3,226 matches
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului O privea în continuare, nehotărâtă, lăsând să i se oglindească în ochi aceeași iubire și compătimire, întrebându-se: „oare, să-i spun? Dacă și treaba asta o supără mai tare? Nu vreau să sufere... Este o femeie bună, nu merită să fie supărată...”. Se hotărî, până la urmă, să-i spună
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
ușurință/ încât s-a auzit bucuria lui Dumnezeu// - ehei frățioare ți-ar trebui/ "încă puțină lumină pe limbă"/ și până să-mi vii și până să-mi vii/ "mai ascultă și tu viața:/ stele scobind încet câmpia" (Dialog). Mereu este oglindit interiorul, ce poate concura ilimitarea unui apoteotic ocean de lacrimi. Dar peste toate, consubstanțiala stare obscură, rană nu ușor de mărturisit. Solitudinea e purtată ca o "pajeră" apăsătoare, jos sub cerurile rele/ unde strălucesc în pace/ oamenii pe rând pe
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
Pleacă odată cu ciurda și se întoarce mult după ce animalele s-au împrăștiat pe la casele lor. Seara, când intră pe poarta îngustă a casei părintești, nu mai arată chiar atât de fercheș, dar mulțumirea faptului că lucrează la oraș, tot se oglindește pe fața lui. Nu a spus nimănui ce face departe de casă și nici cât câștigă, dar consătenii lui sunt încredințați că, în curând, nu se va mai întoarce în sat. De la un timp, pe fața radioasă a lui Emiluț
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > VREAU SĂ NING Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se oglindește iarnă în ochii tăi Vezi, Dumnezeu mi-a dăruit doi nori Să ning Ning Atât de frumos că îngenunchezi Cerul e o margareta din care rup petale Chiar eu ning oare? Și iarna sunt frumoasă, îmi spui, stii De ce nu
VREAU SĂ NING de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370382_a_371711]
-
Neamului dacoromân traversând înțelegerea istorică printr-o suferință profundă demnă de jertfa Adevărului, intuind profetic viziunea evanghelică a Românului și misiunea asumării trăirii sale harico-hristice, circumscrise filosofiei mărturisitoare a Duhului Sfânt. Ca realitate vie a responsabilității sale misionare s-a oglindit în darul luminii albe a Logosului, logodindu-se Adevărului, Suferinței, Credinței, Jertfei și Mărturisirii, căpătându-și primatul în ordinea spirituală a Neamului și a altor neamuri ortodoxe. MARIA: „Maria e un nume ce cântă./ Chipul omenesc îndumnezeit / a umblat odată
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
ceea ce nu poate topi..! Este paradoxal, însă cu cât pot capta cât mai multe în suflet și cu cât mă împânzesc mai mult adorând cât mai multe ființe și câți mai mulți oameni, mă regăsesc în tot atâtea și mă oglindesc în ele. Măsura iubirii mele fiind faptul de a putea iubi pe cât mai mulți, pe cât mai multe ființe, chiar și pe mine însumi, chiar prin bucuria de a putea face asta. Iubind umanitatea din mine, o iubesc și în altul
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
că unul din îndemnurile supreme s-ar putea formula astfel încearcă să fii ceea ce vei deveni iată Eu Cel ce sunt Eu singurul care sunt” Fiecare pas înseamnă devenire, fiecare element ambiant înseamnă clarviziune existențială, înseamnă treaptă pe destinul Poetului, oglindit de însoțitorul său la bord, scribul. Acest poem este alchimia existențială a creatorului de cuvinte potrivite, ideatica lui Eugen Dorcescu. Drumul spre Tenerife devine parte spirituală, devine un al treilea Eu, în această operă, în triptic viețuitor: „drumul gonește mă
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În dimineața aceea călduță, de sfârșit de iarnă, Ida se trezi din somn boțită. Nu cu fața la cearșaf și nici șifonată. Nu. Boțită. Chipul ei frumos, încadrat de bucle castanii, oglindea supărare, nemulțumire și durere. Ida dormise rău, visase urât, iar când se deșteptase, primul lucru care îi venise în minte a fost că Mark o mințise. Da, Mark, a cărui sinceritate ea nu o pusese niciodată la îndoială, Mark, pe
DESPRE DRAGOSTE, PE FACEBOOK de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369338_a_370667]
-
Și totuși arar,uneori,din minte fulgeră idei,care poartă-n ele seve clocotind și-arzând în cuvinte care par stele. Un albastru Mi-amintesc de noi care-am fost odată, tineri și frumoși,cu priviri în care viața se-oglindea și era curată, fermecătoare. Nu sunt amintiri primele săruturi, visurile-n zbor spre senine-azururi, fiindcă am știut ca orice-nceputuri să ardă pururi. Vremea a trecut,dar e-aceeași vreme care ne-a lăsat sufletele-n transă și ne dă
PLOUĂ CU IDEI UN ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369380_a_370709]
-
trăsături ale Omului și Scriitorului sunt „compasiunea, dragostea față de semeni, altruismul, credința în Dumnezeu, spiritul civic, condamnarea nedreptății” (Domnița Neaga), prezente nu numai în comportamentul cotidian, în atitudinea față de oameni și față de evenimente, ci și în filele tuturor cărților sale, oglindind fidel o artă scriitoricească fără cusur, precum și „crezul său artistic, închinat țării, limbii române pe care a slujit-o cu credință”(Cezarina Adamescu). Noua carte a Elenei Buică se înscrie în fluxul firesc al scrierilor de până acum, evidențiind nu
ÎNVINGĂTOARE ÎN LUPTA CU TIMPUL de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369388_a_370717]
-
SUNT Mi-e dor să știu că sunt, Așa cum aș putea să plâng- murind, Mi-e dor să știu că sunt... Să am o rochie de iarnă, Din stofă de cuvânt neîmpletit, Și pe la gene umbrele se-ndeamnă Și se-oglindesc, cu cearcăne-n pământ... Mi-e dor să știu că sunt, Să văd, cum litere din rugă Se-opresc la Tatăl nostru blând, Exist, deci pot să știu că sunt Și e posibilă acea poruncă... De a afla din taina ce
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului trosnet pe iezer - de sub gheața crăpată răsare luna Ion Rășinaru De data asta, de-abia cînd se sparge gheața, luna regăsește apa în care să se oglindească. Iar pentru jocul de cuvinte, întîmplarea e o provocare și o reușită din moment ce izbutește să inverseze și ordinea evenimentelor, și localizarea lor. Oglinda nu mai este sticlă rece și nepăsătoare ci matrice din care se zămislește, cu țipăt, astrul nopții
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
nepoți lângă brad - în ochii bătrânilor ard luminițe Cristina Monica Moldoveanu Sărbătorile, dincolo de comemorarea evenimentelor sacre sau profane, sînt totdeauna prilejul întîlnirii generațiilor. Momentul în care se reafirmă unitatea și continuitatea familiei. Luminițele bradului își găsesc astfel corespondențe în nepoții oglindiți în ochii bunicilor. Poate că de Crăciun bradul este un omolog al arborelui genealogic crescut din aceleași rădăcini. un blues nostalgic la margine de canal - vântul prin trestii Dan Norea Vîntul, cînd nu este devastator, își poate potrivi șuieratul pe
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
și te privesc nepăsător, iar viața mea se scurge-ncet, am fost și sunt poet. Poeții nu sunt judecați, în legea lor sunt împărați, zadarnic arși ori spânzurați, poeți eternizați. Ei nu trădează , nici nu mint, prin sine-o lume oglindind. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Mitologicale / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MITOLOGICALE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369477_a_370806]
-
se intersectează nemijlocit cu valorile spirituale-culturale. Prin urmare, prin respectivele afirmații există poetul sau mai bine zis omul înzestrat cu imaginație și sensibilitate aparte ce are capacitatea de a transmite și de a provoca emoția artistică, aceasta, la rândul ei, oglindind procesul de cugetare/meditație prin realitatea obiectivă/subiectivă/ireala. O realitate vie este că omul-scriitor este acea persoană care dorește neîntrerupt să plăsmuiască frumosul prin opere literare, pentru că acesta, în consecință, să pună bazele în fondarea unor valori complexe și
ANTOLOGIE MULTILINGVĂ, VOL. 4, COORDONATOR RODICA ELENA LUPU de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370595_a_371924]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > OGLINDA VIEȚII MELE Autor: Chiricea Ciprian Ionuț Publicat în: Ediția nr. 2131 din 31 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Oglinda vieții mele Mă uit în oglinda vieții mele Și un zâmbet mi se oglindește, E bucuros pentru ceea ce vede Eram derbedeul de la școală Monstrul din a mea viață. Eram răutatea gratuita. O dovadă a culturii mult lipsită În suflet doar un negru rece. Unde cândva , bunătatea a existat. De mult îngropată zace Pământul de
OGLINDA VIEȚII MELE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370714_a_372043]
-
1958, de „fine de obsedant deceniu“, cum s-a mai spus, în trena stalinismului cultural euroasiatic), îndeosebi, în personajul Tudor, din „panoul central“, „din rama centrală“, al cărui nume dă titlul „întregului“ povestirii, desigur, cum un „erou-etalon-proletcultist“ ilustrează, „trebuie să oglindească“, „perfect-doctrinar“, tipologia activistului de partid comunist, în focalizarea dogmatică „a înaltului spirit justițiar-tovărășesc-partinic“ etc.: «Tudor avea aceeași înfățișare pe care i-o știam de ani de zile: puțin slăbit și adus de spate, ochi albaștri tot neastâmpărați» (p. 101); «...eram
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
în autobiografie și în citadinism stă interesul acestui roman, ci în sinceritatea destăinuirii, în abilitatea lui tehnică prin care autoarea scoate la lumina tiparului cromatica unei pânze pline de senzații, dureri și amintiri. Romanul este format din scurte povestiri ce oglindesc etape diferite ale vieții autoarei, toate coagulându-se într-o construcție romanescă unde firul roșu al narațiunii dezvoltă ideea alienării unui popor aflat sub cisma comunismului criminal. Cartea se constituie din suma realității directe și al prototipului autoarei, personaj principal
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370740_a_372069]
-
surpriză și din verosimil.Cu acest roman, ucronia lumii noastre, în total diferite de aventurile imaginare ale lui Ulise, Ioana Heidel ne dă un roman valabil, modern și...insolit pe alocuri căci, în fine, condiția prozei baroce, este de a oglindi meandrele sufletului unui personaj aflat în luptă cu viața și speranța. ---------------------- Al Florin ȚENE Cluj Napoca 10 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: Al Florin ȚENE - SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANȚEI / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2205
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370740_a_372069]
-
în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare. Și-am tresărit simțindu-mă. În trup Eram cu mine însumi împreună... Când m-am trezit, alăturea un lup Se oglindea în râul alb și-n lună). EUGEN DORCESCU a scris recent al doilea Avatar și m-a dus cu gândul la alte simbolistici folosite în literatura noastră, de data aceasta. În acest al doilea poem disting, în imaginile avatarului, un
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
la rămășițele unei iubiri... O mână de cenușă în cuibul gândului, confuză pasăre phoenix jertfindu-și cealaltă jumătate soarelui, salvând o inimă răstignită pe un cer albastru-gri-opac... Suspină lung în contur de stele o rătăcire spre calea fericirii... Speranța se oglindește în lacrima târzie, adunându-se grăbită din risipirea colbului. Ascultă cum urlă liniștea la rămășițele unei iubiri, trăgând nădejde să taci frumos!... Referință Bibliografică: SPERÂND / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1612, Anul V, 31 mai 2015
SPERÂND de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369641_a_370970]
-
aduce împreună, Purtând în piept eternul crez român. SONET POETULUI Poetul este însăși veșnicia Ce-a sărutat cuvintele cu jale Și-a tremurat în doine abisale Zidind din trupul vieții poezia. Atâtea lacrimi varsă în pocale, În ochi i se-oglindește elegia, Din veacuri izvorăște fantezia, Privire mângâiată de petale. O lacrimă de înger se așterne Pe versul său de timp neîntinat, Prin sita vremii dorurile-și cerne Același cer din care s-a-ntrupat, Căci el, poet al mărilor eterne, De nemuriri
POEZII DE ACASĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369747_a_371076]
-
Și valuri te-ndeamnă genunchii să-ți pleci. Natura e toată un templu, Munții stau neclintiți și ascultă Șoapta din ceruri ce-aduce seninul Și soarele cu o dalbă cunună. Spune, iubite, de ce tu nu vezi, Atâtea culori ce se oglindesc în pupile?... Și de ce nu mai vrei să mai crezi Că iubirea e unică-n lume? Clu Napoca, 23 iulie 2015 Lacrimi Lacrimi udă pleoapa cerului din noi... Se aud pașii unei singurătăți Care flutură în zare marama Ca un
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
nu ai avut mărgele albe, În urechi nu ai avut cercei, Gâtul iți e frumos fără podoabe, Ai fost și ești frumoasa, fără ei. O brățară de argint, Cu dragoste îți strânge mâna, Ești divină pe acest pământ, Ochi-ți oglindesc lumina. Referință Bibliografică: SIMPLITATE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1608, Anul V, 27 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SIMPLITATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369809_a_371138]
-
nu numai ca nivel valoric ci și ca longevitate creatoare și ca ridicare constantă a ștachetei. Schițele sale umoristice sunt un fel de „microsioane”, spunând „multum in parvo”(„ mult în puțin”). În mai puțin de două pagini de text, se oglindește o întreagă lume comică concentrând ciudățeniile naturii umane, partea de absurd și de falsitate care se ascunde în spatele cuvintelor și gesturilor câte unui om. Dorel Schor nu practică umorul gratuit, doar cel cu tâlc moral, psihologic, sau cu fulgurații de
CELE TREI TICHII FERMECATE ALE LUI DOREL SCHOR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368215_a_369544]