1,265 matches
-
privirea pe trupul ușor diform din cauza sarcinii. Revine la gândurile dinainte. Agrippina e diferită de flușturaticele din ziua de azi. N-o preocupă decât căminul, soțul și copiii... Fugitiv, pe față îi joacă un surâs orgolios. Oare cum își visează odraslele când vor fi mari? Reformatori precum Grachii, sau generali revoluționari ca Iulius Caesar? Ori pur și simplu buni administratori întocmai ca bunicul ei? Zâmbetul face loc tristeții. Mai mult ca sigur că în mintea ei încolțește speranța ca măcar unul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce i se predă. Crapă încetișor ușa. Gălăgia asurzitoare îl izbește ca un zid. — Așa fac copiii când se adună laolaltă, murmură împăciuitor Tigellin din spatele său. Mda... Plescăie nemulțumit din buze. E drept că, atunci când se află la Roma, și odraslele sclavilor participă la orele de curs. Altminteri au pedagogii lor proprii, pentru că un slujitor cult îi e mai de folos stăpânului decât unul analfabet. Dar este adeptul unei discipline severe și al unei munci asidue, de dimineața până la prânz, și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Au deja trei băieți și pe Livilla. Și încă un bebeluș care a murit de curând. Au mai pier dut și alți copii. Al câtelea deci? N-are nici o importanță. Va mai urma, cu siguranță, încă un lung șir de odrasle. Inima i se strânge la amintirea băiețelului lui și al Iuliei. S-au înstrăinat iremediabil unul de altul după... Pe unde o umbla Dru sus? Nu-i vede nici pe el, nici pe Iulia Livilla. Și tare i-ar mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dispoziție și sunt sigur că pula mea n-a fost niciodată mai mare ca acum În pantaloni. — Da, zice ea, iar ochii i se măresc plini de speranță. O ticălosu! Domnul Puțoi Ticălos Cu Nasu Pe Sus În persoană! Bingo! Odrasla lui chiar aici pe tava lui Bruce Robertson! Ce mică e lumea, ce oraș mic. Dumnezeu s-o binecuvânteze pe Edina, draga reședință a Scoției! Îmi dreg vocea. Pofta sexuală și perspectiva răzbunării mi-o aspriseră. Ascultă păpușă, am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
poate că ești deja În stare de șoc pentru că totul pare că se mișcă cu Încetinitorul, iar oamenii par puțin și mai departe vocile lor și mai detașate decât te-ai obișnuit tu. Ăsta l-a omorât, urlă tatăl tău, odrasla asta din flori a diavolului Împuțit mi-a omorât copilașul! Tu te uiți În ochii lui. Vrei În același timp să-i infirmi și să-i confirmi declarația. Nu iești fiu meu! Niciodată n-ai fost fiul meu n pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Încă Îmi amintesc limpede când m-am dus atunci să-l văd. Propriul meu tată. Cel care nu m-a supus niciodată la vreun abuz, niciodată nu m-a obligat să mănânc cărbune, niciodată nu mi-a zis că sunt odrasla diavolului. Și totuși pe el Îl uram cel mai tare. Mă obișnuisem cu locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
centrul următorului număr pe care l-am ales pentru dumneavoastră. Eu îl numesc „Omul-Carbonizat”... Școala Cartierului de pe Fifth Avenue din Greenwich Village este o clădire din calcar demodată și modestă, după cum arată și numele. Puțini ar crede că multe din odraslele celor mai bogați și mai influenți oameni din New York învață aici să scrie și să citească. Școala este cunoscută nu doar ca o instituție de învățământ de prima mînă - dacă se poate spune asta despre o școală primară - dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Popescu pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu...) care este subînțeleasă. Dezvoltarea relațiilor cuprinde peripețiile vizitei și evoluția sărbătoritului înșirate într-un vădit crescendo. Ionel, un copilaș foarte drăguț, de vreo opt anișori, deși face tot felul de obrăznicii, este odrasla unei familii de ,,mari agricultori” din București și trăiește într-o casă îmbelșugată, supravegheat îndeaproape de mama sa, căreia îi răpește foarte mult timp educația copilului și pe care obrăzniciile odraslei o fac să cadă în extaz de admirație: ,,...Nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
opt anișori, deși face tot felul de obrăznicii, este odrasla unei familii de ,,mari agricultori” din București și trăiește într-o casă îmbelșugată, supravegheat îndeaproape de mama sa, căreia îi răpește foarte mult timp educația copilului și pe care obrăzniciile odraslei o fac să cadă în extaz de admirație: ,,...Nu știi ce ștrengar se face... și deștept ...”. Uneori, gesturile și cuvintele ei sunt adevărate îndemnuri: ,, Vai de mine! la noi se fumează...bărbatu-meu fumează... și dumnealui mi se pare că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Iancu. Cea mai mare bucurie a avut-o doctorul în ziua când bătrânul protopop Groza i-a cununat fata cu avocatul Iosif Bologa. Din bucuria aceea i s-a tras și moartea, urmată la câteva luni după nunta unicei sale odrasle... Domnișoara Maria, de altfel, își binemeritase norocul. Fusese fată cuminte, așezată, fără fumuri și cu mare credință în Dumnezeu. Rămasă orfană de mamă, a crescut în internatul de fete din Sibiu. Acolo, în preajma examenului de clasa a șasea liceală, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
asupra lumii, îmbrățișat de o dragoste maternă idolatră. Lipsită de iubire, tânăra d-nă Bologa și-a găsit în copil o țintă de viață. Sufletul ei plin de credință în Dumnezeu a avut chiar momente de îndoială: oare nu-și iubește odrasla mai mult decât pe Atotputernicul? Ca să-și împace conștiința, și-a dat mare osteneală să sădească în inima micului Apostol adorarea Domnului. Astfel întîile amintiri ale copilului au fost stăpânite de un Dumnezeu bun, blând și iertător care, în schimbul rugăciunilor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
făcea puțină curte, în speranța că îi va atrage atenția asupra domnișoarei Marta, o fetiță de vreo șaptesprezece ani, drăgălașă și isteață cum nu s-a mai pomenit pe valea Someșului, și care, pe deasupra, avea o zestre boierească, fiind singura odraslă a însuși domnului Domșa. Într-o bună zi, dorind să continue discuția, Apostol făcu o vizită avocatului. Nu-l găsi acasă, dar îl primi domnișoara Marta. Stătu o jumătate de oră, vorbind cu domnișoara numai despre nimicuri și crezând mereu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întoarcă acasă precum venise, cu mâinile goale, fără vreo speranță de împăcare. În realitate și Domșa observase și condamnase în sinea sa ușurințele Martei, dar niciodată n-a avut puterea să le reprime sau măcar să le puie frâu. Își iubea odrasla unică mai mult ca lumina ochilor, cu o iubire păcătos de îngăduitoare, a cărei țintă era una singură: Marta să se simtă fericită... Și tocmai fericirea ei să se zdruncine din temelii? Se sfătui acasă cu Marta cum să se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spune nu știu care ideologie liberală românească și nici fiindcă ar reprezenta vreo metodă de constrângere de vreun fel, ci tocmai pentru că nu mai reprezintă nimic. Eventual, ar putea fi un vag semnal pentru părinți că lucrurile nu merg chiar bine cu odrasla lor. Cât privește corectarea comportamentului sau menținerea disciplinei în școli, asemenea probleme trebuie rezolvate altfel. Marea miză e să afli cum. Iar aici Ministerul Educației ș.cl. e deocamdată corigent. LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Un sac cu bani pentru o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
conflict vizibil cu pasiunea pentru cartușe de Kent, sticle de whisky, aparate video și alte embleme ale capitalismului putred. Mai mult decât atât, În timp ce părinții de Partid și de Stat Îi tocau pe bieții români cu „etica și echitatea socialistă“, odraslele de Partid și de Stat erau trimise la studii tot În acea lume prezentată nouă ca execrabilă. Pe când cetățenii obișnuiți se umileau cotidian la cozi, la obținerea unui pașaport și a unei vize, a unei butelii și a rației „optzeciste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
E semn rău. Vin vremuri grele” sau „O să vie lăcuste” sau „Anu’ ăsta iar se schimbă Vodă, bucuria noastră” și altele și altele. Episodul 172 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIÎ Zile, nopți întregi necăjitul părinte sta lângă pătuț, își privea neverosimila odraslă și din când în când o întreba încet, gânditor: „Cu cine-i semăna tu așa urât, Răducu lui tata?”. Auzind glasul sângelui, micuțul boier gângurea atât de elocvent, încât până și doica, obișnuită oarecum cu fizionomia teribilă a sugarului, întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse Metodiu înspăimântat, căruia într-o clipită, cu o limpezime și-o corectitudine înfiorătoare, îi reveniră în minte toate cunoștințele din turca populară, bulgară, învățate de mic, din copilărie, pe când se juca la Vaslui „de-a Ștefan cel Mare” cu odraslele unui vecin, cafegiu otoman, altfel om de treabă, îi dădea adeseori halviță. Unde mergi, bre, așa alandala? - spuse turcul, mai muiat când văzu sutana de călugăr și când auzi că i se vorbește pe limba lui. Nu vezi ce scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trebuie să fie educația ce se dă copilașilor otomani față de educația îndeobște europeană și-n sinea mea am legat întotdeauna minunatele cuceriri pe care le-ați făcut într-un timp relativ scurt, de felul cum înțelegeți dumneavoastră să vă creșteți odraslele. — Asta așa e - răspunse turcul - deși drept să-ți spun, bre, nu știu cum, om bătrân, dacă să mă bucur că am avut o copilărie turcă și nu venețiană, franțuză, grecească ori, poftim, chiar moldavă. Copilăria la turci e grea, deși plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Totul respiră tihnă, seriozitate, optimism. în camera lor, copiii naratorilor își fac temele pentru a doua zi. Unul din ei își roagă tăticul să-l ajute puțin la o compunere despre primăvară. Tatăl-narator tușește îndatoritor și-i dictează apoi drăgălașei odrasle câteva cuvinte de început: „A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde...” Iată însă că naratorii oftează, închid geamul, trimit copilul la mama și se așază la masa lor de lucru: din cețurile imaginației se limpezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deconspirării Securității ca poliție politică. Textul următor instanțiază sofismul denumit post hoc ergo propter hoc: "La nici o lună de la primul tur de scrutin și la doar două luni de la nuntă, fiica baronului Rudeanu de Hunedoara (președinte PSD pe județ) și odrasla baronului Mischie de Gorj (fost președinte PSD pe județ, acum tras pe linie moartă) se pregătesc să divorțeze. (...). probabil că eșecul în alegeri al PSD Hunedoara nu îi mai permite socrului mic, Rudeanu, să-și mai întrețină fiica la cele
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
văzut un reportaj despre caruselul și alte instalații menite a amuza, amplasate în cartierul genevez Plainpalais pentru distracția micilor helveți. Se aflau chiar în mijlocul platoului, la mică distanță de McDonald’s-ul unde am lucrat eu. Elvețieni mulțumiți își scoteau odraslele la o vată pe băț, un ceai fierbinte, dar mai ales la distracție, la călărit căluți de lemn și împușcat ținte mobile, pentru a câștiga ursuleți de pluș. Îmi aduc aminte că atunci când își instalau mecanismele eram foarte bucuros, pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Târziu, când Sidonia se trezi cu tâmplele albite, când copiii erau cât ea de înalți și când, în fine, crezuse că acea atracție sexuală din ea pierise, ea deschisese deodată ochii mari și văzuse cât de mult investesc părinții în odraslele lor, găsise de cuviință că este de-a dreptul sublim ca la vârsta ei să joace rolul mamei ideale, preocupată la culme de proprii copii. Odată decisă, trecu la acțiune, alergă după meditatori, organiză mici excursii de recreere prin împrejurimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu știu cum înainte și am văzut-o: apăruse după colțul casei, îmbrăcată cu o rochie înflorată foarte largă, lungă până la jumătatea pulpei, cu un șal subțire pe umeri, cu pălărie cu boruri mari din pânză albă, trăgând de mână un copil, odrasla ăluia, o fetiță de vreo trei anișori, cu rochia la fel ca a Fanei, cu bonețică albă pe cap, venea, uite așa, spre mine, pășind încet, fără nici o tragere de inimă, traversând miriștea aia lua-or dracii, care bătea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era minunat, adolescentele purtau pantaloni trei sferturi, bufanți în talie, unele aveau coapsele puternice părea evidentă preocuparea obsedantă a părinților de a-și îndopa odraslele cu orice preț, după principiul: pe vremea noastră tot am mai mâncat o pasăre de curte, un oușor, brânză de vaci, lapte adevărat, ei, bieții copii, n-au parte de așa ceva, timpurile s-au schimbat, mergem înainte cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot cu mâinile unora dintre conaționalii noștri. Adică a cozilor de topor. Neprietenilor noștri nu le vine greu să găsească în fiecare sat câteva familii care, vorba ceea, scriu "de bunăvoie și nesilite de nimeni" o cerere că vor ca odraslele lor să învețe în limba ucraineană, pentru ca "să aibă o mai mare perspectivă în continuarea studiilor la instituțiile de învățământ superior din întreaga Ucraină". Cererile lor sunt luate imediat în brațe cu dragoste frățească și bucurie de reprezentanții autorităților locale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]