2,027 matches
-
să mă adopte pentru mai bine de un an. Încă mai aveam mărunt prin buzunare ca să-mi ajungă de un suc și o prăjitură așa că abia așteptam să scap de gratiile prin care vedeam străzile. Copacii își așterneau resemați frunza ofrandă pe trotuare și vântul părea că aleargă desculț pe acel covor țesut din melancolii și frunze uscate. Un fior rece și totuși plăcut mă trecu pe șira spinării, poate și de la vânt, dar mai mult de la gândul că poate o să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Wardei, care o chema pe Madona în castiliană. Cu glas tremurător, Mohamed făcea, la rândul său, o făgăduială: dacă aveam să ieșim de acolo teferi, își va întrerupe călătoria spre a merge în pelerinaj în orașul Taghya, ca să aducă o ofrandă la mormântul lui wali Bu Izza, un sfânt cunoscut pentru numeroasele miracole săvârșite împotriva leilor. Nu știu dacă mai eficace a fost intervenția acestui wali sau cea a mamei lui Mesia, dar nu e mai puțin adevărat că până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca la începutul nopții. Dar brațele îi atârnau grele, iar ochii ei râdeau fals. — Iată-l pe fiul meu Bayazid, pe care-l ascund ca și cum ar fi un copil al rușinii! Veni spre mine și-l așeză, ca pe o ofrandă, pe palmele mele resemnate. ANUL NESUPUȘILOR 921 de la hegira (15 februarie 1515 4 februarie 1516) Acest fiu nu era din sângele meu, dar se ivise pentru a binecuvânta sau a pedepsi opera cărnii mele. Era așadar al meu și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și spaime cucernice. Pietro Bovadiglia, venerabil pirat sicilian, trecut deja de șaizeci de ani, de mai multe ori ucigaș și temându-se că va ajunge poate să-și dea duhul în calitate de bandit, simțise nevoia să-și răscumpere crimele printr-o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Sau mai degrabă printr-un dar făcut reprezetantului Său pe acel țărm al Mediteranei: Leon al X-lea, suveran și pontif al Romei, șef peste întreaga creștinătate. Cadoul pentru papă eram eu, înfățișat cu pompă duminică 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trei magi veniți din Arabia spre a se închina Domnului Nostru, ce fericire poate fi mai mare pentru noi decât să primim în sânul Sfintei Noastre Biserici un nou Rege mag, venit tocmai de la marginile Berberiei spre a-și aduce ofranda în casa lui Petru! Îngenuncheat cu fața la altar, înveșmântat într-o lungă mantie de lână albă, eram amețit de mirosul de tămâie și strivit sub atâtea onoruri nemeritate. Nici una dintre persoanele adunate acolo nu ignora faptul că acest „Rege mag“ fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pumn! exclamă Vitellius. Băiatul nu se mișcă, dar lăsă capul în jos. Vitellius nu se mai uita la el. Se duse șchiopătând spre bustul lui Nero. Puse cu grijă peștișorul pe marginea piedestalului, cu gesturile celui care pune pe altar ofrandele destinate zeilor. — Pentru tine, Nero, prietenul meu din adolescență, mare luptător, sublim muzician. Pentru tine, fiu al zeilor, ucigașul mamei tale, iubitor al adulterului - luă peștișorul și i-l vârî în gură. Cu Poppaea ta am avut și eu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe soldații legiunilor din întregul Imperiu. E vorba despre solda a de o sută cincizeci de ori câte o mie de oameni! O liniște consternată se lăsă după aceste cuvinte. Trebuia oare să li se mulțumească zeilor cu sacrificii și ofrande acum, că era împărat Galba? — Dar Galba e bătrân - Lucilius zdrobea energic piperul negru în mojar. Bătrân și bolnav. Cel puțin Nero era tânăr și frumos. Galba trebuie să se grăbească să-și aleagă un urmaș... — Pe Otho, poate - bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gură. Lurr, marș afară! Câinele se ridică și se îndreptă spre ușa întredeschisă, dispărând în noapte. — Deci? - Vitellius se întoarse nerăbdător spre Ausper. Galba va fi ucis? Voi ajunge imperator? Eu? — Tu... Tu ai pus să fie luate din temple ofrandele și podoabele de aur și argint ale statuilor zeilor, iar apoi le-ai înlocuit cu altele, din cositor și alamă. — E adevărat, recunoscu Vitellius, iritat. Dar aveam nevoie de bani... Le voi pune pe toate înapoi la locul lor. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucată de pânză: — Șterge-ți sudoarea. Vitellius își trecu bucata de pânză peste față. — Dă-mi să mănânc ceva. Ce-ai luat cu tine? — Nimic. — Nimic? — Când mergi la Velunda trebuie să ai stomacul gol. — Dar în traistă ce ai? — Ofrande - Listarius îi arătă lui Vitellius două prăjituri cu miere și susan. I le voi oferi Velundei. Sunt pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din mâna lui Vitellius, apoi își ridică privirea: — Ai înfăptuit un sacrilegiu! — Ce vrei să spui? Vitellius păli. Oare Listarius îl văzuse? — Șterge-ți firimiturile alea de la gură, strigă băiatul. Ai mâncat prăjiturile mele cu miere și susan... Ai mâncat ofranda pentru Zeiță. Ți-am spus că ăsta-i un sacrilegiu! Vitellius ascunse pumnalul și își șterse gura cu dosul mâinii. Îi făcu semn băiatului să pornească înaintea lui pe cărare și începu să meargă aplecat, înfruntând furtuna. Se întreba ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Astfel, în arenă, în public și în jurul împăratului curgea energia supranaturală a zeilor în cinstea cărora se desfășurau jocurile. Ce putea Vitellius să ofere poporului pentru a-și dovedi măreția? Amfiteatrul trebuia să fie destinat exclusiv luptelor de gladiatori - o ofrandă obligatorie pentru a-și atrage bunăvoința zeului Marte oferindu-i sângele celor învinși -, dar cel construit de Augustus, care se numea Taurus, după arhitectul care-l concepuse, fusese incendiat de Nero. Vitellius își adună în grabă arhitecții și construi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma! strigă deodată cineva. A salvat Imperiul! Oamenii izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de o senzație amețitoare de libertate și, o clipă, ridică sabia spre cer. O îndreptă, ca într-o ofrandă, spre stelele strălucitoare și spre zei, conștient că își îndeplinise misiunea. Se retrase repede, nebăgat în seamă de mulțimea ce se îngrămădea în jurul lui Vitellius, peste care zeița Dreptății își întindea lințoliul. Înfipse sabia în pământul înierbat, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe gladiator. Mulsum: vin (alb sau roșu) aromatizat. Cel mai obișnuit mulsum este preparat cu miere, cuișoare și piper. Unele variante conțin trandafiri sau alți îndulcitori și substanțe aromatice. Munera: jocuri de gladiatori destinate unui ritual colectiv; din etruscul munus, „ofrandă adusă zeilor“. Murus: linie de apărare formată din soldați aliniați unul lângă celălalt. Mutatio Ordinis: schimbarea ordinii (a primei linii) unei centurii în timpul luptei. Prin această schimbare, soldații pot să lupte câteva zeci de secunde și să treacă apoi în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plăcerea acestei ieșiri. În apropierea gheretei cu ceai, domnul Chawla se ocupa de un cărucior micuț. Aici, în timp ce supraveghea totul în jur, vindea ghirlande de flori, fructe și bețișoare parfumate celor care simțeau dorința de a-i lăsa lui Sampath ofrande. Sistemul era unul destul de frumușel, pentru că, deși erau nevoiți să cumpere proviziile de la bazar, reducerea de care beneficiau era destul de mare (dat fiind că, în definitv, era tatăl ermitului din Shahkotă. Bunurile acestea erau vândute cu un profit considerabil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
deși unii dintre vizitatori se bucurau de venirea maimuțelor, văzând efectul lui Sampath asupra acestora, domnul Chawla își zise că intuiția mamei sale fusese corectă de la bun început și plânse după trucul lui inteligent, acela de a vinde și revinde ofrandele vizitatorilor. Maimuțele acelea lacome mâncau tot ce putea apuca și cu care puteau apoi fugi. Kulfi deveni îngrijorată în privința bucătăriei sale și începu să-și depoziteze lucrurile cu mai mare atenție. Iar Pinky, la rândul ei, fără să fie entuziasmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Oare Hungry Hop era așa de deprimat și de tulburat că își petrecea ore în șir aruncând lucrurile în toaletă și trăgând apa după ele? Dar canalul de scurgere nu ar fi putut să faca față unui asemenea aflux de ofrande și oare unde era tricoul lui cu imprimeul cu jungla, cel pe care nu-l găsea nimeni? Când adevărul ieși la iveală, după ce una dintre surori îl zărise pe Hungry Hop aruncând pe fereastră fostei sale agresoare fustele mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Și-au construit din piatră, aur sau alte materiale „chipuri cioplite” pe care să le venereze. Diferența fundamentală între religiile păgâne și religia creștină este că indiferent dacă erau mono sau politeiste întregul mecanism funcționa pe principiul fricii. Sacrificiile umane, ofrandele depuse la temple se întreceau în măreție și culminau cu jertfa umană, cea mai satisfăcătoare în cazul zeilor sângeroși din mitologia greacă. Abia în momentul apariției creștinismului oamenii au găsit Dumnezeul adevărat în ipostaza Tatălui ceresc. Întruparea divinității și sacrificiul
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
ceea ce-l privește, Oliver avea de Îndeplinit pe lumea asta o altă misiune. ...„Ba, nu!” se răzgândi inginerul. „În același timp e a unuia și a celuilalt. De aici și toată nebunia. Vom Împărți femeia Între noi ca pe-o ofrandă...” Discuția aceasta fără rost continuă mult și bine. Satanovski se Învârtea În jurul femeii, sorbind-o din ochi. Lily Fundyfer ba făcea pe mironosița, ba râdea fără rost. De altfel, femeia era atât de beată, Încât nici nu putea deschide gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spre Pitești, tărâm apocaliptic unde mă așteptau corbii reeducării. Aici, la Jilava, am încropit și câteva versuri anticipând fenomenul Pitești: „Pitești, Pitești infern ce tulbură orice minte Ca un șuvoi de ape, un timp ce l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vă mulțumesc dinainte și mă înscriu cel dintâi pe listă... În ochi ne jucau lacrimi greu de stăpânit. Trăiam pentru prima oară asemenea durere: moartea unui poet. Și n-a fost unul măcar care să nu contribuie la această o ofrandă, renunțând la toate micile economii. Întâmplarea aceasta ne-a mișcat mult și ne-a făcut să ne fie și mai drag decât până atunci bătrânul nostru dascăl de Limba română, care vădise un suflet ales. * Toma Dicescu nu ne da
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
obligă, să faci uz de pașaport. Epurați sângele țării de venetici și de hoți, Care-n vârf de piramidă, se declară patrioți. Ridicați spre Înalt privirea, arzând blestematul jug, La căldura întregirii și la flacără de rug, Iar cenușa, ca ofrandă pentru Ștefan, îngropați, în mormântul de la Putna și la poale de Carpați. Bătrâni... -Salut... -Salut! -Ce faci? Cum îți mai umpli timpul? Mă-ntreabă un amic pe bulevard. -Cu mai nimic. Tresar de întrebare, Aș vrea să scot și bruma
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Lung. Este foarte posibil ca fiul meu, Tung Chih, să fie următorul! A doua zi după ceremonie, îngenunchez în fața altarului dintr-un templu. Deși sunt epuizată, simt că nu trebuie să-i neglijez pe zeii care m-au ajutat. Aduc ofrande ca să-mi arăt recunoștința. An-te-hai a adus un pește viu pe un platou de aur. A fost pescuit din lac și legat cu panglică roșie. Grăbită, torn vin pe lespezi, căci peștele trebuie să fie dus viu înapoi în lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
koto-ului tău, după seara asta. Demult, erai împreună cu Hanbei la asediul Castelului Choteiken din Mino. Ai cântat la koto și ai înmuiat inimile soldaților care deveniseră asemenea demonilor, și, în cele din urmă, au capitulat. Cântând acum, ai aduce o ofrandă pentru sufletul lui Hanbei, cred, și, totodată, ai deveni o amintire pentru mine. De asemenea, dacă vântul ar purta notele muzicale până la castel, ar putea mișca soldații inamici, făcându-i să se gândească la ceea ce mai e uman în ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ușor. Apoi, Mosuke spuse, pe un ton demn: — Am un mesaj de la Seniorul Hideyoshi. Pacea ar fi fost imposibilă, fără consimțământul dumneavoastră în această problemă. Îndelungatul asediu trebuie să vă fi obosit, iar Seniorul Hideyoshi ar dori să acceptați această ofrandă ca pe un mic simbol al sentimentelor lui. Nu trebuie să vă îngrijorați dacă soarele urcă prea sus pe cer. Vă rog să vă luați tot timpul de care aveți nevoie pentru despărțire. Dintr-o barcă, în cealaltă, trecură un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pe paravane, cât și lămpile pâlpâitoare se răsfrângeau pe chipul său, în flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de tămâie, Katsuie rămase mult timp cufundat în rugăciune, tăcut, cu palmele lipite solemn una de alta. Apoi, retrăgându-se cam șapte pași, își îndreptă spatele și se întoarse spre Samboshi. Întrucât Nobuo și Nobutaka se plecaseră deja cu respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]