1,798 matches
-
de Ioan Gură de Aur în omiliile sale evoc: Despre feciorie, Spre a nu călca în desfrânare, Cum trebuie să fie soția, Femeia este legată prin lege, Văduva să nu fie primită) 177. David C. Ford, evocă două cuvântări chrisostomice (Omilia XII la Romani și Omilia XV la I Timotei) tipărite în J. P. Migne, (Patrologiae Cursus completus series graeca, 62.580 B -C și în Părinți niceeni și post-niceeni, 1, XI, p. 418; 1, XIII, p. 459-460). 178. Vezi Părinți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în omiliile sale evoc: Despre feciorie, Spre a nu călca în desfrânare, Cum trebuie să fie soția, Femeia este legată prin lege, Văduva să nu fie primită) 177. David C. Ford, evocă două cuvântări chrisostomice (Omilia XII la Romani și Omilia XV la I Timotei) tipărite în J. P. Migne, (Patrologiae Cursus completus series graeca, 62.580 B -C și în Părinți niceeni și post-niceeni, 1, XI, p. 418; 1, XIII, p. 459-460). 178. Vezi Părinți niceeni și post-niceeni, 1, IX
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
teologice”, 1957, p. 144. Vezi și pr. Prof. Gh. Busuioc, Din învățăturile Sf. Ioan Gură de Aur în legătură cu familia creștină, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, 1970, vol. 46, p. 37-43. 180. Vezi David C. Ford, op. cit., p. 186-187. Trimite la Omilia XIX la II Corinteni (în Patrologia graeca, 61.534, 6; Părinți niceeni și post-niceeni, XII, p. 370. 181. Despre feciorie, în Patrologia graeca, col. 561. Vezi și pr. Marin Braniște, op. cit., p. 144. 182. S. B. Dașkov, Dicționar de împărați
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unul sunt, într-un fel, înclinat să-l văd pe Ioan Zoba urmând, în elaborarea predicilor strânse în Scriul de aur (poate doar a unora dintre ele), niște modele ce ar putea să coincidă cu o versiune maghiară a unor omilii funebre. Mă îndeamnă să cred acest lucru, în primul rând, extrema complicare a textelor, cu etajări interioare complexe, cu ierarhizări sub-și supraordinatoare, cu un (aproape) fastuos aparat de trimiteri. Departe de mine gândul de a-i contesta capacitatea de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
caractere latine (și acesta nu era Biblia maghiară, Vizsoly 1590 - a cărei consultare a fost admisă de cecetători -, căci zicerile în chestiune nu aveau ce căuta acolo) și îl citea potrivit deprinderilor pe care le agonisise... Ioan Zoba nu scrie omilii circumstanțiate referențial, ci „propovedanii la morți”, texte utilizabile adică, (de către preoții ale căror „lipsă” și „slăbiciune” le constatase) în „împrejurări” ce alcătuiesc „serii”. La fel va proceda, peste câțiva ani, Antim Ivireanul, compunând Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
funebru - Cuvânt de învățătură asupra omului mort - rostit (cred unii cercetători 613) la moartea Pulcheriei Mavrocordat sau, poate, la moartea unei fiice a lui Constantin Brâncoveanu (la dispariția unei femei). Dacă această „localizare” se va dovedi corectă, înseamnă că transformarea omiliei în „text repetabil” („Și așa zic eu [...] cătră dumneata [cutarele] și cătră célialalte iubite rudenii”) în circumstanțe potrivite - cum ar fi zis Ioan Zoba: „Când moare de bun neam și cinstită cocoană” - a fost făcută de un copist familiarizat cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întreb). Pentru „unghiurile” ce încearcă să adune o „definiție a morții” (pornind de la toposul „morții ca urmare a păcatului originar”), într-o secvență cu totul stimabilă, altfel, D. Russo a izolat, cu acribia-i cunoscută, câteva corespondențe ce lămuresc sursa - omilia lui Ioan Chrisostom. Savantul a identificat și alte prezențe chrisostomice în textul diaconului bistrițean 621. Nu mai insist, ca urmare, și îl las pe diacul Toader să-i explice cititorului „ce iaste moartea”: Că moartea altă nemică nu mai iaste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
decriptări. Teza „egalității în fața morții”, sesizabilă în „definiția” citată mai sus, este - adevărat - un topos precreștin 623, dar prelucrarea pe care ea o îmbracă în „orația” lui Toader din Feldru amintește vădit de omiletica bizantină, de Chrisostom mai ales (din Omilia despre răbdare, text cercetat și de Neagoe Basarab, și din altele), scriitor ce pare a fi prezidat, ideatic și oratoric, compunerea logogfrafului român: „Șă mérgem să petrécem mortul înainte până nu ne petrec pre noi alții și să vedem lucru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scris, în latinește, o elegie, iar în românește, cea dintâi pastorală, conținând un dialog între ciobani; producțiunile lui Petru Maior, de la expunerile istorice la predici, cuceresc prin concretețea narației, prin detaliul savuros, uneori picant, prin verva polemică (amintind-o, în omilii, pe cea a lui Antim Ivireanul), nu o dată prin franchețea expresiei. Ș.A. a contribuit și la îmbogățirea literaturii cu fabulele lui Nicolae Oțelea și ale lui Dimitrie Țichindeal (fie și doar prelucrate), adaptările a diferite scrieri de circulație continentală datorate
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
din Vechiul Testament sunt traduse după o Biblie maghiară de la Vizsoly, din 1590. Cele cincisprezece predici, diferențiate tematic și după auditoriu, au în vedere categorii de răposați: omul bătrân, preotul, fiul iubit sau fata de boier, cei vestiți, cei singuri ș.a. Omiliile sunt completate cu numeroase pilde, citate latinești și „învățături”, moralizând în sens iluminist despre cinstea cuvenită părinților și femeilor înțelepte, despre fățărnicie și goana după agoniseală, despre viața echilibrată ce trebuie dusă la senectute. O prefață a cărții conține reverențele
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
slavona ucraino-carpatică, iar a doua Cazanie coresiană aduce în românește textul Cazaniei tipărite în 1569 la Zabludovo, în Lituania, de Ivan Feodorov; în fine, Carte românească de învățătură, imprimată de mitropolitul Varlaam în 1643, se sprijină în bună măsură pe omiliile adunate în Tisavros (Comoara) de grecul Damaschin Studitul. A încercat, în studiile răspândite prin „Romanoslavica” și în alte publicații, să dovedească maniera particulară în care românii s-au manifestat în ansamblul literar est și sud-est-european. Edițiile de texte vechi pe
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
ființei, arhei, cât și o interpretare filosofică a Luceafărului, prin prisma conceptelor de general și particular, conform modelului ontologic și logic I-D-G (Individual - Determinații - General). Pentru câțiva ani N. se afundă în limba veche românească, recitește cronicile, cărțile de cult, omiliile și didahiile și aduce la suprafață semnificații originare, arhetipale, pierdute ori ignorate. Până la așezarea într-o carte, studiile tipărite în „Revista de filosofie” și mai ales eseurile din „Ateneu”, „Steaua” și îndeosebi serialele Viață și societate în rostirea românească și
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Târgoviște. Tot din ordinul lui Neagoe s-a scris un Tetraevanghel, din care până la noi a ajuns doar ferecătura, somptuos lucrată în argint. Pentru mănăstirea de la Curtea de Argeș Neagoe a făcut importante achiziții de cărți, după cum probează un codex ce cuprinde omilii ale lui Ioan Hrisostom, dăruit în 1519. Un gust ales marchează produsele scriptoriilor epocii. Multe din hrisoavele alcătuite în cancelaria domnească s-au conservat, iar frumusețea lor face din aceste acte veritabile podoabe. Și tipograful Macarie, care își avea atelierul
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
îl învețe acest „manual” („oglindă a principelui”) pe Theodosie, fiul care va ajunge domn al Țării Românești? În primul rând că omul este cea mai desăvârșită creație a lui Dumnezeu. În unicitatea lui, proclamată de un Ioan Hrisostom (a cărui Omilie la Psalmul 8 este folosită din plin), omul trebuie respectat, considerat cu băgare de seamă, înconjurat cu legi drepte, apărat împotriva celor ce nu sunt în stare să deslușească măsura adevărată a miracolului sublim al vieții. Cel ce trebuie să
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
de putere? Vom putea admira curajul cu care Sf. Atanasie cel Mare (298-373) l-a înfruntat pe împăratul Constantius (317-361) în cursul persecuțiilor ariene? Vom înțelege dârzenia cu care Sf. Ioan Hrisostomul (347-404) a criticat arivismul imperial în faimoasele sale omilii „la statui”? Nu oare cu același patos evanghelic al mărturisirii și-a scris Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) ultima cuvântare ca arhiepiscop al Constantinopolului 1, plină de ironie vitriolantă la adresa colegilor de sinod (toți „ortodocși”)? Dojenindu-i pe cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atunci să nu ia calea exilului tinerii absolvenți de limbi clasice? Care tânăr lipsit de locuință, salariu decent și instrumente de cercetare (abonamente online la marile biblioteci ale lumii) va putea tălmăci tratate dogmatice din Sf. Grigorie de Nyssa sau omiliile Fericitului Augustin? Pentru elita ortodoxă ar trebui concepută o Academie Teologică de excelență, unde cei mai capabili tineri ai noilor generații să își desăvârșească studiile într-un regim de lucru și de competență similare unor centre universitare din lumea occidentală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
impus, printr-un adevărat coup de force, după expresia lui Régis Burnet, contopirea celor „trei Marii” Într-una singură, furnizând scenariul care se menține viguros În subconștientul colectiv creștin, a fost papa Grigore cel Mare (mort În 604). În două omilii despre evanghelii, 25 și 33, Grigore face pasul decisiv, transformând simplele aluzii sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan Într-o biografie oficială, ca să spunem așa. Omilia 25 a fost rostită la San Giovanni in Laterano În Joia Mare a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
colectiv creștin, a fost papa Grigore cel Mare (mort În 604). În două omilii despre evanghelii, 25 și 33, Grigore face pasul decisiv, transformând simplele aluzii sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan Într-o biografie oficială, ca să spunem așa. Omilia 25 a fost rostită la San Giovanni in Laterano În Joia Mare a anului 591 și are ca temă principală Noli me tangere. A doua omilie, rostită la San Clemente, În septembrie, același an, se oprește asupra episodului „ungerii” din
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan Într-o biografie oficială, ca să spunem așa. Omilia 25 a fost rostită la San Giovanni in Laterano În Joia Mare a anului 591 și are ca temă principală Noli me tangere. A doua omilie, rostită la San Clemente, În septembrie, același an, se oprește asupra episodului „ungerii” din Luca (femeia „păcătoasă”). Grigore amalgamează cele trei personaje, declarând: Hanc uero Lucas peccatricem mulierem, Iohannes Mariam nominat, illam esse Mariam credimus de qua Marcus septem daemonia
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În Contra Arium I,50. Aici pneuma nu denumește a treia persoană a Treimii, Duhul Sfânt, ci Duhul care lucrează prin firea omenească a lui Isus, săvârșind minuni. Ioan Gură de Aur Interpretarea marelui capadocian la cuvintele Domnului se află În Omilia 41 despre Evangelia după Matei. În confruntarea Sa cu fariseii Isus merge până la capăt cu blândețea și Îngăduința. El nu le reproșează că nu-L recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, dat fiind că El Însuși le-a cerut apostolilor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Fie, spune El. Puteți păcătui față de Mine, din pricina trupului În care sunt Îmbrăcat. Dar nu puteți spune și de Duhul Sfânt: Nu-L cunoaștem. De aceea blasfemia voastră nu vă este iertată și veți fi pedepsiți și aici și dincolo” (Omilia 41,3). Nici În cazul de față Ioan Gură de Aur nu-și dezminte obsesia antiudaică, extinzând raționamentul despre farisei la Întreg poporul evreu, considerat, În bloc, trădător al lui Isus și opac la revelația prin Duh. Prin faptul că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
De Spirito Sancto I,3,54, Amrbozie propune aceeași interpretare ca și Ioan Gură de Aur. Augustin În fine, Augustin comentează logion-ul, pe care-l consideră cel mai dificil pasaj din Scriptură, În trei texte de genuri diferite, scrisoare, comentariu, omilie: Scrisoarea 185 ad Bonifacium, cap. 49 sq.; Epistula ad Romanos inchoata expositio, cap. 14 sq.; Sermo 71. Mă voi ocupa de pasajul amplu consacrat păcatului Împotriva Sfântului Duh din Comentariul neterminat la Scrisoarea către romani. Augustin pleacă de la analiza formulei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
au dovedit referitoare la păcate remisibile: quid aliud restat, nisi ut peccatum in Spiritum Sanctum, quod neque in hoc saeculo neque in futuro dimitti Dominus dicit, nullum intellegatur nisi perseverantia in nequitia et in malignitate cum desperatione indulgentiae Dei? În Omilia 71 totuși, Augustin insistă asupra faptului că omului i se dau toate șansele de iertare și răscumpărare până În ultima clipă a vieții. De aceea nimeni nu trebuie judecat pripit, „Înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
profeți; căci am Înmulțit viziunile și am apărut prin profeți (cuvînt cu cuvînt: „prin mâinile profeților”, În sens figurat)”. Pentru Origen acest semiverset are o importanță deosebită, Întrucât el vorbește despre manifestarea tipologică a lui Cristos, prin profeți, Înainte de Întrupare (Omilii la Facere 14,1). La fel interpretează și Ioan Gură de Aur (Panegiricile sfântului Pavel V, 5), Teodoret al Cyrului, Chiril al Alexandriei. În plus, spre deosebire TM, LXX are toate verbele la trecut, lucru care justifică interpretarea alegorică propusă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
am dorit”. LXX: „Gura mea am deschis și am Înghițit duh (pneuma), fiindcă am tînjit după poruncile tale”. Părinții n-au scăpat ocazia să fructifice acest pneuma din versiunea greacă, văzând Într-Însul harul, chiar Duhul Sfânt, precum Origen În Omilii la Isaia 6,1. Isaia 6,2. Biblia românească: „Serafimii stăteau Înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi: cu două Își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau”. LXX (atenție la nuanțe!): „Și serafimii stăteau În jurul Lui; fiecare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]