1,241 matches
-
are ceva care o scoate din serie. Care este, după Dvs., trăsătura ei distinctivă? Neconformitatea. Care e altceva decît nonconformismul. Nonconformismul e, de regulă, gesticulație pură, spectacol. Neconformitatea e refuzul de a adopta idei gata-făcute, de a asuma, oportun și oportunist, poncife la modă. Omul recent e cartea unui ins care nu are pur și simplu lecturi, ci are întrebări. S-a rărit, ca să nu zic că a dispărut, tipul de intelectual activ, care vrea altceva decît pur și simplu să
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
ca și în cazul celui sovietic), dar filonul proletcultist, ca literatură oficială, e același, fie că se numește proletcultism, realism socialist sau cultură de masă. Proletcultismul originar moscovit, ca variantă de avangardism, exprimă, în fond, acel instinct primar al literaturii oportuniste de a se adapta, de a se conforma timpului politic. Comanda socială nu mai e liber consimțită, ci opresivă, dictatorială. Literatura proletcultistă avangardistă vrea să fie proletară de capul ei, fără să se subordoneze partidului bolșevic. Dar, dacă nu se
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
comunist i-a plăcut să-și vehiculeze amăgirile ideologice sub denumiri onorabile ca: democrație populară, realism socialist, societate socialistă multilateral dezvoltată - ceea ce nu înseamnă că noi nu avem voie să restaurăm adevărurile sub denumiri actuale mai transparente: dictatură comunistă, literatură oportunistă, societate închisă. Ar fi aberant să exclud utilizarea termenului de realism socialist. Nu vreau să spun decât că proletcultismul e un sinonim perfect al realismului socialist și al culturii comuniste de masă și că utilizarea lui nu e o greșală
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
diferență calitativă; adaptarea tematică în funcție de proletariat și deformarea/ degradarea limbajului estetic sunt aceleași. Mai importantă decât orice ar fi poate o scurtă definire globală a termenului de realism socialist, căci prin el definim implict și proletcultismul, în particular, și literatura oportunistă ca fenomen mai cuprinzător. Invocarea sau conspectarea bibliografiei integrale a subiectului ne-ar încurca peste măsură. Ana Selejan procedează bine prin reducția la un sistem de opoziții (p. 503-504), dar pe care eu îl văd altfel ierarhizat și organizat: 1
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
artă, formalismul; 7. dezideratul accesibilității, într-o cultură pentru mase, se opune ermetismului și elitismului; 8. realismul socialist se opune modernismului capitalist, cosmopolitismului. Realismul socialist există, desigur, până la sațietate în comunism, și ca termen și ca exemplificare într-o literatură oportunistă - cum aș prefera să o numesc, ieșind din dilema "proletcultism sau realism socialist?". Ana Selejan are dreptate: "Dacă scoatem din ecuație realismul socialist și-l înlocuim cu proletcultismul, fie la nivelul terminologiei, fie, și mai grav, în diverse optici și
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
să dăm altă denumire acestui fenomen, dintr-un punct de vedere actual. Eu, de pildă, prefer să discut întregul fenomen al "literaturii aservite" (cum o denumește Eugen Negrici din punctul de vedere exterior al puterii care exercită constrângerea) ca literatură oportunistă (din punctul de vedere al răspunsului politic, moral și estetic al scriitorului). Morala acestei fabule: proletcultism sau realism socialist? Pelicanul sau babița? Nici una, nici alta. Mai bine: literatură oportunistă, pentru că le înglobează pe amândouă, ca variante, sinonime în fond, ale
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
punctul de vedere exterior al puterii care exercită constrângerea) ca literatură oportunistă (din punctul de vedere al răspunsului politic, moral și estetic al scriitorului). Morala acestei fabule: proletcultism sau realism socialist? Pelicanul sau babița? Nici una, nici alta. Mai bine: literatură oportunistă, pentru că le înglobează pe amândouă, ca variante, sinonime în fond, ale aceleiași supuneri a artei sub dictatură.
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
ce-ar fi trebuit s-o susțină, pînă la urmă ne amuză!). Puțin creditabilă ni se prezintă și teza că stabilirea deplorabilelor conjuncturalisme la "etajul superior" al literaturii ar servi nu descurajarea unor gesturi similare, ci, din contra, perpetuarea mentalității oportuniste: " După opinia mea, cu cît vom insista asupra greșelilor unor iluștri confrați, cu atît mai mult și mai bine se vor lăfăi rinocerii, aflînd că sînt demni Ťcontinuatoriť ai lui Arghezi, Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, Vianu, Marin Preda, Nichita Stănescu
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
să poată fi acceptat într-un univers concentraționar. Dar, când dictatura obosește sau se simte sigură pe ea, pot exista soluții de evitare a pactului, altădată obligatoriu. În primii ani de după 1948 în România nu se putea publica decât literatură oportunistă sau care putea fi asimilată literaturii oportuniste. Literatura evazionistă devine posibilă abia după 1960, când regimul comunist are certitudinea că e definitiv instalat la putere și nimic nu-l poate disloca. Atunci e permis solilocviul pastelist în poezia de notație
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
concentraționar. Dar, când dictatura obosește sau se simte sigură pe ea, pot exista soluții de evitare a pactului, altădată obligatoriu. În primii ani de după 1948 în România nu se putea publica decât literatură oportunistă sau care putea fi asimilată literaturii oportuniste. Literatura evazionistă devine posibilă abia după 1960, când regimul comunist are certitudinea că e definitiv instalat la putere și nimic nu-l poate disloca. Atunci e permis solilocviul pastelist în poezia de notație în gruparea de la revista "Steaua". Diversificarea posibilităților
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
permis solilocviul pastelist în poezia de notație în gruparea de la revista "Steaua". Diversificarea posibilităților estetice ale literaturii evazioniste vine după aceea și se intensifică după 1965. Tabloul modalităților estetice se amplifică până la a crea o întreagă literatură alternativă la literatura oportunistă, propagandistică, promovată oficial. De aici se va constitui canonul estetic, susținut de criticii generației ´60 și construit în jurul celor mai importante valori ale aceleiași generații, cu extensiuni spre scriitorii recuperați (și necompromiși) din generațiile anterioare, ca și din generațiile ulterioare
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
avea nimic conjunctural), putere simbolică radiată de cel fără putere reală, puterea zilei și a conjuncturii (detestată). Într-o societate închisă, într-o lume fără alternative, literatura evazionistă, prin limbajul ei pur estetic, devine o alternativă nu doar la literatura oportunistă, ci chiar la puterea comunistă și limbajul ei exclusiv și exclusivist politic.
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
să nu-i indispună discursul lui Blaga, metafizic, ruralist, mitizant? La fel religiozitatea noastră de acasă, inspiratoare a unor V. Voiculescu, Adrian Maniu, Pillat, Crainic. Nu e decît un alt mod conjunctural de a privi lucrurile. O procustianizare la rîndu-i oportunistă. Nasurile ultraeuropenizate fac grimase în fața a ceea ce nu intră în sumara lor schemă ocazională. Agasant li se pare și Eminescu, care e declarat muribund, pentru că „noi azi ieșim din zona naționalului”, lipsit de orice interes, întrucît ar fi „pur german
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
încrîncenare sau de reproș travestit în observații exegetice nu răzbate din rîndurile cărții sale. Și astfel, fidel intenției sale inițiale, Ion Ianoși face exegeză prin comentariu de cărți și nu ideologie prin proces de intenție sau prin rostire de verdicte oportuniste. Al treilea lucru surprinzător este grija lui Ion Ianoși de a respecta dorința testamentară a lui Noica, așa cum a apărut ea pentru prima oară în revista Viața românească în martie 1988: " Dacă se va interesa cineva de activitatea mea cărturărească
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
sînt eu, uite, așa ar trebui să fiu. Sau nuvelele lui Stendhal, astea, romantice. Or, eu mă știam meschin în sentiment, foarte temperat, atent la bănuți, nici n-aveam foarte mulți, eram, ca și Dumitrașcu al meu, populat de pulsiuni oportuniste, mă gîndeam cum să ajung ștab sau cum să ajung să am mulți bani. Și, pe urmă, a dominat ideea asta, de a ajunge un scriitor important ca să plac femeilor, să am succes. D.P.: Dar nu uneia anume... N-ați
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
Craiova, în cadrul Societății artistice ŤTheodor Amanť. în mod semnificativ pentru natura personalității sale și pentru temperamentul său artistic, el se comportă cu acest prilej, într-o perspectivă imediată, comme il faut; adică lucid, cu o exactă intuiție a contextului, puțin oportunist și deja pregătit să-și flateze publicul. Dublul său debut este, astfel, unul calculat și duplicitar. Fiecăreia dintre cele două categorii de privitori el le oferă nu atît consecința unor meditații personale sau a unui travaliu de atelier care să
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
fapt care ar merita o analiză specială și mult mai atentă. Există, în acestă atitudine, semnul unei inexplicabile mefiențe în fața lucrurilor noi, o ciudată absență a dorinței de a construi, de a o lua de la capăt, și un anumit instinct oportunist, o reală disponibilitate doar în momentul în care s-a dovedit că mecanismul funcționeză și că s-ar putea obține oarecari beneficii fără o investiție prea mare. Dacă cea de-a treia ediție aduce în discuție un aspect nou cu
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
Français, cît și la Craiova, în cadrul Societății artistice "Theodor Aman". În mod semnificativ pentru natura personalității sale și pentru temperamentul său artistic, el se comportă cu acest prilej comme il faut; adică detașat, cu o exactă intuiție a contextului, puțin oportunist și chiar nițel schizoid. Dublul său debut este, cu alte cuvinte, un debut duplicitar. Fiecăreia dintre cele două categorii de privitori el îi oferă nu atît consecința unor meditații personale sau a unui travaliu de atelier care să-l reprezinte
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
Al. Rosetti nu știa ce e comunismul, de vreme ce rude ale sale apropiate se aflau aruncate în închisoare, iar fiul său, Gh. Rosetti, va profita de prima ocazie pentru a se salva în străinătate.) Toți acești oameni au făcut un calcul oportunist, bine inspirat pentru situația lor personală de moment, dar cu scadență fatală pe termen mai lung, și care a constituit pentru cîte un intelectual mai tînăr, cum eram eu pe atunci, un lamentabil subiect de scandal�. Salutăm privirea limpede a
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
ci și de incapacitatea de a găsi tonul potrivit, adică civilizat. A doua lipsă este aceea a autenticității opiniei, cu alte cuvinte, faptul că nu convingerea prevalează în discursul politic, ci calculul. Asta se poate numi și electoralism, adică plierea oportunistă pe dorințele presupuse ale electoratului. În fine, politicianul român nu e capabil de uitare de sine. „Majoritatea jucătorilor noștri politici sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a Eului. Chiar - și mai ales - când nu dispun de un Eu prea bine
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
singura lor forță. Șansă transformării autonomiei în independența a fost însă ratată. Eliberarea de comunism a avut un efect neașteptat: elitele intelectuale au devenit partizane, libertatea de gîndire s-a prefăcut în militantism propagandistic, discernămîntul a fost surclasat de adeziuni oportuniste în ordine politică și conformiste în ordine intelectuală. Departe de a fi stupida, înapoiata, "bolnavă de comunism", societatea și-a pierdut încrederea în cei pînă atunci atît de prețuiți, și-a retras interesul în ei, i-a marginalizat. Cum să
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
cînd poetul "reabilitat" a fost întrebat de ce scrie în presa doar articole scurte, ar fi răspuns: "fiecare face pisălăul cît are"). Excepționale sînt notațiile despre înmormîntarea lui Camil (cu preot, după propria dorința) și a lui Bacovia (fără, din rațiuni oportuniste ale familiei), si despre prietenul iubit, Lucian Blaga. La 19.VII.1959 e consemnata cu indignare ticăloșia lui Beniuc din Pe muche de cuțit (cu trei zile înainte apăruse în "Gazeta literară" capitolul despre Blaga) și, la 29.IV.1960
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
el lasă în urmă un gol, care va fi umplut de altcineva. Cred că partidul Democrat Liberal a devenit acum mai curat decât cu o zi în urmă, prin trecerea deputatului Stănișoară la PNL", potrivit RFI. Vicepreședintele PDL îl consideră oportunist pe demisionarul Mihai Stănișoară: "Vorbea dânsul că înscrierea sa în PNL este moțiunea pe care o depune pentru conducerea PDL. Or această moțiune nu se poate chema altfel decât "Oportuniștii"! Știm cu toții că atunci când un partid mare intră în Opoziție
Andreea Paul: Moțiunea lui Stănișoară, "Oportuniștii" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38927_a_40252]
-
de a-l înțelege pe celălalt, potrivit maximei că a-ți pricepe inamicul înseamnă pe jumătate a pactiza cu el, caz în care înclinația spre compromis aduce a trădare. Temperamentul absolutist e tranșant, deci rigid. Cel relativist e maleabil, deci oportunist. Unul crede în principii, celălalt crede în conjuncturi. Pentru unul contează norma care ghidează actul, pentru celălalt contează rezultatul actului. Absolutistul e un scorțos cu vederi universaliste, relativistul e un sarcastic cu apetențe de circumstanță. Cele două tabere au în
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
ca și a contextului ce depășea dispozitivul generaționist. Un product amuzant al acestui izolaționism l-a constituit aiuritoarea prețuire a unor notorii exponenți ai "realismului socialist", apreciați - semn de miopie culturală - doar pe segmentul cel mai apropiat al prestației lor oportuniste. Un exemplu frapant pe care l-am dat de mai multe ori: asemuirea lui Ov. S. Crohmălniceanu cu... Titu Maiorescu și chiar cu Lucian Blaga! Cît privește poezia cea mai tînără (las^că nici optzeciștii nu erau, în această privință
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]