6,653 matches
-
în față sau mai în spate, după modelul și legănarea Țestoasei. Iar Floarea-Soarelui execută o reverență din gâtul ei unduit de lebădă, lent și imperceptibil, la fel cum se îndoaie lumina. Țestoasa receptează trecătorii ca pe niște statui, ce o ocolesc din toate direcțiile. Masa lor omogenă o disturbă emoțional, fără însă a-i afecta mișcarea. Mamele. Tabloul Mama trece la fel de nepăsătoare, precum cuplurile de îndrăgostiți, alături de prietenele ei de școală, excesiv de exuberante și zgomotoase. Eu rămân o clipă să contemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui. Altfel, este complet indiferent la ce se întâmplă în jur, la ce spun sau gândesc oamenii; trăiește singur, nu are niciun prieten, n-a fost văzut niciodată în prezența unei femei. În ciuda frumuseții lui seducătoare, femeile par să-l ocolească sau dintr-un motiv neînțeles nu le suscită defel atenția. S-a constatat recent că, atunci când e somnambulic, Jorge vindecă răni prin simpla atingere sau are o acțiune benefică, curativă, asupra celor cu care vine în contact. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cei ce ajung la această înțelepciune, ce este însăși esența vieții. Evident, mai sunt și cei săraci cu duhul, lor li se atribuie la modul peiorativ fericirea, confundându-se un mod existențial cu o stare de a fi. Ca adulți, ocolim fără să ne dăm seama fericirea, sau cei ce au atins un anumit nivel de elevație spirituală nu o recunosc decât în muzică sau poezie, ea ca avatar al muzicii într-o gamă de tonuri infinitezimale, ce adesea sunt imperceptibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
postulatele existenței. Un singur lucru nu putea să-l facă: să-și reprime uimirea. Traversă substanța curcubeică a lui Rolando, până în pragul ușii, unde domnea nucleul cornului posterior. Axonii țâșneau ca niște mustăți prin pereți, semn că brăzdatul era acasă. Ocoli în grabă pe nesuferit și traversă orbește, fără să se asigure la intersecție, coloana veziculară a lui Clarke și șerpii neuronilor bazilari ai lui Bechterev. Fără ca Mioara Alimentară să știe, raza deveni impuls proprioceptiv inconștient. Evolua bine într-un fascicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tăcută moartea în pereți și moartea era mai vie ca oricând rozând încet fără să se grăbească din pereții de cărămidă întăriți cu ciment și var, anual proptiți cu popi de fag pentru susținerea vreunei coaste șubrede, fără să se ocolească acoperișul îmbrobodit la 10 ani cu țigle noi, uluci și burlane. Cocoșul de tablă a rămas la locul lui, roza vânturilor de pe timpul fanarioților, cu credința lor în această fățarnică frumoasă pasăre, ca aducătoare de noroc, de veghetoare a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dos hainele stilizate, expunând privirilor jegul istoric duhnind a libertate anatomică în explozia opulențelor carnale de ambe sexe pe care străluceau belciuge și lanțuri cu totul și cu totul de aur. Când trecea Ea. Anatemizată de umbră, scuipată de ploaie, ocolită de câini, asaltată de priviri, urmărită de faruri, pândită de sus, respinsă de jos, de jur sau de împrejur, Ea trecea. Refugiul de sub castan era ocupat. Băncile, bordurile, gangurile de tranzit dintre blocuri, străzile lăturalnice (cândva degeaba), locurile de sub copertinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tatuaje și cercei de gară, de pescari, de vegetație sălbatică, de lanțul de magazine în care pășești pe altă planetă, nici nu mai poți vorbi coerent, înconjurat de o faună umană pe care Spielberg a ratat-o, iar scriitorii au ocolit-o de teama exegeților, la fel de insignifianți și unii și ceilalți, parc militarizat, golit de frumusețe, de istorie, de amintiri cu flori puține, smocuri de gazon și copaci triști, bălării utile pentru câini, rozătoare și trecători, deasupra tuturor stagnând un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
după ce ne străpunge, ne crestează fețele, mâinile care se sprijină la brațul bărbaților sunt mai grele, cel înalt e în halat alb, mă cuprinde de mijloc, arătându-mi în stație mașina Salvării, Mitică, ce să fac! El ridică din umeri, ocolindu-mi privirea, îi ocolește privirea, se uită la ea ca la cineva străin, își desprinde brațul cu delicatețe și se depărtează, în timp ce doctorul o cuprinde pe Mioara prin spate cu tentaculele brațelor și o poartă pe sus spre Salvarea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
crestează fețele, mâinile care se sprijină la brațul bărbaților sunt mai grele, cel înalt e în halat alb, mă cuprinde de mijloc, arătându-mi în stație mașina Salvării, Mitică, ce să fac! El ridică din umeri, ocolindu-mi privirea, îi ocolește privirea, se uită la ea ca la cineva străin, își desprinde brațul cu delicatețe și se depărtează, în timp ce doctorul o cuprinde pe Mioara prin spate cu tentaculele brațelor și o poartă pe sus spre Salvarea care o așteaptă cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de-a latul vremurilor și de-a lungul anilor, am sărit, viclean ca o vulpe, peste groapa ce ascundea presupusa capcană. Pierdusem însă noțiunea de oprire, de cercetare, amușinând semnele vreunui intrus, un marcaj al teritoriului altcuiva. De fapt, mă ocolisem pe mine, ignorând oprirea, ocolind ceea ce mă putea capta sau alunga. O experiență la care renunțasem și, datorită personajului meu, Mioara, m-am reîntors în tărâmul fără umbră, necreat, dar existând, pentru că era ascuns orbilor. Fusesem orb. De-acum înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de-a lungul anilor, am sărit, viclean ca o vulpe, peste groapa ce ascundea presupusa capcană. Pierdusem însă noțiunea de oprire, de cercetare, amușinând semnele vreunui intrus, un marcaj al teritoriului altcuiva. De fapt, mă ocolisem pe mine, ignorând oprirea, ocolind ceea ce mă putea capta sau alunga. O experiență la care renunțasem și, datorită personajului meu, Mioara, m-am reîntors în tărâmul fără umbră, necreat, dar existând, pentru că era ascuns orbilor. Fusesem orb. De-acum înainte, chiar dacă uit, Mioara, oprește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
va asculta, mă voi inventa pe mine, creând o ordine nouă. Mioara va exista, te asigur, așa obscură și criptică. Lumina ei mă va purta spre lumină. La drum! Presară-te cu primejdii! Nu pot, spuse drumul, știi să le ocolești, plantează-ți mine antipersonal, le vei ocoli, fii mlaștină, o vei face pământ reavăn cu bălegar, mișunând de cârtițe și buruieni care se străduiesc să crească și moarte pentru că nicio otravă nu le poate distruge, nicio sapă nu le poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
creând o ordine nouă. Mioara va exista, te asigur, așa obscură și criptică. Lumina ei mă va purta spre lumină. La drum! Presară-te cu primejdii! Nu pot, spuse drumul, știi să le ocolești, plantează-ți mine antipersonal, le vei ocoli, fii mlaștină, o vei face pământ reavăn cu bălegar, mișunând de cârtițe și buruieni care se străduiesc să crească și moarte pentru că nicio otravă nu le poate distruge, nicio sapă nu le poate decapita, niciun hârleț nu le poate smulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
copil-doi de pe bulevard, cu părinți mai înstăriți, avea bicicletă. Cum să-i cumpăr? îmi spunea Nea Ion. Casa trebuie reparată și poarta verde pe care eu, băiatul fără bicicletă, ieșeam cu coltucul de pâine în mână la joacă, tramvaiele mă ocoleau când alergam după minge, aceasta era copilăria mea, prietene, aproape de Dunărea cucerită zilnic împreună cu Grasu, Fane, Titel, Laurențiu și Virgil Țărână, în timp ce tu te strecurai pe sub sârma ghimpată din Zagna, ca să vii seara în Brăila la cinematograf, unde rula filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puțin, gata, aici se termină, e prea adânc și pentru vulcani, ele se ramificau într-o pânză de rădăcini tinere și suple, o țesătură mai deasă decât pânza cămășilor de in ale ghiaurilor, pe unde să te strecori, tunelurile le ocoleau și pe cât de neașteptate erau locurile răspândirii lor, pe atât de neprevăzute erau curbele, când ziceai că urci, coborai, nordul era la vest, în loc de bazalt găseam izvoare, noi și chipurile șobolanii; spun chipurile, pentru că se prindeau în laț, călcam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spectre de cai și căruțe, cu spectre de oameni, de lemne, pe când Luna se rostogolește ca un bulgăre uriaș de gheață cu obrajii roșii, paralel cu drumul uneori înainte, uneori în urmă dar tot pe lângă el uneori aproape, uneori departe ocolind pădurea ca să răsară în față prin gura de peșteră a depărtării, tensiunea i-a îmbujorat obrajii pentru că urmărește dihăniile care nu o lasă până nu o zdrobesc și oglinda gheții o răsfrânge, o sfărâmă, cioburi de Lună sub copite, sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau ceva plin, copt, gustos. Tu mi-ai arătat searbădul. E apă vie, Mioara. Nimic nu e searbăd, dar nu e apa ta. De aceea ai ocolit atâtea lucruri. Spuneai că nu sunt sub cerul tău. N-au limba ta, te simți străină. Oare de ce? o întrebă Mioara. Mereu m-am simțit străină și atunci când făceam ceva firesc. Parcă nu eram eu, adică eu vorbeam sau dansam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trecând spre război: Vezi, acolo e un băiat care învață degeaba. Atunci putem să prăbușim o bombă! zicea celălalt. Nu, îi răspundea în șoaptă pilotul-șef, pentru că din el va ieși un mare poet. Daaa? se mira copilotul, atunci să ocolim ruta aceasta pe direcția V-V-N, să nu-l bruiem! Scriam versuri matematice, ecuațiile se înșirau luminoase, vântul foșnea printre blocuri cu 100 de etaje, muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fost nevoie de puțină bibileală, își amintește Petrică, darmite ditamai revoluția, e de nțeles. — Paștele mă-sii, înjură Sena dîndu-și seama că intră într-un sector de asfalt plin de gropi. Automobilul începe să se zgîlțîie din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso, trabucuri cubaneze, pune-ți pofta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cinematograful Studio. Nu mai avu răbdare să se facă verde, sări de pe trotuar direct în mijlocul traficului și traversează bulevardul ca un apucat, printre mașinile aflate în viteză, care îl claxonau sau frînau brusc cînd nu aveau pe unde să-l ocolească. Credeai că n-o să mai vină, erai presat de timp, peste mai puțin de trei ore trebuia să fii la poarta unității, altfel Comandantul avea să facă spume la gură, să tune și să fulgere, să te acuze de nesupunere
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
devreme, cu atît va fi mai ușor. * La o dobîndă de trei ori mai mare, profitul final va fi de treizeci de ori mai mare. * Dacă refuzi să te folosești de puterea capitalului și a investițiilor, binefacerile capitalismului te vor ocoli. Banii se cuvin celor care cunosc și aplică legile care guvernează circulația banilor. * Capitalismul îi întărește pe cei bogați și ia totul de la cei care îi ignoră legile. * A sosit timpul ca nu numai cîțiva să aibă acces la informații
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
cal și călăreț opriră la fântână cu gând să bea apă. „Calul” constată bucuros că nu mai avea cui da explicații deoarece jocheul cu broboane de transpirație În jurul năsucului și În marginea bretonului În dezordine, adormise. Dorița luă hotărârea să ocolească un pic și să intre cu Va prin spatele casei lor, prin Hotar, cu un dublu scop, să mănânce câteva prune brumate și să-i arate copilului oarece gâze, flori, fluturi, spre a-i abate mai lesne atenția În cazul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un dublu scop, să mănânce câteva prune brumate și să-i arate copilului oarece gâze, flori, fluturi, spre a-i abate mai lesne atenția În cazul În care acesta s-ar trezi, eventualitate care o speria cumplit. Norocul nu a ocolit-o și Va a rămas sechestrat În imperiul lui Moș Ene până În târziul nopții. Va, această prescurtare fortuită de posibilitățile copilului, ce nici nu Împlinise doi anișori, venea de la ...Varlaam, nume care prin părțile locului suna foarte ciudat, ca o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la stat, și de-aceia vacile noastre merg pe islaz ca să dănțuiască, nu ca să pască și să dea lapte! Din câte se spuneau, Va Înțelegea, că sunt oameni foarte răi, care nu vorbesc cu vecinii, că vecinii trebuie să-i ocolească deoarece sunt periculoși și te pot preface În câine ori broască și că fură lapte de la Dumănița noastră. Pentru toate acestea, ca un voinic ce era, copilul Îi amenința cu pumnișorul său, dar numai când se afla În casă, și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
soartă a avut și căruța sărăcăcioasă din satul cu bunic la trecerea celor trei-patru mașini zgomotoase, trei Molotov-uri și una Steagul-Roșu -astfel că hăinuțele roșii ale copilului se coloraseră În gri-cenușiu. Oricât s-ar fi străduit conducătorul ciudatului atelaj să ocolească mulțimea pietrelor mari, cu care șoseua era bine Înzestrată, tot nu ar fi putut să le ocolească pe toate, dar cum acesta nici nu se străduia, la fiecare trecere peste pietrele de râu, căruța și, implicit, copilul suportau câte o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]