2,453 matches
-
gospodăriei deschise poarta încet, să n-o rupă. Părea că își cunoaștea toate metehnele gospodăriei. M-a uimit înțelepciunea mârțoagei: cu un ultim efort, lipind cât mai strâns urechile pe lângă capul ei uscățiv, se opinti și trase căruța goală în ogradă, fără niciun îndemn în plus din partea stăpânului și fără să agațe căruța de vreunul din stâlpii porții. Ca din întâmplare în ușa grajdului apăru o femeie cu o doniță de lapte în mâini, uitându-se lung și mirată la mine
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
o alerga cu ochii închiși dând- o afară din grădiniță. Ne dădeam jos din pat, ne spălăm cu apă rece, mâncăm ceva și curtea era a noastră. Ne făceam de lucru pe lângă casa, printre pisici, câinele nostru și păsările din ogradă. Le făceam rochițe păpușilor, furăm ouăle de la găini și făceam prăjituri cu flori și pământ, văruiam pomii, le făceam baie bobocilor de rață. Mă mir că n- au murit, i- am spălat cu soda. Gutuiul zâmbea complice. Dragoste de copac
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
nebuni dezbrăcați. Eu i-am lăsat să-și spună cuvântul; Sper când mă-ntorc să-i găsesc împăcați! Afară m-așteaptă câțiva butuci Răsturnați peste prispă grămadă... Gândesc și mă uit tăcut prin uluci: Ce pustiu s-a facut prin ogradă! Parcă aud gălăgie pe drum! Către poartă se-ndreaptă privirea; Aș vrea să ies și să-i văd chiar acum Pe acei ce îi chem cu simțirea! Că zile și nopți, și ani au trecut De când s-au tot dus
CA O ZI DE BRUMAR! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380040_a_381369]
-
ar fi de pripas... Îl chemai ca pe-un cunoscut ținând în mână o halcă de turtă de mălai. Pricepuse și el că-mbierea făcută era de bună credință, doar nu-i azvârlisem hrana în uliță, nu, i-o făgăduiam în ogradă, pe locul stăpânit de mine. Încrezător, împinsese c-o labă portița și se-apropiase cu oarece semeție, dar și cu încrederea că nu-l voi dezamăgi. Îi aruncai domol demâncarea pe care o prinse dintr-un foc. O lăsă pentru
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
de parcă acolo îi era locul dintotdeauna. Îl lăsasem în pace, uitându-l pe clipă și întorcându-mă la ale mele. Tu, ca flăcăiaș ce te aflai, țupăiai încolo și-ncoace pe-alături, făcându-te că m-ajuți. Îți plăcea-n ograda mea de pe malul Oltețului! Grozav ce-ți mai pria! Iar în ziua aia, mângâiat și de căldura soarelui, erai atât de fericit, de zvăpăiat... Din pragul căsoiului te năpusteai chicotind spre malul râului, râzând prietenos stropilor de apă, și ei
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
Dar de auzit, am tot auzit de-un câine mare cu blană lungă... scăpând de la foc vreun țânc... adunând la stână vreo turmă rătăcită din sperietură... ori trăgând de funie vreo junincă ne-nvățată cu drumul dintre locul de pășunat și ogradă... Și multe de-astea au dat înconjur satului minunând oamenii vreme îndelungată... Unde-i acum câinele acela?! Unde să se fi dus?! Hotărât, pe-acolo pe unde era nevoie de-așa sprijin... Da’ știi ceva?! M-am tot frământat... Dacă
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
cerne neostenit și iar cerne. Fulgii pufoși se depun degrabă continuând să acopere pârtia făcută până-n ziuă de Gheorghe și nevasta lui Floarea, care trebuiau să răzbească în târla caprelor să le dea fân și să le mulgă și în ograda păsărilor și la porci să le dea demâncare. Florica a făcut focul în soba din bucătărie și a încălzit terciul porcilor și mâncarea câinelui, căci cu frigul de afară, măcar demâncarea să le-o dea caldă. Cei doi porci mari
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
acesta adormi. Ori poate nu, căci în față îi apăru Tatăl Ceresc; luându-l de mână, îi spuse că-l va călăuzi El spre ce-și dorea. Când se trezi, nu-i venea să-și creadă ochilor! Se găsea în ograda-i. Își scutură cu putere capul, crezând că doarme. Dar nu, căci se văzu înconjurat de ai săi pe dată. Abia atunci înțelese tâlcul vorbelor auzite în biserică... Îngenunchie în mijlocul bătăturii și mulțumi lui Dumnezeu pentru că-l făcuse a pricepe
LOCUL UNDE CERUL SE UNEŞTE CU PĂMÂNTUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382019_a_383348]
-
chefliu Când sorbi țuica tacticos Ai de grijă, măi frățâne, Să o bei, dar’ cu folos, Tu pe ea, nu ea pe tine. 1. Unui leneș Se zvonise, nu degeabă, Că-n loc de-a smulge ciulini Ce-i năpădiră ogradă, Ar tăia frunză... la câini. 2. Unui leneș Ca să se afle în treabă, Nefiindu-i alt’ pe plac, Pare-se dă muște-afară Din Cișmigiu... cam de-un veac. 1. Unui cartofor Jucându-și soarta la zar, Vându pământ și căruță
EPIGRAME de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382089_a_383418]
-
al lumii, Nu uita măicuța ce ți-a spus: -Să-ți faci semnul crucii Cum făceau străbunii, Ca să te păzească cel de sus. Să nu uiți în grabă Legea pământească, Ia cu tine-un spic de dor și drag, Dorul de ogradă, De vorbă părintească Și de al căsuței tăcut prag. Nu uita vreo dată În străinătate Neamul tău și graiul strămoșesc, Că ai mamă, tată, Că ai soră, frate Și un suflet mare, românesc. Unde nu te- ai duce, În orice
ZIUA UNIVERSALĂ A IEI ROMÂNEŞTI SAU SĂRBĂTOAREA PORTULUI NAŢIONAL? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380489_a_381818]
-
al lumii, Nu uită măicuța ce ți-a spus: -Să-ți faci semnul crucii Cum făceau străbunii, Ca să te păzească cel de sus. Să nu uiți în grabă Legea pământeasca, Ia cu tine-un spic de dor și drag, Dorul de ograda, De vorbă părinteasca Citește mai mult Oamenii cu curaj și caracter le par întotdeauna stranii celorlalți... Oare eu cum le par?Nu uită...Unde nu te-ai duce,În orice colț al lumii, Nu uita măicuța ce ți-a spus
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
orice colț al lumii, Nu uita măicuța ce ți-a spus:-Să-ți faci semnul cruciiCum făceau străbunii,Ca să te păzească cel de sus.Să nu uiți în grabăLegea pământeasca, Ia cu tine-un spic de dor și drag,Dorul de ograda,De vorbă părinteasca... XXIII. COPILĂRIE - FLORĂRIE, de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Scrisoare prietenului Copilăria mea cu flori multe-n ograda, Îmi amintești de-acele clipe din trecut, Și vreau ca mamă și
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
pământeasca, Ia cu tine-un spic de dor și drag,Dorul de ograda,De vorbă părinteasca... XXIII. COPILĂRIE - FLORĂRIE, de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Scrisoare prietenului Copilăria mea cu flori multe-n ograda, Îmi amintești de-acele clipe din trecut, Și vreau ca mamă și azi să mă vadă Copil, iar ea să nu-aibă par cărunt... O, fericită mea copilărie, Cu râul scump și mândrii plopușori, Tu îmi erai atunci o florărie, Iar
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
flori... De mic copil am îndrăgit pământul Și satul scump cu oamenii din el, Cu poezia lui ce-n mine astăzi cântă De viață lungă și de vis rebel... Citește mai mult Scrisoare prietenului Copilăria mea cu flori multe-n ograda,Îmi amintești de-acele clipe din trecut,Și vreau ca mamă și azi să mă vadăCopil, iar ea să nu-aibă par cărunt...O, fericită mea copilărie,Cu râul scump și mândrii plopușori,Tu îmi erai atunci o florărie,Iar eu
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
spui ,mă țica ? Du-te la a ta mămică, Dezbrăcată- așa cum ești, Repede poți să răcești. Ei, dar intra dacă vrei, Până la nenea Grivei. 3. ...Și rățușca s-a- ncălzit, Până ce a adormit. 4. O caută rățoiul -tata Prin livadă din ogradă. Rata, sub tufa de vie, Face-o mare gălăgie: 5. Pe Vlăduț l-a întrebat, Cu Betty rău s-a certat. 6. Pe Groh - Groh l-a maniat, ... Citește mai mult de Iacob C. Istrati 1. Odată rățușca Țușca,La
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
ce spui ,mă țica ? Du-te la a ta mămică,Dezbrăcată- așa cum ești,Repede poți să răcești.Ei, dar intra dacă vrei,Până la nenea Grivei.3. ...Și rățușca s-a- ncălzit,Până ce a adormit.4. O caută rățoiul -tatăPrin livadă din ogradă.Rața, sub tufa de vie,Face-o mare gălăgie:5. Pe Vlăduț l-a întrebat,Cu Betty rău s-a certat.6. Pe Groh - Groh l-a maniat,... XXVI. CEA MAI URÂTĂ CAPITALA DIN LUME, de Iacob Cazacu Istrati, publicat
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
mică bucurie din lucrurile simple.. Este ilustrat universul satului natal, cu imaginea casei părintești, încremenita în timp, purtând că un răboj vremea copilăriei aureolate de tristețea trecerii ireversibile : “ Părul, nucul și gutuiul/ sunt deja cam ofiliți/ nu e nimeni prin ograda/ să simtă că sunt iubiți.” (Așa-i viața, pag.42 ).. O privire în timpul revolut îi deschide perspectiva unei simple înțelepciuni a bucuriei simple, a forței de a vibră la însemnele naturii, la permenenta ei revenire, la prezența divinității ca unic
NOSTALGIA ÎNTOARCERII , POEZII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379325_a_380654]
-
mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a pleca la școală, rămâneam câteva minute pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum așteptau să-și deschidă petalele și să umple ograda cu parfumul lor îmbătător. Cel care intra în curte, îndată ce deschidea poarta, era întâmpinat de un arbust a cărui ramuri ajungeau și la trei metri înălțime, ... Citește mai mult Totdeauna aștept cu nerăbdare momentul înfloririi. Fiecare floare are frumusețea și
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a pleca la școală, rămâneam câteva minute pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum așteptau să-și deschidă petalele și să umple ograda cu parfumul lor îmbătător. Cel care intra în curte, îndată ce deschidea poarta, era întâmpinat de un arbust a cărui ramuri ajungeau și la trei metri înălțime, ... III. ÎNTRE DOUĂ CUVINTE, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2318 din 06
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
mâncat, îl boscorodi Vasile pe mânz, nu atâta că-i era a-l certa, dar ca să-și facă curaj! Hututui ai venit pe lume, nu ca toți din neamul tău, mai, mai să-ți cânt prohodul și tot hututui prin ogradă, să te râdă și găinile, nu alta! Știa bădia ce spune! Mânzul zburdalnic își găsea locul numai când dormea,în rest alerga de zăbăug când îl scotea în țarc, arunca picioarele în părți, nu înainte, își băga botul prin toate
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-o mie de guri. Dar vară ne stă-n
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-o mie de guri. Dar vară ne stă-n
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
un animal, la pândă,Cu botul umed, stai adulmecând.E-atât de ruginie și noroasa,Ca o vezi târându-se prin vai,Prin lunca-acum pustie, răcoroasă,Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde,Țesând cam peste tot melancolia.Cu murmur din dealuri soseștePrin vai, și din vale-n păduri;Ca-n farmec apoi poposeșteși sufla cu-o mie de guri.Dar vară ne stă-n amintireZori limpezi
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
moldoveni - Noi, de-aici de la Carpați, Știm că și ei ne sunt frați. * Prin urmare, frați de Neam, Ia uitați-vă pe geam Cum se strâng colindătorii Să vă prevestească Zorii Zilei Sfinte ce-o să vină Pentru inima Latină, Când Ograda noastră Mare Va fi iar în vechi hotare, Când Prutul cel cu necaz Va ajunge-un biet pârleaz... * Sorcova vesela... Frați din Basarabia, Să trăiți, să înforiți, Să fim iar nedespărțiți! Pân’ atunci, s-aveți răbdare Și recoltă în hambare
SORCOVĂ PENTRU BASARABIA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381266_a_382595]
-
unei guri să o sărute.Iar de cumva se-arată-n cale hăul fără punte -... XIII. BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]