KorAP: Find »[drukola/base=ofta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...201 >

5,006 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

ochii, vreau ca fata asta să fie a mea cu tot ce are ea -cu inimă și suflet și carne și tot-tot -, vreau ca ea să se îndrăgostească de mine. Și-i cântă mai departe, încet, la ureche: Oftează, puică, oftează/ Toată lumea să te crează/ Că nu ești pe-un loc cu mine/ Haide, puică, să fugim/ Amândoi să pribegim/ C-acuma e vremea de fugă/ Până-mi este iarba crudă/ Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Nu te mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
după ce Loredana îl sunase pe mobil și îi spusese că o aduce la ei, vine Alex, dar vine și Tina, una tu, unul eu. Acum, înăuntru era cald și bine, unde-i cald și bine, ehe! Cum eram eu odată!, oftează bărbatul din el, nasul lui mare e mai adâncit în pământ, ca și cum ar fi pierdut din putere, cum erai?, îl întreabă ea parșivă, e printre puținele dăți când e parșivă cu el, cum erai tu odată? Ea îl știe bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
atât de mârșav, de japiță?, oare fibra lui de trădător???... Bărbatul ridică un colț al plăpumii: credeam că ești goală și mă păcălești pe mine că te doare ceva, vrei să mă păcălești? (Râde strepezit.) Mă primești în scutece? Femeia oftează, se adâncește în lenjeria primitoare, pe ea, Maestrul n-o citise niciodată, ar vrea să-i spună: tu nu m-ai înțeles niciodată, nici nu știi ce-i cu mine, nu m-ai înțeles, kalepa takala, n-ai intuit, totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
au ieșit din sala palatului, dar au lăsat acolo decorul Anitei pentru o altă repetiție, acuma, lui îi era foame, ea nu prea știa ce să-i facă de mâncare, mai bine hai să mâncăm la restaurant, îi spune el, oftând, bine că știi să regizezi Shakespeare și nu poți să-mi faci o ciorbă!!! Anita își dăduse jos cămașa albă și lungă, era acum în blugi, pulover și cizme, fata își îmbrățișează iubitul, fluturi pe varză, asta am să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Nu ziceți așa, doamna Loredana, poate a plecat pur și simplu, o fi în alt oraș... nu știu, nu prea înțeleg nici eu, nici nu știu de unde a apărut, poate el a iubit-o!, exclamă frumoasa femeie. Ei? - și grădinăreasa oftează -, ziceți că nu e așa... S-o fi îndrăgostit și Maestrul, repetă Frumoasa Neli, ca o specialistă. — S-a îndrăgostit pe dracu’, ce, el se mai poate îndrăgosti?, a înnebunit!, îți spun eu... Și cum se descurcă la serviciu?, actoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

grupul vesel zburând În sunet de clopoței pe străzi troienite, apariția limuzinei, oribila coborâre publică din ea a Myrei și a lui, În fața a șaizeci de ochi mustrători, scuzele pe care și le va cere - de data asta reale. A oftat tare. — Ce-i? s-a interesat Myra. — Nimic. Căscam și eu. Sigur Îi prindem din urmă până nu ajung acolo? Nutrea speranța vagă că ar fi putut intra primii la clubul Minnehaha și i-ar Întâlni acolo pe ceilalți, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
că au renunțat cu toții, cu excepția tenorilor, care au purtat triumfător melodia până dincolo de punctul de rupere, de unde au cedat-o unui cor fantastic. Amory a deschis ochii, cam speriat că ceea ce va vedea Îi va ruina iluzia de armonie. A oftat Încurajat. În capul plutonului alb mărșăluia Allenby, căpitanul echipei de fotbal, zvelt și sfidător, conștient s-ar fi zis de faptul că anul acesta colegiul Își punea toate speranțele În el, că cele optzeci de kilograme ale sale trebuiau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
iubita mea să fie aici. Dar căsătoria... nici o șansă. Mai ales că și tata zice că banii nu se mai fac așa de ușor ca altădată. Ce păcat că irosim serile astea, a fost de acord Alec. Dar Amory a oftat și a folosit serile cum s-a priceput mai bine. Avea o fotografie a Isabellei Într-un ceasornic vechi și În fiecare zi, fix la ora opt, stingea toate luminile, cu excepția veiozei de citit, și, așezat În dreptul ferestrei, cu fotografia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
și-a aprins lampa de la căpătâi și, luând din raft Sonata Kreutzer, a căutat atent În ea germenii entuziasmului lui Burne. A fi Burne devenise dintr-o dată, un lucru mult mai real decât a fi inteligent. Și totuși, Amory a oftat... Aici erau alte posibile picioare de lut. Și-a dirijat gândurile spre trecut, În urmă cu doi ani, când Burne fusese un student Începător nervos, grăbit, situat mereu În umbra personalității fratelui său. Și-a amintit apoi de un incident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
gradul trei, Clara Page, văduvă de șase luni și foarte săracă, locuiește la Philadelphia? Nu cred că v-ați cunoscut, dar aș dori s-o vizitezi, de dragul meu. După mine, este o femeie admirabilă, cam de vârsta ta. Amory a oftat și s-a hotărât să meargă, ca o favoare pentru Monsignor. CLARA Era imemorială... Amory nu era destul de bun pentru Clara, Clara cea cu părul unduios, de aur, dar nici un bărbat nu era. Bunătatea ei era cu mult superioară moralei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
că mama a făcut o criză. (Exeunt. Intră ALEC și CECELIA.) CECELIA: Ăsta mi-e norocul: să-mi țină de urât În pauză chiar frate-meu. ALEC (sumbru): Dispar, dacă vrei. CECELIA: Dumnezeule, nu! Cu cine aș Începe dansul următor? (Oftează.) Dansurile nu mai au nici un haz de cînd au plecat ofițerii francezi. ALEC (gânditor): N-aș vrea ca Amory să se Îndrăgostească de Rosalind. CECELIA: Cum așa? Eu credeam că tocmai asta dorești. ALEC: Am dorit, dar după ce le-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
ea. — Hello, Benvenuto Blaine. Cum a mers azi publicitatea? Amory s-a trântit pe canapea. — Ca de obicei, am detestat-o. Viziunea fugară a agenției a fost Înlocuită imediat de o altă imagine. — Dumnezeule! Cât e de minunată! Tom a oftat. — Nici nu pot să-ți descriu, a repetat Amory, cât e de minunată! Nici nu vreau să știi. Nu vreau să știe nimenea. Dinspre fereastră s-a auzit Încă un oftat - unul resemnat. — Ea este, viața, speranța, fericirea mea... toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
ei? Eleanor nu va mai trăi o altă poveste de iubire ca aceea cu Amory, iar dacă va citi aceste rânduri, va spune: - Nici Amory nu va mai avea o poveste de iubire cum a avut cu mine. Nu va ofta mai dureros decât va ofta el. Eleanor a Încercat o dată să aștearnă totul pe hârtie: „Ștersele lucruri pe care le știm Le dăm uitării pe toate... Le-ndepărtăm din drum... Dorințele o dată cu zăpada le topim Ca și visele-nfiripate Abia acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
trăi o altă poveste de iubire ca aceea cu Amory, iar dacă va citi aceste rânduri, va spune: - Nici Amory nu va mai avea o poveste de iubire cum a avut cu mine. Nu va ofta mai dureros decât va ofta el. Eleanor a Încercat o dată să aștearnă totul pe hârtie: „Ștersele lucruri pe care le știm Le dăm uitării pe toate... Le-ndepărtăm din drum... Dorințele o dată cu zăpada le topim Ca și visele-nfiripate Abia acum... Subitele zori pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Începe primăvara./ .../Pâraiele pline se hrănesc cu floarea...“ „...Țărmurile din Lukanon Înainte de sosirea pescuitoarelor de foci.“ Poem de John Keats. „Toate parfumurile Arabiei nu pot Înălbi mâna asta micuță.“ „Fiecare viață neîmplinită, vezi,/ Zace nemișcată, peticită și zdrențăroasă;/ N-am oftat adânc, liber n-am râs, / N-am flământ, nu ne-am ospătat - n-am fost fericiți.“ Roman de H. G. Wells (1911). Edward Carpenter (1844-1929), poet, eseist și reformator englez, partizan al drepturilor femeii, al vegetarianismului și al libertăților sexuale (homosexualitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

dar ăstea nu erau ale lui. A lui era Mariana, fiica muribundă a Americii. Dansul deveni mai viu. Ochii Marianei ardeau și fata simți un junghi puternic în abdomen. Sorinel se apropia de ea, mereu pătrunzător, mereu din semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră și o țară întreagă, plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care-l făcuseră de rușine pe Popa în fața Contesei. Mariana ofta și dansa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră și o țară întreagă, plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care-l făcuseră de rușine pe Popa în fața Contesei. Mariana ofta și dansa, murind încet. Sorinel se apropie de ea, o sărută cu buze reci pe gât... Mariana tremură, străbătută de un fior de gheață. Mișu se apropie încordat. Sorinel cuprinse dintr-o parte trupul fierbinte și îl înălță puțin, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489

ne întâlnim cu doi bătrânei simpatici, care mergeau la braț ca o familie bonomă, liniștită și fericită. Moldovan, care îi cunoștea, îi salută, ne oprim, mă prezintă și în clipa aceea - dezastru. El se înroșește brusc, ea se strâmbă strașnic, oftează amândoi cât mai adânc cu putință, apoi el spune pe un ton care nu admitea nici un fel de replică - și adevărul este că nici nu am avut-o: ― Domnule, ești oribil, nu ne placi deloc, când te vedem la televizor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
după ce mă opresc din povestit. ― Îmhî, mormăi eu, cu lingurița tocmai în gură. Se lasă o tăcere de pluș, de dincolo de geamuri răzbea către noi murmurul mașinilor de pe Magheru, Berechet mânuia cu delicatețe în mâini un presse papier elegant și ofta cu bucurie, ca de o clipă fericită pe care nu vrei să o mai termini. Mă uit la el cu admirație. Un cozeur desăvârșit, o enciclopedie ambulantă de povești despre și cu actorii Naționalului în care a crescut, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
după trei zile nesfârșite, probabil la capătul puterilor, în noaptea dinaintea plecării, în amfiteatrul nostru, unde ne adunaserăm toți actorii împreună cu toată trupa poloneză să mâncăm ceva și să bem un pahar de vin, nu se îndura parcă să plece, ofta mereu și privea ca și cum voia să cuprindă cu privirea acea stare inefabilă care este legătura dintre niște oameni până mai ieri absolut necunoscuți și acum strânși împreună cu niște fire nevăzute și solide ale unei prietenii pe care doar meseria ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

unor persoane particulare, în culisele căreia capitalul își pregătește propria sa flexibilitate. Asta a preluat noul film german din America învingătoare. În America a fost dintotdeauna posibil să încalci o graniță, de exemplu în Texas, unde există granițe între pășuni. Oftând din rărunchi ca aisbergurile, concernele se unesc în uniuni de concerne. Apa țâșnește învolburată. Divorțul devine și el o temă de discuție, fiindcă partenerii au în sfârșit destul timp ca să se despartă; tema acumulării de capital dispare, pentru că nu trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
tremură proiectându‑și crengile pe cerul nopții. Arată de parcă ar fi scuturați de niște cârlige de fier; în realitate, această imagine de dezordine aparentă e ceva ordonat și a fost creată special de grădinar, care a grupat astfel copacii. Aceștia oftează și scrâșnesc, ca și când ar fi amenințați de un mare pericol, deși nimeni nu le face nimic, în afară de vânt. Doar sunt protejați în grădina Sophiei de orice stricăciune venită din exterior. Dau impresia de libertate și rafinament și exact aceeași impresie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
E bine că se întâmplă să fii slabă, Sophie, atunci când eu sunt tare, pentru că contrariile se atrag. Suntem puternic atrași unul de celălalt și nu putem face nimic împotriva acestui fapt. La o nouă rafală de vânt, grupul de mesteceni oftează îndârjit, iar cele două sălcii oftează și ele la un interval bine calculat. O pasăre deranjată din somn se înalță cu un țipăt strident. Într‑un parc public n‑ai liniște, iar acum iată că ți‑ai pierdut și aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
fii slabă, Sophie, atunci când eu sunt tare, pentru că contrariile se atrag. Suntem puternic atrași unul de celălalt și nu putem face nimic împotriva acestui fapt. La o nouă rafală de vânt, grupul de mesteceni oftează îndârjit, iar cele două sălcii oftează și ele la un interval bine calculat. O pasăre deranjată din somn se înalță cu un țipăt strident. Într‑un parc public n‑ai liniște, iar acum iată că ți‑ai pierdut și aici liniștea. Luna gonește ca o nebună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

aceea, chiar dacă le invitam să participe la jocurile noastre sexuale, nu eram capabilă să mă detașez și să-mi intru În rol. Mi se Întâmpla chiar să roșesc, pentru prima dată de când mă știam. Partenerul meu, pe de altă parte, ofta din greu de plictiseală; pe scurt, nu aveam nici o satisfacție. Bărbatul pe care Îl Întâlnisem În New York, acel bărbat care vagabonda prin Bowery, s-a gândit imediat la amândoi și a Început să facă apel la fete de la cluburi, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]