10,695 matches
-
sunt construite uzând de trucuri și iluzii optice, pentru a părea mai mici decât sunt în realitate. De exemplu, ferestrele par de dimensiuni normale, dar de fapt sunt imense, mergând peste două-trei etaje. Cine a încercat vreodată să dea repejor ocolul câte unui astfel de nevinovat „bloc”, știe că durează o jumătate de oră până treci doar de fațadă. La toată beția aceasta de forme și culori, nu mai miră pe nimeni că un edificiu perfect rectangular, suplu și înalt e
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
cuvântul mă voi arăta cu desăvârșire nemeșteșugit în arta vorbirii. Aceasta mi se pare cea mai mare nerușinare ce poate fi; natural, afară de cazul când ei ar înțelege prin vorbele primejdios în vorbire o însușire a celui ce spune fără ocol adevărul, numai în acest înțeles aș putea consimți că sunt orator, însă vedeți, nu în sensul lor. Cred că aceștia n-au rostit nici un cuvânt care să cuprindă adevărul; de la mine nu veți auzi nici unul care să nu spună întreg
ÎNTRE DESFĂTĂRILE ŞI CHINURILE MAEUTICII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368756_a_370085]
-
neagră, zău, încep a zdrăngăni* Din lanțuri și din cîrceie*, întorcîndu-se tot roată Înconjoară, șură, casă, cu jar aprins pe lopată. Strîng gunoaie, greablă frunză, să ardă cu vîvătaie Să piară năcazul iute și răul în bobotaie*. Cheamă binele-n ocoale* că îi Postul Paștilor Bombănind cuvinte-n grabă pe-nțelesul babelor. Peste focuri sar copiii, veselia să se nască Să plece frigul în grabă, pămîntul să se-ncălzească, Și tot azi se-ascute plugul, pregătindu-l de arat Se încheie
PATRUZECI DE SFINȚI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368784_a_370113]
-
De sufletul celor morți, iar bărbații or să beie, Numa” doară patruzeci, de pahare cu vin, mici Și-o să mînce toată lumea, unși cu miere, mucenici! Cîrceie - lanț scurt, gros, cu zală pentru prins lemne mari; bobotaie - foc cu flăcări mari; ocoale - bătătură; coace - plăcinte din apă drojdie și făină coapte în ulei. Referință Bibliografică: Patruzeci de sfinți / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2260, Anul VII, 09 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate Drepturile Rezervate
PATRUZECI DE SFINȚI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368784_a_370113]
-
-ți afli loc Unde vei găsi la mine, Cu răbdare și noroc, Sprijin care ști că ține, Mândra mea de la mijloc. Și când calul are pană, Ori ne scapă lanțu-n gol, Să ne mai oprim din goană, Și-nainte de ocol Să tihnim geană pe geană Și să ne iubim domol... Referință Bibliografică: Și călare și pe jos / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 900, Anul III, 18 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile
ŞI CĂLARE ŞI PE JOS de ROMEO TARHON în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363672_a_365001]
-
banii. Va pune cârciumă pentru fată, se va duce la Drăgășani cu căruța cu două butoaie să ia vin, va urca și la munte după rachiu... Când va auzi notarul că fata lui are cârciumă...Și așa îi da el ocol Leftericăi, dar acum...Ce, e de vise rele să aibă un ginere notar? Adormi greu și visă un vis. Se făcea că era călător, mergea cu căruța la București, plecase de cu seară de acasă și ajunsese prin Pădurea Țandăra
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
câmpiile cu stele ce trimit lumini ecou, să găsesc expeditorul - al magneticelor șoapte... și-l găsesc, căci Carul Mare este tras de-un mare bou. el din umbră iese-n cale, eu strâng frâul și dau pinteni, când îi dau ocol constat că printre stele m-am ales cu o imagine celestă. eu și armăsarul, sprinteni, îi zărim perechea-n noapte - un tablou de Grigorescu. Parodie la poezia ‘galop de cai' de Casandra Adam câmpuri largi cu iarbă crudă,câmpuri largi
GALOP DE ARMĂSARI STELARI de DAN NOREA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349558_a_350887]
-
Mariana Zavati Gardner Publicat în: Ediția nr. 864 din 13 mai 2013 Toate Articolele Autorului Jurnalul cu vise al Juliei May (I) Mariana Zavati Gardner De departe oglinda cu vise chema pe Julia May din iatacuri de vorbe devenirea făcea ocol pe străzi sprâncenate... Atunci Julia May sărea din Gaură Neagră-n Gaură Neagră Degete de șarpe pe consolă Muzică lunară deformată-n cârlige Algebrice umbre legate de funii - Strâns înfășată-n olandă-apretată pe-un munte din sticlă Julia May simțea
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
-i frumos și e. . . dumnezeiesc! Pe rând, cu ea am descifrat întâiul Alfabet, Sădind în sufletu-mi curat vibrații de poet Mi-a spus că nu poți mângâia când ai un suflet gol, N-ai bucurii, nici dacă dai pământului ocol. Când faci din clipa ce-o trăiești, o perlă dată-n dar, Nu vei putea să terfelești viața, în zadar! Fii bun și-atunci când cei din jur n-ar merita defel, Păstrează sufletul tău pur și crezul, de oțel! Atât
ROUA AMINTIRILOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350390_a_351719]
-
cu ochii înlăcrimați. Andrei știa că numai amărâtul ăsta de câine credincios îl înțelegea. Tocmai trecea prin dreptul porții Costică Ciungu căruia, în loc să-i răspundă la bună ziua, începe să-i arunce vorbe de șagă. - Auzi vecine, coana Morticica îmi dă ocol, dar eu i-am spus că a venit cam devreme. I-am spus să mai aștepte până-mi închei socotelile, ha-ha!... Păi cu mine și-a găsit ea, parșiva, să mă încerce? S-a lins pe bot. Cu mine nu
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
-i arată calea către un alt izvor. Când l-a luat de mână a început să zboare, și-a văzut corpul jos pe cărare și a simțit cum duhul lui se ridică la cer însoțit de ea tocmai departe, dând ocol muntelui Athos, văzând toate mânăstirile, chiliile și peșterile. S-a așezat pe o stâncă de lângă chilia Sfântului Ipatie și Maica Domnului - cea care l-a adus în duh acolo - i-a spus: Aici băiete găsești izvor la care stingi setea
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
scoțând câteva dosare și planșe îi făcu informarea necesară. La prima vedere, lui Vasile i se păru că lucrarea mergea bine. Îl rugă pe ing. Comănescu să meargă împreună pe șantier pentru a vedea situația la fața locului. Dădură un ocol șantierului și, după ce terminară, Comănescu îl invită în biroul din baracă,rugându-l să ia loc pe unul din scaune. Căutând ceva prin birou, scoase o sticlă de coniac și două pahare zicând: - Ar fi cazul să serbăm venirea dvs.
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
nenumărate ori fotbal cu prietenii mei de atunci. Mi sa făcut rușine de faptul că mă vor vedea vecinii cu acea uniformă ce după părerea mea mă făcea atât de caraghios în ochii oamenilor, așa că am hotărât să fac un ocol pe o altă stradă ce îmi lua în jur de douăzeci de minute. Ușurat și fericit pentru că găsisem o soluție de a nu defila prin fața vecinilor cu acea vestimentație am pornit pe celălalt drum însă nu am mers decât cinci
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
deprins să mă descurc singur.” Timpul poate fi anulat, oglinda realității devine poartă între personaj și iluzie, iar erosul straniu concretizează o stare psihică în spațiul edenic. „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea.Doar coamele dințate ale culmilor dadeau ocol lunii, din obișnuintă... Când m-am tezit patul avea miros de cetină...(...) - Unde era strada mea!? - Strada Florilor, vă rog, unde se află?” Și răspunsul vine ca un energetism atavic: „În secol trecut.” Potopul de seară este o povestire în
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
capul nostru, important este ce formă ia invidia din nenumăratele fațete pe care ni le arată și în ce măsură pune stăpânire pe noi.” (Elena Buică - Invidia și invidioșii”) „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea. Doar coamele dințate ale culmilor dădeau ocol lunii, din obișnuință... Când m-am trezit patul avea miros de cetină... Am întins mâna și am dat de un loc gol. Desculță am alergat la fereastră. Copacii nu mai sufereau. La infinit rămăseseră înnodate destrămatele vânturi... În jur, nimeni
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
mâncau struguri pe săturate sau se mai odihneau. Cât era ziua de lungă stăteam cocoțat pe tractor și trăgeam de volan să nu iasă din brazdă. Nu era mare lucru de făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
cu bănuței împodobită, Pe margini și jos un șnur cum se purta în bătrâni. Poalele-s din pânză albă și jos cu dantelă lucrată. Pantofii-s lucrați din piele de tatăl bunicii mele.” Concursul de fasonatori a fost organizat de Ocolul Sivic Gurghiu, coordonator Zoltan Nicolae. Fasonatorii, muncitori forestieri care se ocupă de doborâtul și fasonatul materialului lemnos, au fost supuși la mai multe probe: doborâtul lemnului de pe picior, montatul/demontatul lanțului de pe motofierăstrău, secționatul paralel al lemnului de pe capră, fasonatul
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
pornit cu dor pe drumul/ Care duce în al meu sat/ Să văd locurile unde/Mama-n brațe m-o purtat/Și cu glasul ei cel blând/ M-o învățat frumos să cânt./ Am ajuns pe înserate/ La poarta de la ocol/ Nu mi-a ieșit nime-n cale/Ca să mă stâmpăr de dor./ Lampa-n casă nu mai arde/Gardul d'îngă poartă cade./ Voi, copii, mă ascultați/Cu drag ce voi spune/Să vă duceți la părinți/ Cât i-aveți
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
arde/Gardul d'îngă poartă cade./ Voi, copii, mă ascultați/Cu drag ce voi spune/Să vă duceți la părinți/ Cât i-aveți pe lume./ Nu lăsați de azi pe mâine/ Ca să nu pățiți ca mine,/ Că nici poarta, nici ocolul/ Nu vă mai stâmpără dorul./” În cântecul „Sălcuță cu crengi lăsate” apare contrastul dintre satul natal unde a avut parte de iubirea și înțelepciunea părintească și străinătatea plină de răutate: „Sălcuță cu crengi lăsate/ Cât aș vrea și nu se
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
unde a avut parte de iubirea și înțelepciunea părintească și străinătatea plină de răutate: „Sălcuță cu crengi lăsate/ Cât aș vrea și nu se poate/Să mai fiu copil în sat/Să-mi trăiesc viața cu drag/ La măicuța în ocol/ Să nu știu ce-i ăla dor./ De-acasă când am plecat,/Măicuță, m-oi învățat/ Să pun sama, să țin minte/ Că străinul rău te vinde,/ Că numa' atunci îi bine/ Când poate râde de tine./ Azi văd, mamă, ce mi-
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
pani Iacob, luați! raspundea mama. Doar s-o eliberați după ce terminați de muls vacile. - Da-da! Aduc aduc imediat! - Mai puneți laptele în căzănelul ăla din tindă! îi dădea mama soluții Dupa ce mulgea vacile, și după ce închidea animalele în ocolul de pe țarina lui, venea în casă să mai povestească. Apoi cerea o pătură, sau un suman, și pleca să doarmă în podul cu fân. Tanti Anița, când venea și ea, nu prea putea dormi în fân, ea dormea pe o
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
-i împodobi cu tablouri mărețe din viața împăraților vestiți care-au trecut prin foc și sabie imperiul... Este un mirific și opulent spectacol care încântă ochiul, fascinat de culoare și de frumos... Veronica lângă Eminescu, extaziată, admiră arhitectura sălii, dând ocol cu ochii peste fantasmele răsărite parcă din pereți; sala era arhiplină: boieri, negustori, ofițeri din înalta societate, artiști, oameni din anturajul curții, dregători din imperiu veniți cu cine-știe-ce treburi prin oraș, conți și conterse, duci și ducese, poeți, muzicieni, filozofi
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
răstimpuri cum între mine și gheață mai este un simplu punct O defrișare masivă de copaci mi-a adus răsăritul mai aproape. Răsăritul soarelui alb îmbracă gândul în hlamida unui timp netrăit simplu simțit în toți porii sufletului. Inima dă ocol rotocol în jurul emoțiilor. Mă redescopăr în oglinda pe care odată o priveam ca pe un obiect care reflectă doar chipuri Nu mă văd pe mine cea care sunt acum. Văd umbrele prezentului cum răsucesc în cuptorul încercărilor trupul oricum strâns
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
deseori- Prietenii mei, visez cuvinte! Iar visul, doar atât, îl scriu Ca roua lui să mai rămână, E poate semnul că sunt viu Și somnul încă mă amână. Mi-e viața plină de poeme Și-așa mi-a fost, fără ocol, Adorm tot mai târziu de-o vreme Și tot mai odihnit mă scol... Referință Bibliografică: Visez cuvinte... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1159, Anul IV, 04 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia
VISEZ CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347628_a_348957]
-
Interesant este faptul că funcția de vraci este ocupată de femeie și nu de țăran. Așadar, bărbatul pune boii la căruță, urcă plugul în atelaj, după care vine femeia înarmata cu tămâie, apa sfințită și un buchet de busuioc, da ocol de trei ori carului în timp ce le stropește cu agheasma și le afuma cu tămâie, rostind cuvintele: „Cât de curată este tămâia și agheasma, atât de curați să fiți voi (plugarii) și să umblați nedespărțiți la arăt și să nu dați
MACINICII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347635_a_348964]