1,823 matches
-
relevînd că în Bacău a parcurs cîteva „experiențe cruciale”, inclusiv pe cea a debutului în literatură. Orașul nostru a constituit „nucleul de foc al existenței sale”. Felul său de a pronunța cuvintele m-a făcut să mă gîndesc la un orator cu placă dentară. Își pungește, într-un tic, gura, și clefătește după fiecare frază, de satisfacție sau de indignare. Altminteri, trebuie remarcat, are substanță, coerență și o pasiune demonstrativă care te face să-l urmărești atent. Trecînd să răspundă la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pune în mișcare, mai mult decît orice, simțurile și-mi amintește că sînt om. *Obicei vechi, din ședințe rețin numai frazele cu caracter de „panseu”, formulările greșite, pretențioase, „eclovente” (vorba cuiva de la centru) pentru nivelul cultural al luătorilor de cuvînt; „oratori”, chiar cu ghilimele, ar fi prea mult. Le notez pe fișe de mărimea unei optimi de pagină, ușor de ținut în palmă, de vîrît și de scos din buzunar, nu cu scrisul meu normal, care e citeț, ci cu unul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
problemele”, dar nu mi-am făcut din ele niciodată un punct de sprijin pentru propriile mele păreri și demersuri sau, cu atît mai puțin, un instrument de combatere a altora. Acum, cuvîntările sale mă obosesc și mă irită. Constat că oratorul a devenit rigid, monoton, incapabil să se înnoiască. Ecart-ul dintre teze și realități măsoară cît o prăpastie. Criza ideilor și lipsa soluțiilor se văd cu ochiul liber. Dar pentru că lucrurile nu merg, a crescut suspiciunea, pînă într-atît încît au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cum se apropia sfârșitul anului, la club s-a organizat o recepție, la care trebuia să rostească un cuvânt de felicitare și cele cuvenite pentru noul an Vasile Gliga, adjunct al ministrului de externe, ce coordona și problemele de presă. Oratorul întârzia peste "sfertul academic" și invitații erau nerăbdători să ciocnească paharele cu șampanie, așa că directorul general Agerpres, N. Puicea, a luat inițiațiva tăierii nodului gordian, neștiind de fapt ce se întâmpla cu colegul de la externe: "Stimați oaspeți, întrucât domnul Gliga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bineînțeles am continuat pregătirea bagajelor începută cu doi ani în urmă. La 16 septembrie, cu soția am fost prezent la reședința ambasadorului Franței, unde avea loc "recepția de despărțire" organizată de Corpul Diplomatic în cinstea noastră. Se întorsese Nunțiul, mare orator, și a rostit un discurs emoționant, în final fiindu-ne oferit platoul tradițional de argint, purtând înscris: "Corpul Diplomatic din Republica Orientală a Uruguayului, Excelenței sale Domnului Vasile Macovei, Ambasador extraordinar și plenipotențiar al României, și distinsei sale soții, Doamna Antoneta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o aluzie, ceva tranșant și viu pe care îl socotea absolut necesar pentru a susține atenția cititorilor. Se simte că această manie a sării e primejdioasă pentru bunul-gust și că ea poate duce degrabă la afectarea secolelor de decadență. Ca orator politic, Mirabeau avea, în anumite privințe, talentele cele mai strălucite: o forță de observație promptă, un tact sigur, arta de a discerne imediat adevăratul spirit al întrunirii și de a-și aplica întreaga forță asupra punctului de rezistență, fără s-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ca aceste cuvinte de răsfăț să se sfârșească“, a continuat liniștit, ca și când i s-ar fi făcut primirea cea mai favorabilă. Nu s-a considerat niciodată provocat până la punctul de a uita buna cuviință oratorică. Ceea ce îi lipsea însă ca orator politic era arta de a discuta atunci când subiectul o cerea: nu putea să cuprindă cu mintea un șir de raționamente și de dovezi, nu se pricepea să respingă cu metodă argumentele; de aceea era silit, după ce își citise discursul, să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
curaj tuturor răzvrătiților; Robespierre, Pétion și mulți alții, care nu erau nimeni în comparație cu el, au devenit curând oameni mari. Mirabeau n-a fost un om mare, a fost un om extraordinar: ca scriitor nu găsește loc în rangul întâi; ca orator nu poate fi comparat nici cu Cicero, nici cu Demostene, nici cu Pitt, nici cu Fox; majoritatea scrierilor sale sunt deja uitate, iar discursurile lui din Adunare, cu excepția câtorva, nu mai prezintă interes. Dar, căutând trăsătura caracteristică a geniului său
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a guvernului republican și este din nou încarcerat, în același an, 1848, până în 1854, când este grațiat de Napoleon al III-lea; este exilat la Bruxelles, apoi în Spania, în sfârșit la Haga, unde moare. Avocat, om politic, membru și orator al Adunării Constituante. Extremist între 1789 și 1791, după această dată devine moderat, promotor al unei monarhii constituționale. Acuzat de conspirație contrarevoluționară, este ghilotinat în 1793, în timpul primului val al Terorii. Ajunge la apogeul carierei sale în 1791, când îl
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
carierei sale în 1791, când îl combate pe Mirabeau în Adunare, în problema exercitării dreptului de pace și război ădacă să-i fie încredințate regelui sau nu). Mirabeau îl susținea pe rege, Barnave, încă antire galist și unul dintre principalii oratori ai stângii, i se împotrivește. BERNADOTTE, JEAN-BAPTISTE ăPau, 1764-Stockholm, 1844). Promovat general de divizie încă din 1793, în cadrul armatei revoluționare, devine apoi unul dintre cei mai importanți comandanți ai campaniilor napoleoniene ăUlm, Austerlitz, Wagram); în 1809, în urma unui conflict cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
din Adunare. În 1809 este însărcinat de țarul Alexandru să editeze Codul Imperiului Rus. Postum îi apare volumul Amintiri despre Mirabeau și despre primele două Adunări Legislative ă1832). FALLOUX, FRÉDÉRIC ALBERT PIERRE, conte de ăAngers, 1811-Angers, 1886). Om politic, arhiepiscop, orator în serviciul bisericii și al legitimității monarhiei. Publică, în 1840, Istoria lui Ludovic al XVI-lea și, în 1845, Istoria Sfântului Pius al V-lea. Se afirmă ca partizan al dreptei în Parlamentul din 1846. A doua zi după Revoluția
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-i termenii de încheiere a pactului numit Sfânta Alianță între Rusia, Prusia și Austria. După ce relațiile cu țarul se răcesc, își continuă prelegerile cu același mare succes de public. LACORDAIRE, JEAN-BAPTISTE HENRI DOMINIQUE ăCôte d’Or, 1802-Sorèze, 1861). Cleric și orator religios. Disci pol al lui Lamennais, cu care a înființat, în 1830, ziarul L’Avenir ăViitorul ), de orientare creștin-liberală, favorabil separării bisericii de stat; nu și-a urmat maestrul în ruptura sa cu Roma. După ce a ținut la Notre Dame
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
executat la 8 mai 1794, în calitatea lui de fost fermier general - rang înalt în sistemul fiscal al guvernării monarhice. LEDRU-ROLLIN, ALEXANDRE AUGUSTE ăParis, 1807 -Fontenay-aux-Roses, 1874). Fiu de medic, debutează ca avocat în 1830 și se afiliază partidului republican. Orator de talent, devine unul dintre primii deputați radicali, iar în 1843 lansează Reforma, organ al radicalismului. La 24 februarie 1848 împiedică stabilirea regenței ducesei de Orléans pentru fiul său și numește un guvern provizoriu din care face parte. Este sprijinitorul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și sistemului congreselor europene, a putut interveni peste tot unde ordinea stabilită era amenințată de liberalism. Cancelar începând din 1821, a fost destituit de Revoluția din martie 1848. MIRABEAU, HONORÉ GABRIEL RIQUETI, conte de ăLe Bignon, 1749-Paris, 1791). Om politic, orator, epistolier. Urmaș al unei familii florentine stabilite încă din secolul al XIII-lea în sudul Franței, a avut o tinerețe furtunoasă; încarcerat de mai multe ori, evadează, se refugiază în Olanda, unde fugise cu soția bătrânului marchiz de Mounier. Este
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
niște scrisori de dragoste publicate postum sub titlul Scrisori către Sophie. În 1789, respins de nobilime pentru moravurile sale, este ales depu tat al Stării a treia din Aix și apoi președinte al Adunării Constituante și devine cel mai important orator al ei. Ca om politic, scopul său a fost instituirea monarhiei constituționale și, în acest sens, a jucat un rol important în primii doi ani ai Revo luției, stârnind neîncrederea deputaților și situându-se pe poziția de sfetnic neascultat al
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
este reprezentată, spre exemplu, de un alt Nae, Nae Cațavencu. Ambii sunt posedați de discurs. Unul are un auditoriu format din militanții propriului partid, celălalt își caută publicul de „amici” prin cafenele, într-un periplu nocturn și se instituie ca orator. Rică Venturiano își recuperează dignitatea prin discurs în fața unui public captiv și Lache își desfășoară asaltul polemic în berării cu un public format din impiegați ca și el, asemeni agitatorilor comuniști în perioada revolu- ționară. Ambele ispostaze reflectă două tipuri
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
constituie comicul caragialesc, un comic de o cruzime latentă care are la bază acest duplicitarism abisal al inse- parabilității. Amicii fac parte din această familie a celor care se întrețin unul pe seama celuilalt, funcționând aproape simbiotic. În genere, unul este oratorul grav, dacă nu chiar furios, celălalt un temporizator. Însă dacă privim cu atenție rolul acestora din urmă, observăm că ei nu fac decât să stârnească și mai mult revolta, acționismul perechii lor. În orice caz, este vorba de o proximitate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de caz, care este departe de a fi unul simplu. Iată o scurtă caracterizare emblematică a studentului la începutul carierei sale revoluționare : „Avea inteligență vie, caracter de bronz, temperament de erou ; pe lângă acestea, natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă”. Cele trei calificative corespund nu doar fixării în duritatea și perenitatea bronzului a figurii emancipate eroic a lui Coriolan. La toate acestea se adaugă dimensiunea carismatică a personajului. Există două mo - duri de supraimpresionare a figurii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
efect rizibil catalizat retoric, eroul convoacă adunările la statuia lui Mihai Viteazul. Revendicarea simbolică e transparentă, eroicul student în drept face corp comun, la propriu și la figurat, cu eroul de la Călugăreni. Sensul progresiei este conferit și de calitatea de orator a studentului în drept a cărui logoree belicos-patetică își are ecoul în discursul jurnalistic care la rândul lui rostogolește retoric militan- tismul junelui revoltat. Avem în acest efect de amplificare a grandiosului rețeta transformării sale în grotesc. Talentul oratoric, componentă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în Statul modern“. Și în acest caz, efectul augmentativ este prelucrat pe filiera unui retorism jucat, cel al discursului jurnalistic. Momentul apogetic al episodului academic îl plasează voit exagerat pe tânăr sub semnul excepționalului : „Licențiat în drept ! tânăr eminent ! iresistibil orator ! caracter mare ! idei generoase !...”. Însă el precede dispariția temporară a tânărului ca figură publică urmată de o spectaculoasă epifanie. Existența sa intermediară este trecută sub tăcere până când acesta reapare tot sub semnul excesului care l-a consacrat ca figură publică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ăs.n.Ă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” Avem o dublă accepție a sublimului. Într-o primă instanță sublimul obținut prin efecte retorice, sublim care devine scopul oricărui discurs. Din acest punct de vedere, conținuturile devin superflue atât pentru orator, cât și pentru public care reacționează emoțional la inflamările retorului limbut. Lacrima și declamația țin de stilul sublim invocat de inter- locutorul imaginar al lui Caragiale într-un dialog cu valoare exemplară. Avem în această retorică care se bazează din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
monstruos”, logică transferară însă faptului retoric și unei stilistici a extazului. Există aici reflexul unui mit fondator care face din contemplarea nimicului proiectului unor transformări grandioase. Con- tem plarea vidului, a golului, a nimicului, proiectează atât auditoriul, cât și pe orator în extaz, pentru că acest vid lasă un orizont infinit de posibilitate, lasă loc viziunii și inserției Noului și a Progresului. De fapt, nu contează ceea ce discursul comunică, ci capacitatea de a satura un gol prin extaz, de a trăi beatitudinea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
informase raportorul - am avut echipe de lozincari care au strigat lozinci adecvate conferințelor”. Mai lipsiseră doar aplaudacii profesioniști, dar se pare că atunci erau cu toții la școala specială deschisă de PMR În acest scop, așa cum vor deschide și școli de „oratori sătești”. Saia Apfelbaum și Iancu Gutman, semnatarii documentului, notaseră cu nedisimulată satisfacție prezența bună („...circa 500 de oameni”) fapt ce a determinat, În opinia lor vădit subiectivă, surparea terenului de sub fundurile sioniștilor, vechii lor dușmani de clasă. Noi credem că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
toți intransigenți susținători ai politicii pro-aliate. În anul 1915 eram student la București, înscris la Facultatea de Drept. În zilele din săptămînă frecventam conștiincios cursurile la facultate, iar duminicile mergeam adesea la întrunirile de la Sala Dacia, ca să ascult pe marii oratori ai timpului. După cuvîntări urma manifestația pe stradă. Miile de participanți se îndreptau spre palatul regal, prin strada Carol și apoi pe Calea Victoriei. Cînd coloana de manifestanți ajungea în fața Teatrului Național, era oprită de cordoanele de jandarmi și poliție. De pe
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
partid, a cerut audiență regelui Carol. Dar, aproape imediat după această audiență, în noiembrie 1930, Vintilă Brătianu moare. Șefia partidului liberal a fost dată lui Ion G. Duca. Fusese unul dintre intimii colaboratori ai lui Ion I.C. Brătianu. Un remarcabil orator parlamentar și un talentat scriitor. Mîinile din volumul Portrete și amintiri, publicat în 1932, a fost o adevărată revelație. Finețea, pătrunderea observației își aflaseră o elegantă expresie literară. Schița Mîinile, din acest volum l-a consacrat și în lumea literară
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]