8,596 matches
-
drepturile și libertățile de a dispune de ei/de ele însele, și nu de voința altora. Apărarea față de acțiuni ale celuilalt ce lezează persoana umană implică procese cu magistrați și avocați, care nu fac servicii în mod gratuit, ci cu "onorarii" și alte influențe, asigurate doar de un om potent, cu venituri dobândite prin respectarea condițiilor juridico-morale. Construcția economico-socială și suprastructurală, care să conducă în final la siguranța civilă a fiecărei persoane, rezultă din modernizarea realizată de civilizația occidentală prin industrializarea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
1898, municipalitatea a invitat pe reprezentanții bucureșteni ai firmelor „Societatea Anonimă de Electricitate” - fostă Schuckert & Co. din Nürenberg - și „Simens” să trimită fiecare „în Bacău un specialist, care să studieze la fața locului posibilitățile de a instala lumina electrică”. Datorită onorariului mai mic cerut de inginerul S. Marcu, reprezentantul Societății Anonime de Electricitate, Primăria Bacău a apelat la serviciile acestuia. Pe baza vechiului proiect - ce lua în calcul utilizarea unei părți din energia produsă de hidrocentrala fabricii de hârtie „Letea” -, inginerul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Academiei, București, 1970. Vianu Tudor, "Ioan Slavici", în Arta prozatorilor români, Editura Contimporană, 1941; Opere, vol. 5, Studii de stilistică, antologie, note și postfață de Sorin Alexandrescu, text stabilit de Cornelia Botez, Editura Minerva, București, 1975. Vighi Daniel, Onoarea și onorariul: eseu monografic, Editura Cartea Românească, București, 2007. Vintilescu Virgil, Idila slaviciană, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999. Zaciu Mircea, " Pentru o nouă lectură a lui Slavici", în Bivuac, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974. Zaciu Mircea, "Modernul Slavici", în Ca o imensă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
critică a literaturii române. Cinci secole de literatură, Editura Paralela 45, 2008, p. 441. 60 Radicalitatea afirmației nu se justifică. În 2007, Daniel Vighi, profesor, prozator și eseist banățean propune și dezvoltă într-un interesant eseu monografic intitulat Onoarea și onorariul tocmai această abordare din perspectiva fenomenologiei multiculturalității pe care Nicolae Manolescu o consideră absentă din critica slaviciană. 61 Nicolae Manolescu, op. cit., p. 451. 62 Idem., p. 452. 63 Ioan Manliu, Crestomația română. Modele din autorii secolului al XIX-lea; cu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
-i aspre, tămâia, delicată sau vulgară, arde zi și noapte pe altarele sale. La Șosea se afișează tinerii aflați în căutarea unei protectoare coapte sau cei care, fiind deja în posesia acestui sprijin rentabil, aspiră la o mărire a lefii. Onorariul variază de la cincisprezece ducați până la profituri fabuloase; acestea se împărtășesc fără rușine, și se știe precis prețul dat atențiilor acestor sigisbei imberbi. Iată una dintre caracteristicile genului. Unul dintre acești glorioși servitori își dorea de câtva timp un cal; rugăminți
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
prieten să aibă grijă de soția și de mașina lui. Mașina nu o mai dăduse nimănui. O fi răutatea stupidă, dar e și eternă. Veleitarii au ambiții pentru trei schimburi pe zi. I - am spus medicului ce mă doare, dar onorariu l - a luat numai el. Bărbații preferă marea. Pentru că e lichidă. Tatăl își urcă fiul pe umerii săi. Iar el uită să mai coboare. Judecătorii împart dreptatea. Dar nu o lasă întreagă. Poate nu întâmplător lingourile de aur au formă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe această chestie. Deocamdată, televiziunea pare a fi piciorul de lemn al culturii. Mișună prin galeriile de artă și destui onaniști ai penelului. Cine vrea să câștige bani trebuie sa vândă, nu să scrie cărți. Muzica de orgă poate constitui onorariul reconcilierii cu Dumnezeu. Mediocrii citesc mai mult decât pot asimila. Lectura unei cărți poate fi voluptate. Sau viol. Mă tem că, în zilele noastre, doar catastrofele mai pot genera solidaritate umană. Se pare că omul contemporan nu mai poate transforma
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
reality-show-ul, unde participanții se transformă singuri în eroi. Nu mai este nevoie de actori sau de scenariști pentru a simboliza. Direct de la un ins la altul, fiecare devenind propriul său mediator, fără transpuneri narative și totul cu mare economie, cu onorarii minime, fără drepturi de autor. Reality-show-ul, scurtcircuit genial și culme a artificiului, apogeu al acestei arte a involuntarului și accidentalului (care, firește, poate fi provocat sau trucat), la fel de opus față de premeditarea cinematografică precum documentarul față de melodramă sau crudul față de gătit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este legată de acțiunea colectivă a medicilor, de mijloacele cu care au reușit să convingă lumea în privința caracterului indispensabil al competențelor lor, dar și de intervenția statului. Dacă la începutul secolului al XIX-lea, situația medicilor era fragilă (clienți săraci, onorarii mici, plătite neregulat, cunoștințe și priceperi nerecunoscute, lupta cu "concurența" (practicienii populari, "empiricii", moașele, preoții, ofițerii sănătății instruiți pentru îngrijirea răniților în timpul războaielor etc.), treptat se votează legi care interzic ofițerilor de sănătate să practice medicina pe timp de pace
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
umblat prin Grecia, Italia și Egipt, se stabilește apoi în Bizanț, unde va deveni „Phidias al medicinei“, fiind artist în profesia medicală. Este specializat în vindecarea migrenelor, tusei, este expert în dietetică. Nu-i abandona pe bolnavii incurabili, nu pretindea onorarii, recomanda sobrietatea, fiind foarte căutat de pacienți. Paul din Egina (sec. VII) a făcut studii în Alexandria. El elaborează un Abreviar de Medicină în 7 cărți cu care se înscrie vârstei de aur a medicinei bizantine. Opera sa a fost
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Otrant Salerno (sec. X) a studiat medicina 40 de ani a scris Cartea drogurilor și o farmacologie antidotică, botanică. Ghidul său va fi tradus în Padova — Italia în 1487. Principiile sale deontologice sunt judicioase și motivează și psihologic necesitatea onorariului. El a avut iluștri elevi. Renumiți și nu puțini medici iudei au funcționat în Cairo. Conștientizând trecutul lor medical fragil, și poziția lor stingheră între islamici și creștini, de intermediari, medicii evrei s-au străduit să se afirme. Un medic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
un Breviar medical și Regimen sanitatis, această carte a sănătății în care armonizează concepția hippocratică, galenică și arabă cu cea a școlii medicale din Salerno. Glorie a făcut și Chirurgia celebrului Henri de Mondeville, care sfătuia pe medici să ia onorariu de la cei care au, dar să trateze gratuit pe cei săraci, căci „așa vor ajunge în Rai“. Discipolii l-au recunoscut ca mare profesor și pe Guy de Chauliac, autor al Chirurgia Magna în care se află consemnat tot ce
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
său? Puse vătraiul jos. Eu am rămas tăcut vreun minut. În cele din urmă, spuse: În legătură cu investigația dumitale, aș prefera să-ți limitezi acțiunile la găsirea bijuteriilor. Nu vreau să-ți vâri nasul În treburile familiei mele. Îți voi plăti onorariul, oricare ar fi acesta... — 70 de mărci pe zi, plus cheltuielile aferente, am mințit eu, sperând că Schemm nu verificase acest aspect. — Mai mult, companiile de asigurări Germania Life Assurance și Germania Insurance Îți vor plăti o sumă pentru recuperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ferestrele, primăvara era pe sfârșite, corpul unei rândunele plutea în streașină. Brusc, ne-am retras în noi înșine. Ne-am ras în fața oglinzii și sub lamă era chipul taților noștri, chipul de care râsesem. Ajunsesem să fim cravate în lume, onorarii, contabili și discuții ce-și schimbă direcția. Până într-o seară, iarna trecută, pe divanul noii case a lui Manlio, un divan lung, de firmă. Începusem prin a măsura divanul și descoperisem că locuința lui era de două ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vârsta răposatului, întrerupse mohorât pântecosul, după ce mă consultă. - Nu sunteți bolnav organic și nu vă dau nici o rețetă. - Domnule profesor, mai încercai să spun, piticul dinlăuntrul meuă - Mda!... Piticul dumneavoastră nu mă privește și dacă m-aș pronunța, ați plăti onorariul pentru două persoane, răspunse el, retezându-mi fraza, cu ochii pe cadranul ceasornicului. - Și urmă: - De altfel, când ați încercat să descheiați năsturașul de la piept al cămășii, v-ați supărat prea rău pe el, pentru că nu s-a desprins dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
imaginație bogată, sortită să fie nefericită. O singură dată, În tot schimbul de scrisori, călcă strâmb, când făcu referire la succesului propriului roman, Anne. Popularitatea sa În foileton fusese atât de mare, că editura Harper Îi dublase din proprie inițiativă onorariul și Îi promisese drepturi generoase de autor pentru viitoarea carte, chiar dacă ea fusese În mod explicit exclusă din contractul originar. Lui Henry i se păru că face o comparație cu vânzările relativ modeste ale Portretului și incluse un comentariu cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry nu găsi nici un argument rațional pentru a se opune. Totul se Încheie pe 3 decembrie, după șaptezeci de reprezentații. Nu Își scosese avansul și, dacă s-ar fi ostenit să adune cheltuielile făcute cu piesa Încă de la Început - telegramele, onorariul copistului, biletele de tren, hotelurile, coșurile cu gustări și dineurile -, ar fi constatat probabil că a scos bani din buzunar, dar nu avu inima să facă un astfel de calcul. Compton pierduse considerabil mai mult În această Încercare și, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un roman În toată puterea cuvântului, iar faptul că și-l ilustrase singur dădea cititorilor un motiv În plus de Încântare. Vânzările erau modeste, dar demne de respect, deși acesta nu era un aspect esențial pentru autor, care primise un onorariu fix de o mie de lire sterline pentru dreptul de autor, preferându-l unei sume mai mici ca avans la procentul din vânzări. Preferase senzația palpabilă a banilor În mână perspectivei incerte a câștigurilor viitoare, ceea ce, trebui să recunoască Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
câteva săptămâni treaba era terminată și Henry Îi trimise textul revizuit lui Daly, care se Întorsese la New York, pentru a vedea cum merge stagiunea acolo. Foarte curând, primi o notiță de la el cum că accepta piesa și Îi oferea un onorariu fix de 25 dolari pe spectacol. Henry era extaziat. Singura problemă era că producția va avea de așteptat Încheierea lucrărilor la noul teatru londonez, pentru că Daly dorea ca ea să fie o Înfloritură a primei sale stagiuni aici. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-l. „Brava Trilby - bravo redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper & bravi tutti! Mărețul verdict Îmi umple inima de bucurie.“ Acum era curios să citească romanul, dar Du Maurier nu părea grăbit să Îl publice. Își asigură un onorariu de două mii de lire pentru drepturile de autor asupra noii cărți, de două ori mai mult decât la prima, se angajă să facă el Însuși ilustrațiile și primi termen de un an pentru a furniza desenele și a revizui textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceva nou. Mai bine nu-mi spuneai. Mă tem că e un tip de vulgaritate foarte american. Una dintre urmările mai puțin plăcute ale entuziasmului nostru față de democrație și capitalism. — Primesc fără Întrerupere invitații de a vizita America, oferte de onorarii uriașe pentru un turneu de conferințe, dar nu intenționez să le accept. Nu, să nu accepți. Ziariștii de-acolo or să te mănânce de viu. Dar e interesant că, dacă nu mă-nșel, Trilby s-a bucurat chiar de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
procurasem de pe piața neagră din Köln, am făcut rost de cartofi și de varză albă. Când unei țărănci însărcinate, care împărțea cu muncitorul ei francez statornicit acolo masa și patul, i-am ghicit cu nechibzuită sensibilitate viitorul din palmă, ca onorariu ne-a picat, în afară de bucata de brânză de oaie, și o halcă de slănină afumată, atât a fost de mulțumită femeia așezată la masă că reușisem să citesc, în liniile din palma ei, absența, dacă nu definitivă, atunci de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căutat ceartă. Iar el părea mulțumit de zeloasa mea prezență zilnică. Atunci când un mulaj de ghips făcut de mâna lui - o femeie în genunchi pentru un basorelief - urma să fie executată în calcar, el m-a rugat chiar, contra unui onorariu studențesc decent, să dau o mână de ajutor pe malul pe care se afla Mannesmann, acolo unde lucrarea lui urma să împodobească portalul unei clădiri guvernamentale. Termenul de predare îl zorea. Și m-am urcat și eu pe schelă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-un mare oraș - „Bolle în căruța cu lapte!“ -, l-a sărbătorit cu idei năstrușnice care mi-au adus mai mult de trei sute de mărci, pentru ca treizeci de ani mai târziu să fie retipărit de firma încă profitabilă pentru un onorariu cu mult mai mare: basmul meu despre lapte, care a avut parte de o difuzare masivă și a venit să confirme aprecierea profetică a lui Gottfried Benn la adresa poeziilor mele: „O să scrie proză mai târziu...“ Olivetti, însă, încă mai scuipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că sărmana mea mamă mă învățase atât de devreme să fiu pragmatic când era vorba de bani. Dar atunci când, pe urmă, pentru ca basmul să se încheie, am semnat contractul, în care pentru concepția grafică a coperții îmi era asigurat un onorariu separat, am trecut cu vederea, în febra bucuriei cu care așteptam prima carte a tânărului autor, clauza opțională, paragrafele tipărite mărunt, în conformitate cu care eram obligat să ofer următoarea mea carte mai întâi editurii Luchterhand. Dar oare era cu putință gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]