recunoștea că avea rude În Ardeal și că mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un copil de cinci ani. Îi și spunea egy furcsa Kalauz dar recunoștea că avea rude În Ardeal și că mama ei se trăgea din Nagy Bánya. Fata-celor-cinci-hoteluri Își ținea capul pe umărul lui și asculta distrată povestea asta cu ochelarii fermecați pe care o mai auzise de atâtea ori Încât nici nu se mai mira de harul lor. Asemenea ochelari erau mai rari chiar decât viorile Stradivarius, dacă nu cumva unici a zis ea intrând În joc la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mama ei se trăgea din Nagy Bánya. Fata-celor-cinci-hoteluri Își ținea capul pe umărul lui și asculta distrată povestea asta cu ochelarii fermecați pe care o mai auzise de atâtea ori Încât nici nu se mai mira de harul lor. Asemenea ochelari erau mai rari chiar decât viorile Stradivarius, dacă nu cumva unici a zis ea intrând În joc la fel ca și Márton Marghit. Chiar dacă Îi purtaseră și alți membri ai familiei lui, doar el știa developa la secundă imaginile stocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de care tocmai se despărțise În Austria și care puteau În acest fel să-și bea În liniște prima bere de Ioni-fără-țară. Pe fiecare Îl chema Ion. N-am dreptate, dom' șef? Șeful Însă dormea stând țeapăn pe scaun, cu ochelarii lui rotunzi pe nas, dar avea fața cuiva care vedea ceva chiar și așa. Domnul Tobă nu se lăsă intimidat de chipul Îngândurat al șefului și continuă să vorbească cu ușurința celor care au văzut lumea: Ce să faci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aur lumina ca un bliț sufrageria În care mai dansau câteva perechi. Fata cu discursul avea niște buci clasa Întâi. Marfa, nu glumă. Nu degeaba se odihneau pe ele ca niște stele albe de mare mâinile mari ale tipului cu ochelari. Anume ca nimeni să nu vadă cum se Întăresc și se destind mușchii feselor ei când se Împingeau prelung unul În altul, Încât te temeai să nu se transforme Într-o tornadă și să iasă apoi prin hornul teracotei ducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de cei trei chelneri. Afară Îl aștepta mașina lui Terente Marcovici. Mulțumi lui Petru pentru ospitalitate și se pregătea să urce În mașină când Își aduse aminte de ceva ce trebuia spus neapărat. Era să uit, dom' profesor! Domnul cu ochelari și fular zicea că vinde antene parabolice. Spuneți-i din partea mea că e târziu. Cine să dea atâția bani pe o farfurie, chiar dacă prinde cincizeci de canale? Mai ales În cartierul ăsta! Or fi câțiva nebuni independenți, nu zic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dădu un ocol larg În jurul lampadarului, reproșându-și că Își pierduse Încrederea În minuni. Zbura legănat ca un avion ce salută mulțimea la un miting aviatic. Înainte de a se despărți pentru totdeauna de acel loc, văzu un bărbat Înalt, cu ochelari și un fular roșu, care Îi făcea semne amicale de drum bun. Grohăi și el ceva În semn de răspuns, apoi tâșni În sus ca o rachetă, ca o cometă ce se Întoarce În cer după ce zăbovise o vreme printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
n-am avut noroc de măcelar. Húsvágó bácsi taie numai la cunoștințe. Am zis că o dată În viață să am și io un măcelar domnesc. Húsvágó taie numai după agendă. Aceleași nume și aceleași zile de când se știe. Își pune ochelarii și Începe să citească În agendă. Așa se face și la Ungaria, zice el. Nici să te piși nu se mai poate, zice el, fără agendă. Și zice: Gusztika fjam, nu am nici o gaure. Hát, cum kutya fasza, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nebunia aia. Flavius-Tiberius se așeză și el În zăpadă lângă omuleț. Acesta mirosea a o oaie. Și a birt. Eu am dezlegat porcul, zise Flavius-Tiberius fără să se poticnească. Dumneata? Așa un domn? Cu paltonul ăsta? Cu fularul ăsta? Cu ochelarii ăștia? Te pot despăgubi... Uite, Îți dau o antenă parabolică În schimbul porcului. O ce? făcu ochii mari omulețul. O antenă cu care poți prinde zeci de posturi de televiziune. Ca să ce? Ca să vezi lumea. Și ce câștig din asta? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici durere și nici Întristare”. Nu-l durea nimic, nu se putea plânge, În afară, poate, de o senzație ciudată de frig. În rest, totul era ca Înainte. Sau aproape... Căci lumea refuza să mai intre În ramele rotunde ale ochelarilor săi. Privită prin lentile nu arăta nicicum, nu semăna cu nimic din ce văzuse el până atunci, după cum nicicum arăta și privită pe deasupra lor. Pentru prima dată În viață simțea că el era cel privit de doi ochi mărunți, reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Niciunul dintre pretenașii lui nu-și putea permite luxul să pocnească pe cineva cu o băutură atât de scumpă. Partea proastă În cazul de față era că, din pricina loviturii primite, și-a pierdut echilibrul și a căzut peste domnul cu ochelari și a fost obligat să-l Împungă un pic cu cuțitul, cu toate căci a vrut doar să-l sperie. Că totul a fost o joacă s-a putut vedea clar pe chipul domnului cu ochelari. Nici un pic de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
căzut peste domnul cu ochelari și a fost obligat să-l Împungă un pic cu cuțitul, cu toate căci a vrut doar să-l sperie. Că totul a fost o joacă s-a putut vedea clar pe chipul domnului cu ochelari. Nici un pic de frică și nici o mișcare de apărare, ca și cum pe el nimic nu-l putea atinge. De fapt, când te joci, chiar așa se Întâmplă. La teatru, sabia trece prin actori dintr-o parte În alta, dar când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la „Pescarul” ori la casele lor. Ceea ce ar fi trebuit să se Întâmple și În cazul de față, căci tot un fel de teatru a fost. În zăpadă erau, după socotelile lui, trei persoane: două victime, el și domnul cu ochelari, și Încă cineva care nu putea fi decât agresorul. Era un domn În vârstă și binecrescut căci Își cerea Întruna scuze că a intervenit cu atâta brutalitate. Și mai era cineva care se holba la ei, unul care intrase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Scuză-mă, nu vreau să te jignesc. Ai alunecat și ai venit peste mine ca o sanie. Sticla abia dacă m-a atins. Atâta doar că mi-a dat căciula peste ochi și am căzut În gol peste domnul cu ochelari, care nu prea participă la discuția noastră. 5. Coriolan nu-l mai asculta. Lângă el, un străin tremura de frig așa cum tremura el din pricina bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gol peste domnul cu ochelari, care nu prea participă la discuția noastră. 5. Coriolan nu-l mai asculta. Lângă el, un străin tremura de frig așa cum tremura el din pricina bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai punea la socoteală și paltonul, bine căptușit după cum se vedea, n-ar fi avut motive speciale să clănțăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că Îl privește cu tandrețe și că astfel Îl Încuraja Într-o acțiune pe cât de delicată, pe atât de binevenită. Deodată i se făcu o frică de moarte. Zâmbetul acela Îi era cunoscut. După cum cunoscut Îi era nasul coroiat, și ochelarii rotunzi, și paltonul, și fularul roșu, și mâna care acum Îi ștergea lui fruntea năpădită de o transpirație rece sub cozorocul scurt al unei șepci din blană de vulpe. O șapcă pe care o ura, dar de care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zărești un zâmbet care pândește în colțurile buzelor și deseori la trage spre exterior. — Repetă după mine, zise ea. Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler. — Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler, am spus, dându-mi jos ochelarii de soare și mijind ochii spre ea. Tuturor li s-a părut comic atunci când a făcut-o Peter Sellers. — Mda, zise ea, ștergându-și părul. Numai că el era comic, nu? — O, da, am rânjit. Am uitat. — Deci, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar nu tocmai verde. Nu acum, în orice caz. Chelnerița ne servi frappé-urile cu lapte și zahăr fără să ne întrebe, însă eu eram îmbrăcat puțin à la Hunter S. Thompson 1 - pantaloni scurți kaki, cămașă hawaiiană albastru-deschis cu pescăruși, ochelari de soare cu lentile mari și-o pălărie fără boruri -, așa că probabil eu am fost de vină pentru asta. Când primești frappé-ul, dacă e unul bun, cuburile de gheață stau pe fundul paharului. Pe măsură ce licoarea se așază, devenind mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un colos de șapte metri și jumătate, cioplit pe jumătate, dintr-o veche carieră de piatră din cealaltă parte a insulei. Asta îmi ajunse ca să ridic ochii din pahar, clipind. — Ce? Ea puse ghidul turistic pe masă și-și trase ochelarii de soare pe vârful nasului. — Trezirea! — Știu, am zâmbit. Cred că-i din cauza căldurii. Își împinse ochelarii la loc și, preț de o secundă, se uită țintă la mine. — Ar cam trebui să-ți conservi energia, Sanderson. Nu-mi ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cealaltă parte a insulei. Asta îmi ajunse ca să ridic ochii din pahar, clipind. — Ce? Ea puse ghidul turistic pe masă și-și trase ochelarii de soare pe vârful nasului. — Trezirea! — Știu, am zâmbit. Cred că-i din cauza căldurii. Își împinse ochelarii la loc și, preț de o secundă, se uită țintă la mine. — Ar cam trebui să-ți conservi energia, Sanderson. Nu-mi ești de nici un folos în starea asta. M-am prefăcut jignit. — Doar asta sunt pentru tine? — Da, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
m-am apropiat, fata s-a ridicat în capul oaselor ca să caute ceva în geanta de alături și, recunoscând-o, stomacul mi s-a urcat în gât. — Clio. Clio Aames se opri din ceea ce făcea, se întoarse și își împinse ochelarii de soare, ca o bentiță, peste părul lung și negru. — Fi-r-aș a naibii să fiu ei, zise ea. Uite cine a venit. Am ajuns sub copac și m-am aplecat, iar ea s-a ridicat pe jumătate, apucându-mi brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cam de înălțimea mea, dar constituția sa era mult mai firavă. Avea în jur de treizeci de ani, purta o cămașă albastră curată, jeanși nepretențioși, dar aparent scumpi și era tuns ca un bancher. Mai purta și o pereche de ochelari mari, de soare, cu rame aurii, și un ceas masiv, de aur. Avea aspectul curat și îngrijit al unui bărbat ieșit de la frizer, ceea ce mă făcu să mă simt murdar și transpirat. — Domnul Nimeni? am întrebat. Bărbatul râse oarecum stânjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu-i așa? Totuși, sper că înțelegeți natura... nedorită a numelor, date fiind împrejurările. Nimeni luă un scaun din umbră și-l trase repede în cercul de lumină pentru a-l așeza în fața scaunului său. — Sper că nu vă deranjează ochelarii de soare, zise el, făcându-mi semn să iau loc. Am ochii sensibili. Doctorul mi-a spus să nu lucrez la calculator vreme de două săptămâni și mi-a dat un munte de pastile de luat, dar... — Rapoarte? am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]