5,630 matches
-
Întors de dincolo de moarte Să-și are pământurile pe care eu le-am lăsat Într-o Încremenită păragine. Blestemul străinului Casa mă privește cu ochi străini. Recunoaște-mă, sunt eu copilul tău, Îi zic, În tine m-am născut, În odăile tale mi-am Împleticit pașii În oborul tău am alergat după miei În iarba mătăsoasă mi-am culcat obrazul. În grădina ta am auzit prima dată Vocea dulce de fetiță a mamei, Glasul puternic al bunicului Sfârâitul fusului Învârtit de
Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
cuprindeau lacomi țâțele ca niște mere ale fetei Îi sorbeau de la distanță răsuflarea parfumată și se lăsau zguduiți de fiorii cărnii Înrobiți de pofta de a-i cuprinde trupul pietros De a-i străpunge carnea tare și fierbinte În Întunericul odăii, sârbul pândea cu securea În mână. Chidran Ecoul tobei răzbătea până la noi Aducând vești grele, porunci diavolești Să știe tot natul că Într-o săptămână Toți caii trebuie predați la comună. Striga moș Traiasca, toboșarul satului. Am alergat toți,taica
Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
destinația acesteia, transformând-o într-un hotel a cărui construcție a fost terminată în 1882 și care a fost numit Hotelul Traian. Cu toată concurența de peste drum, hotelul România a continuat să funcționeze adăpostindu-l în 1884, într-o mică odaie situată în podul șurii, pe Mihai Eminescu. Sejurul la acest hotel nu a fost fast pentru poet căci în noiembrie, așa cum relata mai târziu profesorul A.C. Cuza: Incendiul care, în noaptea dintre 17-18 februarie 1888, a mistuit Teatrul din Copou
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și opinci. În actuala vatră locuitorii nu aveau biserică. Țăranii au adus bisericuța de lemn din vechea vatră, ctitorită la 1795, de la Odaie sau Valea lui Ion, cum i se mai spune, prin translație, pe roți sau pe butuci, cale de 8 km. Astăzi comuna beneficiază de o biserică nouă în curtea căreia “se odihnește” vechea bisericuță din lemn. Hramul bisericii din comună
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
să se îngrozească de aceasta sau, mai degrabă, ca împins de un demon, a luat una dintre făcliile aprinse și, ridicat de unul dintre camarazii săi, a aruncat focul prin Fereastra de Aur, care ducea în încăperile de lângă Sfânta Sfintelor.” Odăile sunt îmbrăcate cu lemnărie veche și conțin, pe lângă materiale ușor inflamabile pentru jertfe, vase cu ulei sfințit. Focul torțelor găsește imediat hrană din belșug. Titus vede flăcările și încearcă să oprească răspândirea focului. „Atunci Cezar a dat ordin să se
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
satul Tîrnova, ținutul Hotin, acum, raionul Edineț, care s-au așezat cu traiul pe moșia satului Purcari. Numele localității provine de la un odagiu, crescător de oi, cu numele Anton, originar din satul Sălcuța, de lîngă Căușeni, care a fondat o odaie (cătun) în valea Zăvoiului, în jurul căreia s-au așezat familiile venite de la Tîrnova . Geografic, satul Antonești este situat la o distanță de 23 km de centrul raional Ștefan-Voda și 117 km de capitala Chișinău în partea de Sud-Est a teritoriului
Antonești, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305618_a_306947]
-
se află în localitatea sa natală, satul Hobița, din comuna Peștișani, județul Gorj. Este clasificată ca monument istoric, cu , sub denumirea de "Casa-Muzeu "Constantin Brâncuși"". Din pridvor se intră în cele trei încăperi ale casei: odaia de dormit, cunia și celarul. Cunia e bucătăria, locul unde era vatra cu corlată, unde se gătea mâncarea și unde se adunau la masă toți ai casei. Celarul e cămara și e singura încăpere care nu are tavanul drept. De
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
vatra cu corlată, unde se gătea mâncarea și unde se adunau la masă toți ai casei. Celarul e cămara și e singura încăpere care nu are tavanul drept. De aici se poate urca în pod. Casa este compusă din două odăi (vatră, sobă) și o cămară (celar). Îmbinările bârnelor sunt ascunse sub undrelele (stenapi) decorate pe motivul „frânghiei” și al „dintelui de lup”. În torsadă sunt sculptați stâlpii prispei, fie pe toată înălțimea fie în două registre separate prin inele în
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
comune ale județului Galați, situându-se în nordul județului. De la nord, în sensul acelor de ceasornic, Negrilești se învecinează cu următoarele comune: Ghidigeni, Cerțești, Corod, Munteni, Țepu, Gohor. În componența comunei intră, pe lângă satul omonim, și satul vecin, Slobozia Blăneasa (Odaia). Comuna se întinde pe direcția nord-sud, situându-se la 12 km de Tecuci si la circa 30 de km de Bârlad, fiind străbătută de DJ240. La doar 4 km, spre Berheci, se găsește drumul european E581. Principalul curs de apă
Comuna Negrilești, Galați () [Corola-website/Science/301219_a_302548]
-
Leonardovca, deoarece cătunul apăruse pe moșia boierului Leonard, îl fondaseră țărani și țigani șerbi înămiți să lucreze pămîntul. Anul întemeierii e considerat 1824 - asa afirmă „Dicționarul statistic al Basarabiei" din 1923. O perioadaă de timp i s-a mai zis Odaia Limbeni, județul Iași cu reședința în Bălti. E știut că în martie 1849 boierii Maria și Chiriac Leonard aveau în supușenie aici și la Funduri 15 familii de țigani șerbi, care puteau oricînd fi vînduți că unelte de muncă. Recensămîntul
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
Țintești este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Maxenu, Odaia Banului, Pogonele și Țintești (reședința). Comuna se află la sud de orașul Buzău, în câmpia Buzăului și a Călmățuiului. Prin satul Maxenu, comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ203D care, împreună cu DN2C, leagă Buzăul de Slobozia. Lângă Maxenu, din acest
Comuna Țintești, Buzău () [Corola-website/Science/301049_a_302378]
-
comună de sine stătătoare, cu 900 de locuitori, aflată în aceeași plasă. La Maxenu funcționa o școală cu 57 de elevi și o biserică zidită în 1817 de Episcopia Buzăului, proprietara moșiei Maxenu-Vârtoapele, pe care s-a format satul. Cătunul Odaia Banului, cu 220 de locuitori și 44 de case, făcea parte atunci din comuna Simileasca. În 1925, cele două comune, Maxenu și Țintești, făceau parte din plasa Glodeanurile a aceluiași județ. Satul Odaia Banului fusese și el transferat la comuna
Comuna Țintești, Buzău () [Corola-website/Science/301049_a_302378]
-
pe care s-a format satul. Cătunul Odaia Banului, cu 220 de locuitori și 44 de case, făcea parte atunci din comuna Simileasca. În 1925, cele două comune, Maxenu și Țintești, făceau parte din plasa Glodeanurile a aceluiași județ. Satul Odaia Banului fusese și el transferat la comuna Maxenu, care avea în total 1806 locuitori. Comuna Țintești avea în componență satele Țintești și Țintești-Pogonelele, și o populație de 1564 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul
Comuna Țintești, Buzău () [Corola-website/Science/301049_a_302378]
-
scurtă a acestora din 1915, ele reprezentau „case din piatră, într-un parter, acoperit cu olane, tavanul și pereții tencuiți, podele din lemn, sobe de tip olandez, din cahle, în ea se află Secția de asigurare, în care sunt șapte odăi cu 11 ferestre”. Planul cartierului alcătuit în 1889 de către inginerul Paraschivoglu s-a păstrat până în ziua de azi. Pe atunci, clădirile muzeului găzduiau expozițiile actualului Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală. Începând cu 1889, muzeul găzduia expoziții de agricultură și
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
cantități mici toate roadele. Casele bătrânești sunt construite din chirpici, iar acoperișul are pantă mică, întrucat precipitațiile sunt reduse. Casă tradițională este alcătuită dintr-un hol, o bucătărie de iarnă și/sau una de vară, camera de zi/dormitor și odaie de curat, unde de regulă era ținută zestrea.
Horpaz, Iași () [Corola-website/Science/301285_a_302614]
-
din 15/27 ianuarie 1866 și se intitula "Ghicitura". La a doua poezie, "Ecouri și suspine", apărută în nr. 18 din 25 iunie/7 iulie 1866, Iosif Vulcan i-a făcut o prezentare generoasă: În toamna anului 1874 împarte aceași odaie cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici, la Școala Normală Trei Ierarhi, condusă la acea vreme de Samson Bodnărescu și împreună cu cei trei prieteni frecventează saloanele Veronicăi Micle și Matildei Cugler. După anul 1876 a fost profesor la Școala centrală de
Miron Pompiliu () [Corola-website/Science/334273_a_335602]
-
a a i oric rui vizionarism ntregitor de fire. n orice construc ie familial , odinioar str ns l ng un brad ornat ntr-o a ț a ta a a a a de anvergur cosmico-ini iatic , un rol esen ial are odaie s r c cioas , dar, ăn de an, atent primenit . ti i i s concep ia autorului asupra iubirii. Eminescu e unul dintre De ceva vreme ncoace, n fiecare an, ntre 10 i 15 ta a a a pu inii
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
nord-vest cu proprietatea postelnicului Constantin Neculcea. Clădirea a fost construită în stil neoclasic, cu boltă pentru trăsuri, având o structură a parterului de bolți pe arce. La vânzarea din 1844 clădirea era compusă, conform zapisul de vâzare, din "sus — 9 odăi, jos — 7 odăi, pivniță cu două uși, gherghir în casă cu ușă de fier, apoi o lemnărie, fînărie, o ghiholărie și niște odăi în rîndul cuhnei. Un grajd, o șură și un hambar, o poartă veche fără încuietoare". Pe locul
Casa Roset din Iași () [Corola-website/Science/330164_a_331493]
-
postelnicului Constantin Neculcea. Clădirea a fost construită în stil neoclasic, cu boltă pentru trăsuri, având o structură a parterului de bolți pe arce. La vânzarea din 1844 clădirea era compusă, conform zapisul de vâzare, din "sus — 9 odăi, jos — 7 odăi, pivniță cu două uși, gherghir în casă cu ușă de fier, apoi o lemnărie, fînărie, o ghiholărie și niște odăi în rîndul cuhnei. Un grajd, o șură și un hambar, o poartă veche fără încuietoare". Pe locul viran situat la
Casa Roset din Iași () [Corola-website/Science/330164_a_331493]
-
bolți pe arce. La vânzarea din 1844 clădirea era compusă, conform zapisul de vâzare, din "sus — 9 odăi, jos — 7 odăi, pivniță cu două uși, gherghir în casă cu ușă de fier, apoi o lemnărie, fînărie, o ghiholărie și niște odăi în rîndul cuhnei. Un grajd, o șură și un hambar, o poartă veche fără încuietoare". Pe locul viran situat la est de clădire a funcționat între 1844-1872, prin porunca Departamentului Treburilor din Lăuntru, o piață publică pentru vânzarea produselor agricole
Casa Roset din Iași () [Corola-website/Science/330164_a_331493]
-
astfel spre a se deosebi de Drobeta Turnu Severin și Turnu Roșu) s-a hotărât la data de 27 februarie 1836 pe timpul domnitorului Alexandru Ghica. Turnu Măgurele are în componența administrativă și cele două cartiere vechi ale așezării, Măgurele și Odaia, precum și noul cartier, Taberei (cunoscut popular sub denumirea de "„Catanga”", pentru că ridicarea acestui cartier a început în anii 1960 când în Africa, mai precis in provincia Katanga din Zair, era în toi un conflict armat deosebit de sălbatic). Conform recensământului efectuat
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
avea o populație de 1436 de locuitori, cu două biserici și o școală primară mixtă. Locuitorii erau moșneni și doar 8 au avut nevoie să fie împroprietăriți în timpul reformelor agrare din acea perioadă. Comuna Ștefănești avea în satele Ștefănești și Odaia, 1478 de locuitori, o școală și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu numele de "Ileana" în plasa ilfoveană Sărulești, și cu trei sate: Bordeiele, Ghermani și Papadopol, având 875 de locuitori. Cele două comune ialomițene fuseseră transferate
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
locuitori. Cele două comune ialomițene fuseseră transferate plășii Lehliu: comuna Arțari avea 1638 de locuitori și aceeași alcătuire, iar comuna Ștefănești avea doar satul de reședință și 1555 de locuitori. În 1931, reapare un nou sat în comuna Ștefănești, denumit "Odaia Protopopului"; tot atunci, structura comunei Ileana este consemnată ca fiind: satele Bordeiele, Florica, Ileana Ghermani, Odăile Podari, Papadopol și Răzoare. În 1950, comuna Ileana a fost transferată raionului Brănești din regiunea București, iar comunele Arțari și Ștefănești raionului Lehliu din
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
aceeași alcătuire, iar comuna Ștefănești avea doar satul de reședință și 1555 de locuitori. În 1931, reapare un nou sat în comuna Ștefănești, denumit "Odaia Protopopului"; tot atunci, structura comunei Ileana este consemnată ca fiind: satele Bordeiele, Florica, Ileana Ghermani, Odăile Podari, Papadopol și Răzoare. În 1950, comuna Ileana a fost transferată raionului Brănești din regiunea București, iar comunele Arțari și Ștefănești raionului Lehliu din regiunea Ialomița. După 1952, ele s-au regăsit în același raion Lehliu din regiunea București. În
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
raionului Brănești din regiunea București, iar comunele Arțari și Ștefănești raionului Lehliu din regiunea Ialomița. După 1952, ele s-au regăsit în același raion Lehliu din regiunea București. În 1964, satul nou-apărut Ceair din comuna Ștefănești a devenit "Răsurile", satul Odaia Protopopului din aceeași comună a fost rebotezat "Satu Nou", iar satele Papadopol și Bordeiele au luat numele de "Florenii", respectiv "Florenii de Jos". Comuna Ileana a căpătat forma actuală în 1968, când comunele Arțari și Ștefănești au fost desființate și
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]