1,193 matches
-
Stornoway, a cunoscut-o pe Marion Ross, posibilă rudă îndepărtată de-a sa, de care s-a îndrăgostit iremediabil. I-a închinat cântece - poezii puse pe muzică și prezentate în public ca atare (aici se cuvine să menționăm sincretismul și oralitatea specifice culturii căreia poetul îi aparținea: oamenii obișnuiau să se întrunească, de plăcere, la adunări numite ceilidh, unde se recita și se dansa), sintagma de "tradiții orale", termen-cheie mult uzitat astăzi dând dimensiunea profund populară, larg împărtășită, a fenomenului. Din
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
la triburile mexicane, unde puterea de viziune și puterea de dominare sunt reunite în practici mai apropiate de cunoașterea adevărată a omului decât nesfârșitele dialoguri practicate de teatrul occidental. "Cuvântul rostit al autorilor occidentali nu mai are forța unei adevărate oralități. Desigur, ei vorbesc, dialoghează, dar uită că au un corp, iar vorba omenească închisă asupră-și, și-a pierdut, în cazul lor, vechea eficacitate. Dincolo de problema închiderii sensului, ceea ce îl interesează pe Artaud este problema comunicării. împotriva discursului decorporalizat al
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
dar uită că au un corp, iar vorba omenească închisă asupră-și, și-a pierdut, în cazul lor, vechea eficacitate. Dincolo de problema închiderii sensului, ceea ce îl interesează pe Artaud este problema comunicării. împotriva discursului decorporalizat al actorului occidental Artaud reclamă oralitatea și discursul prezenței, al comunicării directe. în sprijinul revendicărilor sale, el va apela la modelele originilor, se va adresa tuturor acelor culturi ale oralității pe care antropologul le analizează, fără a ezita să deschidă, în numele lor, procesul culturii scrisului". În
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
ceea ce îl interesează pe Artaud este problema comunicării. împotriva discursului decorporalizat al actorului occidental Artaud reclamă oralitatea și discursul prezenței, al comunicării directe. în sprijinul revendicărilor sale, el va apela la modelele originilor, se va adresa tuturor acelor culturi ale oralității pe care antropologul le analizează, fără a ezita să deschidă, în numele lor, procesul culturii scrisului". În opoziție cu avangardismul creator al unui nou imaginar, Artaud pleda pentru întoarcerea în timp ca singura modalitate de regăsire a adevărului comunicării. Angajat o
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
un meseriaș al scrisului. Știe să construiască. Și când spun asta mă gândesc în primul rând la construcția pe hârtie, la instinctul colajului și al trecerilor de nivel. Față de acestea, talentul de povestitor e secundar. N-avem cine știe ce dovezi de oralitate în Ramona-Vals. Iar cele pe care le avem, sunt neconcludente. De altminteri, spontaneitatea e suspendată de la-nceput. Toate secvențele din carte, nouă la număr, apelează la convenția memoriei resuscitate. Sunt adică, povestiri ale amintirii. Scrise azi, ceea ce se simte fără
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
dintre cele două expresii - a fi cu cap și a fi cu capu’ - ar părea minoră și nesemnificativă (constând doar în articularea substantivului); de fapt, structurile și semnificațiile lor sunt extrem de diferite. A fi cu capu’ e o construcție specifică oralității; de aceea, substantivul apare aproape obligatoriu în forma caracteristică rostirii (fără pronunțarea consoanei finale a formei articulate); varianta a fi cu capul e rară și destul de nefirească. Consemnările în scris sunt numeroase în stilul oral al internetului: „lumea e cu
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
Rodica Zafiu Unele dintre inovațiile comunicării prin poșta electronică sînt supărătoare. Nu e tocmai firească, de exemplu, începerea unei scrisori prin salutul "Bună ziua!"; oralitatea mimată astfel este totuși explicabilă, ca soluție de compromis, în măsura în care în română nu sînt ușor de găsit anumite nuanțe și posibilități intermediare ale politeții cordiale, între stilul excesiv de protocolar ("Stimate domnule profesor") și cel simplu familiar ("Dragă Nini"). Salutul inițial
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
a maiestății naturale, fie, dimpotrivă, poate fi respins cu spaimă, detestat, însă în nici un caz negat ca realitate masivă, provocatoare. Indiferența e în acest caz greu de conceput. Exponent spiritual al vieții pe care se străduia a o capta prin oralitate, din încredințarea că textele noastre ne limitează, ne opresc la un moment dat elanul, ne știrbesc autenticitatea, în timp ce viața, indubitabil superioară lor, e neîncetată facere, prefacere, fertilitate, Nae Ionescu a rămas pe meterezele încleștărilor vieții, aidoma unui erou de dramă
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
asumat, garant al celebrității postume. Penibilul de succes trebuie regizat, nevoia lui de spectacol fiind pe deplin satisfăcută prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și dublul registru al argumentării, grav și totodată ironic, prefăcut și șfichiuitor, îngândurat și persiflant. Înrudit în spirit cu cartea de Elogii este volumul de versuri ridicate la puterea eseului, Tratat despre iubire (versuri), prevăzut cu un
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
meșteșug și artificiu, refuzul taxinomiilor, interesul mai pronunțat pentru aspectul formal și chiar lingvistic al textelor. Comentariile sînt la fel de diverse ca textele. Limbajul lor cuprinde, în mică măsură, jargonul Internetului (a posta); se caracterizează, ceva mai mult, prin dezinvoltura și oralitatea oricăror liste de discuții ("și ce mândră mă simțeam.... gata, s-a dus filingu'..."; "aici este tot șpilul"; "hmmm, bună întrebare"), asociate de multe ori unui ton ironic ("postează ceva, cîte o poezea sau chiar mai multe"); domină totuși, în
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
celui mai lung păr! " (Doina șPărul cel mai lung din lumeț). De la Arghezi n-am mai avut atari probe ale paradoxalei logodne dintre elementar și complex, dintre simplitate și subtilitate, ca o necăutată strigare a sufletului. Numai că aci simularea oralității cedează pasul unei retrăiri, unei experiențe emoționale similare cu cea care i-a dat naștere. Dacă autorul Cuvintelor potrivite era cu precădere scriptic, făcînd să țîșnească izvorul primitivității din literă, Cezar Ivănescu e un oral care își scoate efectul din
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
formele "internaționale". Ca și în alte cazuri, trebuie să constatăm acum că tendințele sînt valabile în interiorul unor registre stilistice, și că schimbarea raportului dintre registre modifică și chiar inversează presupusele direcții de evoluție a limbii. Influența tot mai puternică a oralității populare și familiare asupra scrisului contracarează tendințele stilului cult, livresc. Renunțarea la -că poate fi într-adevăr ilustrată prin citate din presa actuală; dar mi se pare că e percepută în continuare ca o deviere de la normă, certă cel puțin
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
față de împrumuturile directe din germana cultă sau dialectală; e totuși cert că i se datorează termeni familiari ca gheșeft, șperț, mahăr, șahăr-mahăr etc. Chiar dacă nu a intrat în dicționare, termenul haloimăs (și în varianta haloimis) a continuat să circule în oralitatea familiară, reapărînd astăzi în dicționarele de argou, inclusiv în cele on-line (e definit prin "gălăgie", cu trimiteri la "brambureală, dezordine", în 123urban). Între diversele înregistrări ale cuvîntului există discontinuități de sens și de formă care nu trebuie să mire, pentru că
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
Rodica Zafiu În oralitatea popular-familiară, gradul maxim al intensității, corespunzând în general unei evaluă ri subiective - afective, emoționale -, e foarte bine reprezentat. Gramaticile noastre fac loc de obicei - în capitolele despre gradație și comparație - exprimării nongramaticalizate a superlativului: prin intonație și lungiri de sunete
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
Umbră Iris-ei Murdoch..." (Observator cultural, 207, 2004, 11). Prin simpla raportare la recomandările gramaticilor, forma Iris-ei ar părea un caz de hipercorectitudine; e însă mai curînd o marcă de diferențiere stilistica, între stilul cult și cel popular, între scris și oralitate, păstrînd ecouri din dezvoltarea istorică a normei, din ambiguitatea valorizării sale. Se pare că lui " condamnat că incult în construcția cu femininele tipice (lui Maria) - este încă perceput că "tolerat", chiar în combinațiile inevitabile. E instructiv să vedem cum s-
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
hîrtie de 100 se poate cere un rest de 500. Desigur, e vorba de plata a 100 RON (un milion de lei vechi), și de restul de 50 (cinci sute de mii de lei vechi). Fenomenul apare mai ales în oralitate, dar nu e rar ca presa să-l ilustreze, cel puțin în dialogurile personajelor sau ale martorilor: "au avut bilete de un milion cinci sute și nu au văzut decât spatele scenei" (Gândul, 22.07.2006); ŤIo abonamentul l-am
Denominare și denominații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7935_a_9260]
-
servește doar la a distinge între valorile actuale și echivalentul lor, în principiu scos din uz. În esență, și problema conservării vechilor valori ale monedei mi se pare una de limbaj (de aceea o și discut în această rubrică). În oralitate, tendința de abreviere a sintagmelor face ca formulele două sute de mii, cinzeci de mii etc. să devină spontan două sute, cinzeci etc. Un milion cinci sute este ceea ce echivalăm în cifre nu ca 1.000.500, ci ca 1.500.000
Denominare și denominații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7935_a_9260]
-
incluzând, din ce în ce mai larg, elemente vorbite. Mai întâi, antologic: Balzac imită, prin exemple, franceza stricată a baronului de Nucingen, Zola „citează” cuvinte muncitorești, Barbusse scrie cum vorbesc soldații din primul război mondial, les poilus. Apogeul îl atinge Céline. El face din oralitate scriere, evacuând în întregime stilul doamnei de La Fayette - la care și dialogurile erau „scrise” - și răspunzând, poate, în mod specific, cerinței Mariei Zambrano. „Trebuie să scrii ceea ce nu se poate spune.” O definiție succintă, suficientă, wittgensteiniană, punând stacheta foarte sus
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
stacheta foarte sus. Ca să spui ce nu se poate spune trebuie să fii grosolan. Ca să scrii ce nu se poate spune trebuie să fii adânc și subtil. Altă adnotare. Practic, ce nu se poate spune se micșorează progresiv, pe măsură ce crește oralitatea. Doamna de La Fayette nu avea voie să numească obiectele de zi cu zi (ar fi părut vulgar), Céline putea să bodogănească și să-njure cât poftea. Făcând distincția între grosolan și adânc, am trecut din planul practic în planul pe
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
pe care acesta le-a făcut au uimit publicul prezent, concluziile venind ca niște răspunsuri la anumite întrebări pe care oricine și le poate pune în viața de zi cu zi. După cum a ținut să precizeze, doctorul a afirmat că " oralitatea ocupă întreaga istorie a omenirii, ea este a lui Dumnezeu" ca urmare a întrebărilor cu privire la sursa informațiilor ce au dus la concluziile spuse. Directorul fondator al Academiei Daco Romane, Geo Stroe, i-a înmânat lui Ioan Marchiș la finalul conferinței
Ioan Marchiş, despre simbolurile din arta maramureșeană by Stroe Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/81109_a_82434]
-
obiectivele ei. Să subliniez, totodată, faptul că schimbul de păreri nu se petrece „în direct”. Cel interogat își primește întrebările pe „net” și răspunde pe aceeași cale în răstimpul convenit. Acest fel de a proceda scoate din joc spontaneitățile și oralitatea, reacțiile repezi, oferind prioritate reflecției, răspunsurilor elaborate, analizei și autoanalizei. Au rezultat, cum constată Ovidiu Șimonca în prefață, „12 dialoguri pline de miez și culoare”, cu tot caracterul lor elaborat, „muncit”. Răzvan Petrescu mărturisește că și-a scris de opt
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
care o făceam pe atunci la Radio Europa liberă, convorbirea cu Adrian Marino, publicată acum de România literară, a fost transcrisă prin amabilitatea redacției. Textul a fost verificat și, pe alocuri, revizuit stilistic de mine, prin eliminarea unor elemente de oralitate, la locul lor într-o emisiune radiofonică, nelalocul lor în forma scrisă. A fost prima și, dar atunci nu aveam cum ști, ultima oară cînd l-am întîlnit pe Adrian Marino după anul 1989. (M.I.) Mircea Iorgulescu: Invitatul emisiunii de
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
Conu’ Leonida, tratat de politologie? Voi adăuga deci că această contribuție e invizibilă pentru ochiul politologului obișnuit, fie el tobă de carte, dacă e lipsit de puțină imaginație. Apoi, ea se prezintă într-o formă neașteptată, modest ironică, de-o oralitate neaoșă și înșelător incoerentă. În complexitatea ei, piesa e totuși de o uimitoare coerență.” Lectura, înțelegerea consecutivă îi apar ca infinite, incomplete, fatalmente eronate. Nici puterea de a-l reproduce nu obiectivează înțelegerea textului într-o (re)lectură. Contextualitatea apare
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
mode stilistice. Se observă astfel (informațiile provin din fișierul consultabil în Internet al B.C.U.) o direcție a simplificării: unele subtitluri dispar total (de pildă "Ziar independent de opinie, informație și reportaj" - România liberă). Se manifestă deopotrivă o înclinație către oralitatea colocvială - ca în formula "Zi de zi. Scurt pe doi" (Libertatea), care "traduce" de fapt formula "cotidian de informație concisă" - și una, opusă, către solemnizare: un "Săptămînal independent de opinie, reportaje și informații" (Gazeta de Vest, 1990) devine de la nr.
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
rafinamentul construcției, proza lui Dumitru Radu Popa cucerește prin umor. Un umor subțire (dar nu leșinat), un umor care intră în combinație și cu prozaismul vieții de fiecare zi, și cu fantasticul livresc. Dumitru Radu Popa are în scris o oralitate elaborată, ca Ion Creangă. El nu este, deci, pur și simplu, un caragialian. Seamănă, de altfel, și cu alți scriitori români (inclusiv cu ceremoniosul Al. Odobescu), dar cel mai mult seamănă cu sine însuși: un autor care își amintește, când
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]