1,583 matches
-
bărbat se înalță, dă cu capul și scutură ceața.” (p. 103) Congeneri de toate vârstele, așadar. De la Cenaclul de Luni, de la Cenaclul Central, de la Cenaclul Litere, de peste tot. Pe banca de rezerve simt totuși nevoia să-i adaug pe nedreptățiții optzeciști Daniel Pișcu și Viorel Padina. Primul, datorită volumului Aide-mémoire (1989), al doilea grație faimosului Poem de oțel (1991). Cu aceștia mi se pare că seamănă Sorin Gherguț cel mai bine. Au în comun înclinația către ludic și către atrocitate, au
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
o știm, poligloți! Luată în serios, însă, afirmația lui Sorin Gherguț e capitală. Ea nu numai că transcrie o criză (a nu recunoaște o evidență aproape tangibilă e un semn net de criză), dar transmite și un program. Ca și optzeciștii de la care se revendică, Gherguț e un inovator. Mai decis decât aceștia, care propuneau, cuminte, o nouă sensibilitate, el încearcă să dezvolte un nou cod. (De altfel, îi citează pe Kripke și Searle.) O normă de uz personal. Într-un
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
nume și de gesturi din literatura actuală. Îi întâlnim, de pildă, pe Dan Sociu, Claudiu Komartin, Răzvan }upa, Marius Ianuș, Dan Coman, Constantin Vică, Livia Roșca, Andra Rotaru, T. S. Khasis, Cătălin Lazurca, Bogdan Perdivară, Cosmin Perța etc. Procedeul e optzecist, iar întinderea listei, obositoare, veți spune. Dacă însă adaug că unii dintre aceștia triază cărțile Bibliotecii Naționale cocoțați pe scări, că alții verifică, cu un ciocănel ortopedic, starea poeziei românești, că unii predau teorie literară undeva în Turcia, iar alții
Celebrul dicționar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9984_a_11309]
-
Și, din acest punct de vedere, chiar dacă pictorul vibrează spiritual și se așază într-un ambiguu spațiu metafizic, asemenea artiștilor noștri din generația �70, ca strategie a construcției formei și ca tip de asumare a limbajului, el este esențialmente un optzecist. Lumea capătă realitate și consistență nu prin îndemînarea mimetică a pictorului, prin fidelitatea lui față de un reper preexistent, ci prin grilele de lectură la care este supusă, ceea ce înseamnă, implicit, că ea se naște și se validează exclusiv în procesul
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
scriind, în răspăr cu admiratorii Cenaclului de Luni: "Or, cât de generoși am fi cu aceștia, Florin Iaru, să spunem, nu are cum să fie un poet mai bun decât cei doi nedreptățiți mai sus pomeniți." Aceștia sunt, în traducere, optzeciștii bucureșteni, iar nedreptățiții, în ordine, Ion Mureșan și Nichita Danilov. Acum, nu zice nimeni că e sau nu e cum scrie Crețu, poate-o fi, poate n-o fi, dar tonul de răzmeriță cu care, parcă bătând cu piciorul în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
soiul de coduri culturale și limbaje funcționale și alăturarea lor, indiferența, dacă nu scepticismul vizavi de o reală comunicare, plăcerea spectacolului - literar - în sine etc.“. Cine răspunde în definitiv cu mai deplină fidelitate unei asemenea caracterizări decît grupul regent, al optzeciștilor, Cărtărescu, Iaru, Stratan etc.? O calificare n-o exclude pe cealalta în obținerea unei imagini de ansamblu: „Deși, pentru ei, cultura e o natură - spune {tefan Augustin Doinaș - , principala obsesie a acestor poeți e realul, trăirea. Nu atît «spiritul însetat
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Poeții promoției ’70 au, în felul lor, dreptate să protesteze și să afirme că și ei au făcut o școală serioasă, și ei sunt livrești (cum s-a spus despre poeții generației ’80)“. N-ar putea „protesta“ la fel de bine și optzeciștii? În fond, „realul“, „trăirea“ se află în creația modernă într-o osmoză fertilă, necesară cu „livrescul“, în omogenitatea aceluiași complex al „universurilor «secunde», paralele“, al „magiei verbale“. Livrescul, termen frecvent cu iz peiorativ, ar putea fi incriminat doar atunci cînd
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
fi incriminat doar atunci cînd se află la mijloc o scădere estetică, un atare grad de debilitare al corpului textual, încît îi iese la iveală osatura culturală. În consecință, cu toate că deschid un capitol distinct al lirismului contemporan, nu credem că optzeciștii ar fi produs în poezie „,modele noi“, diferite de cele patru indicate de către N. Manolescu și anume poezia modernistă, cea argheziană, cea expresionist-blagiană și cea avangardistă, instituite în interbelic. Indubitabilele înnoiri de care s-au învrednicit intră (încă) în ramele
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
fără o deosebită semnificație asupra substanței literare. Însă dacă e să validăm totuși postmodernismul pe sol românesc (concept confuz, nevertebrat, pe care subsemnatul îl ocolește pe cît cu putință), n-am putea-o face decît, în primul rînd, cu exemplul optzeciștilor „lunediști“. Ultima chestiune la care ne oprim e cea a propunerii pe care Al. Mușina o face poeziei în perspectiva viitorului. Ofuscat de formulele aplicate modernismului de către Hugo Friedrich, precum „contestarea relevanței realului“, „dezumanizarea“, le opune, în numele acestora un „nou
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
prin cotidian, prin sentimentele și senzațiile nealambicate, prin „privirea directă“, cum ar fi obiectivismul american de după 1950, poezia „zgomotoasă“ din spațiul sovietic, cea a contestației din R.F.G. ș.a. Un eșantion al lirismului ce va să vie ar fi așijderea producția optzeciștilor noștri. În consonanță cu emulul d-sale Gh. Crăciun, exegetul pune accentul pe exploatarea somaticului ființei umane, ca o cale inevitabilă spre etajele sale superioare, spre a se obține „redimensionarea spiritualității corpului, cu toate ale sale“, precum la grecii antici
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
obsceni cu tot, segment "fumat" în Occident cu multe decenii înapoi, fără vreun rezultat notabil. Date fiind acestea este explicabilă satisfacția cu care am citit volumul Revanșa chipurilor, semnat de poetul și publicistul Nicolae Coande (n.1962), situat cronologic între optzeciști și douămiiști. Cîtuși de puțin conjuncturală sau convențională, pagina d-sale e plină de tușe satirice care oglindesc impetuozitatea promoțiilor numite, îndeobște însă ținută în frîu de o conștiință critică fermă. Cultivînd o scriitură alertă, fantezistă, Nicolae Coande nu sare
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
și stridenta în același timp acest poet pare a-și asuma rolul de "bocitor" profesionist. În încheiere voi semnala o mică problemă pe care o ridică chiar coperta acestui volum: în colțul dreapta sus apare sigla colecției "La steaua. Poeți optzeciști". Marea problemă (care din motive de spațiu nu poate fi discutată aici) e că optzecismul nu-l poate accepta ușor pe Cassian Maria Spiridon din motive de "program". Mică problemă apare chiar în titlul colecției: "La steaua" și optzeciștii? Legătură
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
Poeți optzeciști". Marea problemă (care din motive de spațiu nu poate fi discutată aici) e că optzecismul nu-l poate accepta ușor pe Cassian Maria Spiridon din motive de "program". Mică problemă apare chiar în titlul colecției: "La steaua" și optzeciștii? Legătură ar fi, probabil, "că-i o cale atât de lungă"... Cassian Maria Spiridon, Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Ed. Axa, Botoșani 1997, 134 pag., f. preț
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
pare că un al treilea, scris mai demult sub formă de variațiune la o temă kafkiană, va apărea la începutul toamnei.) Dar despre Matei Vișniec însuși, dincolo de cărțile sale sau de spectacolele după piesele sale, ce știm ? Aproape nimic. Dintre optzeciști, el are probabil biografia cea mai concisă. Mă refer la partea românească de biografie, cea cuprinsă între copilăria rădăuțeană și studenția marcată de ședințele Cenaclului de Luni, la botezul căruia, aflu, a și contribuit substanțial. Nu aduc vorba de ele
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
ani), dispărut prea devreme (la nici 55 de ani), a lăsat totuși o operă importantă, printre cele dintîi din literatura postbelică. Încă un necunoscut, în 1970, cînd publica romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu va începe să fie considerat de către critica optzecistă, doar zece ani mai tîrziu, un mare scriitor. E drept că deja M. R. Paraschivescu vorbea despre el, în pragul debutului, în aceiași termeni, dar intuițiile artiștilor nu sînt neapărat judecăți valabile. Matei Iliescu a fost o revelație (alături de Minciuna
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
ale prozei astăzi clasicizatei generații optzeci. Prezent în Desant '83, cartea manifest a generației sale literare, autor al mai multor romane și volume de povestiri, Constantin Stan este un nume rostit întotdeauna cu respect atunci cînd se discută despre proza optzecistă, chiar dacă nu a beneficiat niciodată de aura mondeno-literară care a răsfățat numele lui Mircea Nedelciu sau Mircea Cărtărescu. Soldat fidel al textualismului din anii de pionierat ai postmodernismului românesc, Constantin Stan a publicat de curînd un roman la care a
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
a celor trei persoane gramaticale la statutul de narator principal), intervențiile metatextuale ale vocii narative, comentariile critice la adresa textului care tocmai se scrie, dezvoltarea epică, la nivelul textului, a teoriilor semiotice și structuraliste, intertextualitatea, sînt elemente de identificare a literaturii optzeciste care se regăsesc cu asupra de măsură în romanul Gerda. Prima întrebare legată de un asemenea roman este dacă el trebuie privit ca un monument arhitectonic, din perspectiva rafinamentului cu care este construit textul, sau din cea a elementelor poveștilor
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
și decepții. Nimic nu sparge limita normalității, în planul trăirii, dar totul este de luat în considerare în cel al scriiturii. Singură, această carte ar putea oferi materialul necesar pentru un registru al temelor, motivelor și tehnicilor narative ale prozei optzeciste. Cartea lui Constantin Stan nu este dintre cele care se citesc cu sufletul la gură. Mai degrabă, ar trebui studiată cu creionul în mînă. Inteligentă, mereu surprinzătoare, ea poate da de gîndit și produce revelații unor lectori suficient de experimentați
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
de a aduna în preajma lui un grup de autori, prin forța destinului, ratați. Iată-l intrat în joc, alături de un fost premiant Nobel căzut în uitare și de o curajoasă, dar plictisitoare, cehoaică fugită dintre tancurile sovietice, pe discretul poet optzecist: "Înainte de a continua această poveste ar fi poate cazul să spun câteva lucruri despre poemul meu Corabia, care îmi adusese, la un moment dat, în România, în Franța și în lume, o celebritate unică în istoria literară a secolului trecut
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
mentorul cenaclului „Junimea”, pe care-l preluase în 1971 la Facultatea de Litere din București și care a avut o viață lungă, până în 1990. Aici, într-o atmosferă de emulație, pregătire teoretică excelentă și mult umor, s-au format prozatorii optzeciști - în frunte cu Mircea Nedelciu și Mircea Cărtărescu -, iar el a avut ideea și a făcut selecția și prezentarea autorilor volumului de proză colectiv Desant ’83 care i-a impus, practic, la modul ofensiv de „comando”, pe tinerii scriitori în
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
m-a interesat în mod special capitolul „Amintiri de la Junimea”1, în care memorialistul reface istoria cenaclului - o „veritabilă patimă” - pe care l-a condus vreme de aproape 20 de ani și face portrete literare și umane tinerilor - pe atunci - optzeciști, în ordinea în care l-au impresionat prin talentul lor literar. Dar spațiul nu-mi permite să mai continui. Aș vrea însă să mai spun că, în această nouă ediție a cărții, îngrijită și prefațată de Ioana Pârvulescu, excelentul portretist
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
pe Dâmbovița și pe Sena, pe Tamisa și pe Potomac, ba chiar (prin Vasile Ernu, și el pe listă) și pe Neva. Este o epocă deschisă, pe care au visat-o și au așteptat-o generațiile postbelice (de la „șaizeciști” la „optzeciști”) și în care literatura contemporană, pierzându-și rolul central într-o societate malformată de stat, și-a câștigat o dimensiune de libertate: nu numai lăuntrică, rezistentă, subversivă; ci și exterioară, socio-politică, „firească”. Ce se mai poate pierde, totuși, în acest
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
bătălii culturale purtate, după Tezele din Iulie 1971, cu „prețioasele indicații” din regimul Ceaușescu; după cum suntem beneficiarii deschiderii de la finele epocii Dej, prin care generația ’60 și sprijinitorii ei au refăcut legăturile cu interbelicul modernist. Suntem, în fine, beneficiarii uzurii „optzeciste” în navete și în lecții predate în glodul Patriei, simultan cu scrierea unor cărți racordate la postmodernism. Când spun „suntem”, nu vorbesc în numele „tinerilor”, nici în cel al unei anumite generații. Practic, întreaga epocă literară postrevoluționară (la care participă autori
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
ideile Ruxandrei Cesereanu trimit implicit la opere literare mai vechi sau mai noi, mai mult sau mai puțin celebre. Ceea ce face autoarea este un text (s-ar putea vorbi chiar de un metatext) fapt ce amintește, mutatis mutandis de proza optzecistă. Că produsul este un simplu text o spune explicit scriitoarea la sfârșitul prozei Măgărița și alte coarne de melc, de departe cea mai riscantă a volumului din perspectiva interpretării ei ca o pledoarie a autoarei pentru incest. Explicația finală trasează
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
Gheorghe Grigurcu Afirmat cu întîrziere, după anul 2000, cînd seria optzecistă căreia cronologic îi aparține părea a-și fi făcut cunoscuți de mai multă vreme toți reprezentanții relevanți, Liviu Georgescu apasă pe o multitudine de clape ale claviaturii poetice, ca și cum ar dori să-și manifeste un surplus de energie acumulat în
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]