1,924 matches
-
schimb, aflarea Adevărului Cercetat reclama principiul dificil și nesigur al neîncrederii. Regula dubitației nu a putut fi formulată, explicit, decât târziu, când Descartes a îndrăznit să proclame vestita lui mărturisire: Dubito ergo cogito! Nu are rost să evocăm erorile - adesea odioase - ale acestei lungi letargii impuse de Biserică spiritului omenesc, mereu frământat de întrebări și însetat de certitudini. Este mai folositor să amintim, poate, compromisurile benigne, smulse cu dificultate de martirii cunoașterii omenești. Cel mai important pare să fi fost realizat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
descoperit că nu există numai numere întregi și raționale, ci și numere „iraționale”, precum rădăcina pătrată a monadei (). Cumplita revelație, care clătina însăși armonia cosmică, a fost ascunsă și lumea nu a aflat vreme de trei secole în ce impas odios trăia. Dar, astăzi, atare secrete nu mai pot fi tăinuite... În urmă cu patru veacuri, știința s-a semețit să uzurpe rolul milenar jucat de religie. De atunci și până de curând, ideile lui Francis Bacon și René Descartes ne-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
abateri grave săvârșite prin participarea la o sectă religioasă, cu interdicție în cercetare și învățământ. Au urmat două procese - unul la Tribunalul Sectorului 5 și apoi recursul la Tribunalul Municipiului București (iulie, respectiv august 1982). Procesele au fost niște înscenări odioase, de incriminare și stigmatizare a psihologilor, pentru că scenariul era deja făcut, psihologii și psihologia trebuiau distruse. După două luni de șomaj, la 1.07.1982 am fost repartizată de Oficiul Forțelor de Muncă, sector 1, ca muncitoare necalificată la Întreprinderea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aplaudat „măsurile” luate, noi am mărșăluit în direcțiile cerute - uneori cu fanatism! -, noi aplaudam și scandam încă pe 21 decembrie 1989 lozincile comuniste. Masele au fost întotdeauna mult mai criminale decât individul singular, dictatorul instigator creează doar iluzia legalității faptelor odioase. Se poate face o paralelă și cu recentul film Patimile lui Cristos sau cu modul de prelucrare a vinovăției din Germania, însă nu știu câte „adevăruri” mai pot fi salvate la noi după 15 ani. Se poate discuta și de grade ale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care cronicarul lucrează la zidirea „monumentului” lui Nicolae Mavrocordat, conștiinciozitatea cu care el îmbrățișează opiniile patronului său (chiar și filoturcismul) și le profesează cu sârguință. Ajunge uneori până la un servilism deconcertant și ilariant. Aflați în preajma unei încuscriri cu Nicolae Mavrocordat, odioșii Cantacuzini (stolnicul și fiul său, Ștefan Vodă, pieriseră și din cauza „amestecului” lui Nicolae Mavrocordat), împroșcați până atunci cu sudalme, declarați ucigași prin vocație și „feciori ai dracului”, dobândesc subit bunăvoința cronicarului și, în cap cu stolnicul Constantin Cantacuzino, „bătrân și
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
deliberare, se împacă foarte bine cu individualitatea, fără prezența căreia forțele impulsive ar putea să izbucnească”. Critica cea mai vehementă este adresată opoziției și publicațiilor acesteia, îndeosebi Partidului Național Țărănesc și lui Iuliu Maniu, transformat din victimă într-un personaj odios (Acuzatul Iuliu Maniu). Bruscă este și trecerea de la „apărarea instituției monarhice”, înscrisă în programul partidului care tutela publicația, la condamnarea ei. Chiar desființarea N. va fi motivată de director ca o acțiune benevolă, menită să faciliteze unitatea „masei muncitoare”. În ciuda
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
că definitorie pentru literatura generației ’90 este - prin comparație cu cea a reprezentanților canonici ai generației optzeciste, reputați drept textualiști extremiști, gratuit-ludici și evazionist-livrești - o mai mare aplecare către viață, către real, o pronunțată angajare existențială față cu o realitate odioasă. În linii mari, caracterizarea ar putea fi adecvată, însă la o examinare nuanțată lucrurile nu se mai prezintă chiar atât de simplu. Pe de o parte, nu puțini optzeciști importanți manifestau o deschidere certă, incontestabilă către real, către biografismul derizoriu
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
mediatizării sale până astăzi. Specific cărții este faptul că, iată, Într-un moment În care dezbaterea este de foarte mare actualitate, dar În același timp studiile internaționale se concentează tot mai mult pe ramificațiile marginale ale fenomenului (e drept, la fel de odioase ca și manifestările lui „centrale”), ea readuce În fața publicului nucleul dur al Holocaustului: Germania nazistă și teritoriile din Est anexate de aceasta În timpul războiului, cu modelul tipic al genocidului pe care istoria l-a reținut sub numele de Holocaust. O
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
comunism, ba chiar pe fundalul minirevoluției culturale începute de Ceaușescu în 1971 (după o călătorie de documentare în China și Coreea de Nord, dar plănuită mai dinainte), cu cvasimaoistele „teze din iulie”, și relansată în vara lui 1982 prin nu mai puțin odioasele „teze de la Mangalia”. Contextul istoric al extraordinarei experiențe descrise de Jurnalul de la Păltiniș, oricât a fost el de pus între paranteze de către protagoniști și de mulți dintre admiratorii lor, rămâne relevant și astăzi, după cum era relevant în 1983, când a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
finanțarea anului meu sabatic la Stanford. 1. Atât Jurnalul, cât și Epistolarul au fost publicate de Editura Cartea Românească din București. Ultima republicare a Jurnalului (ediția a treia) este din 2003. Cenzorul partidului era un anume tovarăș Velescu, angajat al odiosului Consiliu al Culturii și Educației Socialiste, organizație ce răspundea de coordonarea activităților de propagandă și cenzură după anul 1974, când cenzura fusese oficial desființată în România. Pentru o excelentă și cuprinzătoare analiză a cenzurii în România, vezi articolul respectiv (scris
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
drept de apel pe Eliade pentru trecutul său legionar, fiindcă adeziunea sa reprobabilă a avut loc înainte ca Garda de Fier să-și dea adevărata măsură. Dar îl condamn totuși, fiindcă organizația își dăduse arama pe față, inclusiv prin asasinate odioase. Când spun că ezit să-l condamn fără drept de apel, nu spun că îl absolv. Am în vedere doar contextul istoric și identitatea lui Eliade din anii ’30-’40: tânărul universitar, publicist și prozator avea o structură - cu totul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
generală, cu resorturi mai complexe decât s-ar crede; altfel totul s-ar fi limitat la angajamente de fațată, nicicând traduse În practică. Ori n-a fost așa. Și mai era un aspect ușor sesizabil: permanenta raportare la trecut, la „odioasa cultură burgheză”, jenant Înnegrită și minimalizată. Această arie a calomniei a fost cântată de aproape toți creatorii vremii, de la știință la arte, și presa stă mărturie; unii au cântat-o plat, alții corect, alții măiastru: cu patos revoluționar și talent
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca toți deținuții „să devină buni legionari, teroriști, diversioniști și spioni” care să activeze și după ieșirea din închisoare, dar apoi recunoaște că: Mă îngrozesc de ceiace am făcut, căci un om normal nu putea face acele acte criminale și odioase, decât un legionar criminal, descreerat, înnebunit, deformat, animalizat, fără nimic omenesc în el, educat de criminala organizație legionară putea să facă1. Mihai Livinschi s-ar fi înscris în FDC în 1943 și a fost arestat în 1947. În mai 1948
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
acestor metode de intimidare josnice și periculoase și felicită femeile fenedelei pentru cinismul cu care convoacă mitinguri de protest împotriva regimurilor dictatoriale din alte țări, dar care patronează și vor să-și asigure victoria electorală în țară prin aceste metode odioase și samavolnice care batjocoresc orice lege a civilizației și umanității. Oare, sub semnul gloanțelor, al cuțitarelor și al răngilor de fier, d-nele Ana Pauker, Jeny Rădăceanu și Maria Rosetti vor să-și apropie inimile chinuite de foame și mizerie ale
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
despre Nicoale Pleșiță, fostul șef al Direcției de Informații Externe. Aproape analfabet, acesta face rating pe la diverse televiziuni de apartament, umilindu-și victimele. Cu toții l-am privit, Însă doar unii au Înțeles semnificația unui astfel de gest. Un alt individ odios, șeful Serviciului Anchete Penale din cadrul Direcției a VIII-a a Securității, Gheorghe Enoiu, Își savurează În liniște pensia grasă Într-o casă din București. Torționarul macabru Își Întâmpina victimele Îmbrăcat Într-un cearșaf pentru a nu se murdări de sângele
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
gospodăria Grivița Roșie din comuna Însurăței (...). Nuvelele acestea aduc o contribuție de seamă și în zugrăvirea tipurilor de chiaburi și a uneltelor lor. Stancu Visalon, Marin Cheran, Pantelică Buică, Radu T. Dumitriu, Ion Ionescu-Cotoi, Biță și alții sunt întruchipări vii, odioase ale dușmanului de clasă, imagini care impun cititorului necesitatea de a lupta pentru nimicirea lor, îl mobilizează la vigilență revoluționară. Nu vrem să spunem că aceste lucrări sunt cu totul lipsite de slăbiciuni. Reportajul lui Ioanichie Olteanu, de exemplu, ar
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective, a aluneca în observație statistică. Caragiale a îngroșat personajul lui Cațavencu nu prin sentimentalism sau probități în necinste ci prin caricaturizarea unor trăsături negative tipice, care îl fac să fie odios, reprobat de către cititor (...). Lipsurile articolului acad. G. Călinescu nu anulează aportul pe care articolul l-a adus la discutarea problemei tipicului la noi în țară. Fără îndoială că aplecarea consecventă a esteticii marxist-leniniste va ajuta pe omul de cultură, pe
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
viața sa proprie? Iată întrebări la care trebuie să răspundă literatura noastră de azi. Războiul tinde să exprime drama unei generații. Generația care a copilărit în anii teroarei fasciste. (...) Ca luare de atitudine a unui scriitor din zilele noastre, față de odiosul măcel imperialist, Războiul de Mihu Dragomir are o valoare însemnată. Cred că tradus în limba franceză sau engleză ar avea o mare putere de convingere în lupta pentru pace: de fapt el descrie doar ce soartă i-ar amenința, ce
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
numită protocronism. El nu și-a imaginat, când a scris articolul din volumul Din clasicii noștri, ce orori vor ieși. Pe de altă parte, nici nu s-a opus. Dimpotrivă, s-a lăsat târât prin totul felul de mese rotunde odioase organizate de revista Luceafărul a lui Mihai Ungheanu. Vladimir Tismăneanu: Cred că l-am Întâlnit pe Edgar Papu de două ori: o dată era În curtea bisericuței de vizavi de Liceul „Caragiale”, lângă poștă. Stătea ca Într-un fel de chilie
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
zâmbet umil în loc să îi spună în față oponentului său (șef, coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce dorește să își păstreze locul de muncă îi este imposibil să îi spună superiorului: «Nu vă suport. Sunteți odios, antipatic, detestabil». Astfel de gânduri sunt exilate în adâncurile psihicului. De-a lungul întregii zile, o persoană își «păstrează» controlul, dar prin intermediul visului ostilitatea sa se poate elibera. Concluzia cu care Freud încheie această analiză este foarte semnificativă și ne
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
doua zi s-a găsit cadavrul mutilat al soției lui Wallance, în salonul casei. Nici o urmă nu putea să ajute la descoperirea criminalului. Soțul victimei a fost arestat, bănuielile împotriva lui se întețeau, dar nu exista nici un motiv al acestei odioase fapte, menajul soților fiind armonios. Privitor la alibiul stabilit prin telefon, poliția vedea în el doar un truc al asasinului. Cercetările poliției dovediseră de altfel că un domn Qualt nici nu exista la adresa indicată și, prin urmare, declarația lui Wallance
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
luptăm în fiecare zi să ne înălțăm, cel mult acceptăm pe cei, care își doresc și ei să evolueze. Cei care nu doresc să-și depășească condiția joasă, n-au decât, în opinia noastră, să se putrezească în cămara lor odioasă și măncată de mizerie și sărăcie. Am fost în asemenea locuri, unde prima încăpere avea un parchet negru ca bitumul de pe drum, în celelalte încăperi nu aveam nicio curiozitate să pătrund, mama matroană domina scena cu vorbe răsunătoare, ea nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Șoptește plin de tristețe către Pusio: — Primele perechi au început să se tatoneze. Și-i imaginează pe spectatori fremătând de îngrijorare sau speranță, împărtășindu-și neliniștea și încurajările între scutari și parmulari. În acest moment, publicul reacționează încă o dată cu patimă odioasă: — Bravo! Ce strigă? se interesează germanul. — A luat-o pe coajă, îi explică Rufus zâmbind strâmb. Adversarii explodează: — Încă se ține pe picioare! — Cum or putea simți o asemenea bucurie barbară? deza probă Pusio. — Fie cel pe care au pariat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se uită la rândul său în altă parte. Cel care a creat superstiția iudaică, Moise ăla al lor, trebuie să fi fost un om periculos, asemănător criminalilor. Altminteri cum le-a putut lăsa niște legi atât de dezonorante și odioase? Taine ce își capătă tăria prin însăși nelegiuirea lor. Cu ce drept îi socotesc pângăritori pe cei care plăsmuiesc chipurile zeilor din materie pieritoare, la fel cu cea a oamenilor? E dreptul lor să nu-și pună imagini cioplite prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
concrete ale grotescului prin care se produce umorul, conservându-se, totodată, spiritul principial. Scrierile fantastice antrenează deseori în acțiunea lor complexă personaje încadrate altor planuri existențiale, determinate de fracturi ontologice în planul firescului: titani, ciclopi, uriași ș.a.m.d. Trăsăturile odioase, hiperbolizate ale acestor entități create de imaginația scriitorului sunt diminuate, vizual, prin efectul comic susținut pe baza unei alternanțe de jocuri verbale și nominale prin care atmosfera si aspectul înspăimântător capătă o accepțiune pozitivă, agreabilă, educativă. Cu precădere în operele
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]