2,422 matches
-
d'autre qu'un fonctionnement textuel, une activité discursive de relais.553 Și la traduction se fait écriture, elle entre automatiquement dans la littérature de la langue d'accueil : de cette manière, le plus beau poème hongrois a été déclaré l'Ode to the West Wind de Shelley dans la traduction d'Arpad Toth et le plus grand poème anglais l'Iliade de Homère dans la traduction d'Alexander Pope.554 L'important est de considérer la traduction dans să dynamique permanente
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
2010 : 144) Sur le rivage Jésus leș cheveux pleins d'encens saigne en lui-même des sept paroles de la croix. (Paysage transcendant) (Stolojan, 1992 : 67) Păpădie, ecumenica floare, după a ta aurie ardoare pe nescrisele file anul își hotărăște fericitele zile. (Oda simplisimei flori) (Blaga, 2010 : 457) Dent-de lion, œcuménique fleur, selon ta dorée ardeur sur leș feuilles immaculées l'an décide șes heureuses journées. (Ode à la plus simple fleur) (Miclău, 1978 : 567) Complément circonstanciel de manière Vino încet. (Pluguri) (Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Păpădie, ecumenica floare, după a ta aurie ardoare pe nescrisele file anul își hotărăște fericitele zile. (Oda simplisimei flori) (Blaga, 2010 : 457) Dent-de lion, œcuménique fleur, selon ta dorée ardeur sur leș feuilles immaculées l'an décide șes heureuses journées. (Ode à la plus simple fleur) (Miclău, 1978 : 567) Complément circonstanciel de manière Vino încet. (Pluguri) (Blaga, 2010 : 107) Viens doucement. (Charrues) (Miclău, 1978 : 261) Cu gând ducăuș mângâi părul pământului. (La cumpăna apelor) (Blaga, 2010 : 182) Pensées folâtres je caresse
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
p. 543, Ce aude unicornul (Ce qu'entend la licorne), p. 547, Catrenele fetei frumoase (Leș quatrains de la belle fille), p. 551, Poezia (La poésie), p. 557, Vara lângă rău (Été près de la rivière), p. 559, Drumeție (Chemin), p. 563, Oda simplisimei flori (Ode à la plus simple fleur), p. 567, Sonata lunii (La sonate de la lune), p. 569, Ermetism (Hermétisme), p. 571, Madrigal (Madrigal), p. 573, Cântec în doi (Chanson à deux), p. 575, Oglindă din adânc (Le miroir des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aude unicornul (Ce qu'entend la licorne), p. 547, Catrenele fetei frumoase (Leș quatrains de la belle fille), p. 551, Poezia (La poésie), p. 557, Vara lângă rău (Été près de la rivière), p. 559, Drumeție (Chemin), p. 563, Oda simplisimei flori (Ode à la plus simple fleur), p. 567, Sonata lunii (La sonate de la lune), p. 569, Ermetism (Hermétisme), p. 571, Madrigal (Madrigal), p. 573, Cântec în doi (Chanson à deux), p. 575, Oglindă din adânc (Le miroir des profondeurs), p. 577
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
frunză”, „horă lungă”, „de urât”, „de jale” ș.a. Etimologia cuvântului a stârnit multe controverse. D. Cantemir crede că este numele unui zeu războinic dac; I. Malinescu îl pune în legătură cu Danubius și cu Diana, I. Heliade-Rădulescu îl derivă din Diana plus oda, A. T. Laurian și T. C. Massim, ca și Aron Densușianu, de la verbul doleo („a durea”), iar A. Cihac de la sârbescul dvoinița („fluier dublu”). Un alt grup de etimologii apropie termenul de verbele a legăna și a alăpta ( I. A
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
locului-sat). Pentru ca un străin să intre în obște era necesară (obligatorie) o ceremonie de înfrățire-frăția de sânge și de cruce.11 În ceea ce privește istoricul ei, obștea exista încă de pe vremea geților, o spune Horațiu, apoi Ptolemeu. La geți, spune Horațiu în Ode, recolta era comună, iar ogoarele erau nedespărțite prin hotare, dar existau loturi familiale, de vreme ce cultura pământului se muta anual pe pământul obștii. Satul era indicat de geți prin termenul cătun cuvânt străvechi în limba română, care la origine însemna loc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și articole politice scrise de Ion Heliade-Rădulescu. Colaborau Scarlat Moscu, autor de studii literare fără însemnătate, iar începând cu numărul 64, sub inițialele N. P., Nicolae Petrașcu, care trimite de la Bârlad și Tecuci primele lui versuri, printre care și o odă către „umbra” lui Heliade. R.Z.
CURIERUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286601_a_287930]
-
Bolintineanu tipărește aici relatarea călătoriei în Bulgaria, câteva legende istorice (Dumbrava Roșie, Dragomir și cetatea lui Radu Negru), dialogul în versuri Apa Dâmboviței către apa Oltului și romanul Doritorii nebuni, rămas neterminat, Radu Ionescu (semna Radion sau Quineva), balada Ursitorile, oda Străbunii, nuvela O zi de fericire. Sunt prezentate poezii de Gr. Alexandrescu și M. Zamphirescu. Apare romanul Don Juanii din București (nesemnat, atribuit ulterior lui Pantazi Ghica și deopotrivă lui Radu Ionescu), precedat de o scrisoare cu interesante considerații asupra
DAMBOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
păstrează aerul epocii. Sunt, cele mai multe, versuri ocazionale, scrise sub impresia evenimentelor (plecarea trupelor rusești la 1854) sau inspirate de întâmplări din viața personală. Un poet român celebrează activitatea artistică și politică a lui V. Alecsandri, iar Stelei Dunării este o odă închinată celei mai însemnate gazete unioniste. Ardoarea politică împovărează însă inspirația. Ziaristă și polemistă de talent, una dintre inițiatoarele mișcării feministe autohtone, militantă unionistă, C. avea vocația deschizătorilor de drum. Soarta i-a fost însă potrivnică. SCRIERI: Operile doamnei Sofia
COCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
poet romantic în cele mai caracteristice opere, Heliade-Rădulescu are și scrieri de factură clasică, iar în publicistică s-a pronunțat, nu o dată, în favoarea ordinii clasice. Alături de evocări, descripții de natură, elegii, tirade patetice, viziuni cosmogonice, culegerile sale de versuri conțin ode în stil clasic, fabule, satire, adică specii cultivate în c. Compoziția unor piese lirice, inclusiv a pseudobaladei Zburătorul, capodopera poeziei heliadești, învederează o tendință de structurare clasică. Propensiuni în aceeași direcție există și în proza scriitorului, în fiziologii mai ales
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
României, și cu o traducere din versurile admiratorului austriac al lui Napoleon, J. Chr. von Zedlitz. Tot versuri publică G. Baronzi, Al. Depărățeanu și Al. Sihleanu, care debutează în paginile acestei gazete. A. Costiescu îi închina lui V. Alecsandri o odă cu accente patriotice. Ceea ce lipsește însă gazetei pentru a juca, în pregătirea Unirii, rolul de catalizator, spre care se îndreptau ambițiile redactorilor, sunt articolele de directivă și de critică literară. După șase luni de apariție, gazeta se autodesființează, cu trei
CONCORDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286355_a_287684]
-
natura pentru a-i birui stihiile și a-i domoli forțele în folosul civilizației. Sunt sesizabile trăsăturile caracteristice generației care a cultivat „reportajul romantismului revoluționar” în perioada imediat postbelică, dar și vocația specială pentru sublim și colosal a autorului. Volumele Oda zilnică (1970), Dobrogea de aur (1978), Farmecul genezei (1979) au ca punct de interes „omul epocii socialiste” și greutățile sale în „transformarea geografiei patriei”. În prezentarea noului, tonul este entuziast, perspectiva „vizionară”, iar metafora tinde mereu spre grandios. Acest registru
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
București, 1962; Stelele dimineții, București, 1964; Firul de iarbă, București, 1965; Tânărul meu Ulise, București, 1966; Când mă grăbeam spre mare, București, 1967; Pe urmele voastre, București, 1967; Informația ereditară, București, 1969; Prietenă cu focul și cu apa, București, 1969; Oda zilnică, București, 1970; O colibă sub fereastra ta, București, 1971; Fata cu părul lung, București, 1972; Lauda fluviului, București, 1974; Mai fericiți decât Ulise, București, 1974; Tuturor drumurilor, București, 1974; La țărmul cu lună, București, 1977; Dobrogea de aur, București
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
și fără geniul poetic al acestuia; e invocată „lapona Enigel”, dar tonul și maniera poemelor amintesc mai degrabă de Al. A. Philippide, uneori de verva ludică a lui Gellu Naum din Cartea cu Apolodor (volumul cuprinde de altfel și o Odă pinguinilor papuani). O voie bună irepresibilă perturbă tratarea adecvată a subiectelor voite grave. Volumul este în mare parte un „conglomerat livresc” (Leon Baconsky), nu lipsit de o anumită savoare. Joc de fluturi (1969), Circul feeric (1973) și Panerul cu licurici
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
printre boierii din Iași trebuie să fi fost destul de mare din moment ce fondurile provenite de la abonamente au permis „gratificarea” a 260 de ostași ruși aflați în convalescență. Conținutul este, în linii mari, puțin interesant. În primul număr, un A. M. închina o odă, compusă în latină, împărătesei Ecaterina a II-a. Nu este exclus ca sub cele două inițiale să se ascundă un reprezentant al protipendadei locale. Această odă este însă singurul text literar inserat și totodată unul dintre puținele care ar putea
COURRIER DE MOLDAVIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286455_a_287784]
-
Conținutul este, în linii mari, puțin interesant. În primul număr, un A. M. închina o odă, compusă în latină, împărătesei Ecaterina a II-a. Nu este exclus ca sub cele două inițiale să se ascundă un reprezentant al protipendadei locale. Această odă este însă singurul text literar inserat și totodată unul dintre puținele care ar putea să ateste o posibilă participare a unui român la redactarea gazetei. R.Z.
COURRIER DE MOLDAVIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286455_a_287784]
-
înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortațiilor își au izvorul în credința în rostul mesianic al poetului și poeziei. Participant la evenimentele timpului, C. închină revoluției, revoluționarilor, Unirii, strofe imnice, ode, adevărate manifeste politice învăpăiate de viziunea libertății, a gloriei țării. Același nobil civism, aceeași mistică a renașterii tutelează imaginea trecutului, resuscitat spre a fi propus model și îndemn prezentului. Fluide, bine ritmate, aceste poezii au avut răsunetul lor în vreme
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
idila (I. Negruzzi, Miron și Florica, 1870) ori satira (M. Eminescu, I. Negruzzi, D. C. Ollănescu-Ascanio). Nici poezia patriotică nu a fost ocolită; în C.l. sunt inserate câteva dintre cele mai izbutite stanțe de acest fel ale lui V. Alecsandri (Oda ostașilor români, Peneș Curcanul, Sergentul, Căpitanul Romano, 1877). Fără a se ridica deasupra mediocrității, N. Skelitti, Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle, Th. Șerbănescu, D. Petrino, I. Negruzzi, M. Gregoriady de Bonacchi au scris versuri de dragoste, cele mai multe sub formă de lied
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
viziuni sau o anume cadență a rostirii, ci și un calapod pentru sintagme. Impresia de monotonie rămâne oricum preponderentă, chiar dacă poetul încearcă să-și extindă claviatura de la romanță, sonet, rondel și psalm la pantum și triolet, ba chiar, surprinzător, la odă. B. pune mult zel în poezia ocazională. Apaticul se smulge, în asemenea momente, din marasmul unei existențe tulburi, clamându-și cu o dârzenie care îl face de nerecunoscut fie oțărârea, fie încrederea în „deșteptări răsturnătoare”. Sunt țâșniri de energie care, ieșind
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
-i înțelege, tonul sarcastic și deformarea caricaturală, grotescă. Sugestia unei orbiri și iresponsabilități sociale și politice ce anunță un viitor de violente răsturnări, unită cu forța artei de pamfletar a poetului susțin volumul. Cântare omului e sociogonie în imagini și odă libertății. Secvențele principale ale acestei alcătuiri simfonice relevă treptele cuceririi și afirmării umanului din om: ridicarea din pulbere pe verticala demnității și a cunoașterii, botezul nemărginirii, bătălia minții pentru adevăr, cutezanța prometeică, inventivitatea, munca. Semnificativ, fiecare pas înseamnă ruperea unor
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cunoașterii, botezul nemărginirii, bătălia minții pentru adevăr, cutezanța prometeică, inventivitatea, munca. Semnificativ, fiecare pas înseamnă ruperea unor împotriviri, rezistențe, inerții. Pentru A., omenescul se câștigă în lupta dusă cu limitele și opreliștile: „Tu ți-ai învins pământul, mormântul și destinul.” Odei i se alătură o complementară abordare problematizantă, în meditația asupra destinului omenirii. Devenit, din rob, propriul său stăpân, într-o lume care se deschide tot mai larg inteligenței (Cel ce gândește singur), omul e apoteozat, nu însă fără un accent
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
erotică. În Lecția de melancolie (1987), elegia nu mai este menționată în titluri, însă rezonanța ei persistă, căpătând accente bacoviene. În Semințe eterne (1990), evocării elegiace a ținutului bucovinean și a neamului din care se trage poetul i se adaugă oda „ostașilor căzuți la datorie” și „lauda cuvântului” în care „susură cântecul”. Sesizând riscul de a se bloca într-un lirism minor, al efectelor, poetul își dezvăluie un alt chip în Proba mea de viață (1995). Tonalitatea sentimental-melancolică e „bruiată” de
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
să pară sens constituit, fixat, închegat. Poetul dă senzația că ascultă de un „singur instinct, al Cântului”: versurile sale sunt perfect ermetice, deschizându-se cu greu înțelegerii, dar, prin extraordinara lor eufonie, solicitând simțul auditiv: „Gasteropozi!/ Mult-limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri eșarfă/ Antene în harfă: // Uvendenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!” B. se apropie aici foarte mult de natura orfică a poeziei; poemul său nu mai narează un act necugetat de magie (precum După melci), ci, prin materia sa verbală
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
și ș. a răspândit în Ardeal noutățile culturale și științifice din Regat, reproducând rapoarte și conferințe de la Academia Română sau articole din „Convorbiri literare” și alte reviste. De la bun început a arătat o admirație specială față de Vasile Alecsandri (Balcanul și Carpatul, Odă ostașilor români, 10 Mai 1881, Cântecul gintei latine, acesta din urmă în limbile română, latină, franceză, italiană, cu o prezentare de Gr. H. Grandea). În numărul 25 din 1878 apare Adresa românilor din Arad trimisă d-lui V. Alecsandri, conținând
BISERICA SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]