7,285 matches
-
sale, așezate într-un fotoliu asemănător, tabloul este totodată o referire evidentă la impozantul portret al lui Louis-François Bertin, pictat de Ingres în 1832. „Femeie în profil" (1901) reprezintă un personaj din lumea lui Toulouse-Lautrec pictat însă în manieră poantilistă... „Orb mâncând" are lumina lui El Greco. „Jacqueline cu coleretă" (1963) este o trimitere directă la unul dintre portretele toledanului... Gestul elegant, cu brațul ridicat, al membrului unei trupe de circ este inspirat de unul dintre aristocraticele portrete de Bron-zino... Ultima sală
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
numi acum: Ciriviș (Urmuz), Macferlan (Ciprian) etc. La nivelul concepției despre lume, „rățoii" iterau atât ecumenismul masonic: „Avem principii largi. Îmbrățișăm pe toată lumea. Boier, golan, creștin, musulman - te-ai lăsat pe vine, ai intrat în rândul oamenilor!"; cât și o oarbă încredere în armonia divină a lumii ce amintește de panteismul masonic: „CIRIVIȘ: ...Nici un sforțandum maeștrilor! Lăsați moriștile să macine în voie. Nu vă opintiți. Lăsați ca totul să vină de la sine [...] Ruhig! Să îngenunchem și să rugăm tăriile de sus
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
palpabilului care se transfigurează prin simpla-i consemnare gravă: „Pădurea cu norii de flori cătați de stupi. / Ferește numai, creanga uscată cînd o rupi. Nu-i poți lua în brațe, chiar de-s tăiați cu grijă./ Par duși de forțe oarbe ori în rupturi de spijă. Lîngă butuc, în șură-s cuminți și plini de must,/ cu-aroma dulce strînsă din rîndul lor îngust/ ce suie către coastă de jos, de lîngă drum... / acății, lemnul casei stăpîni și nu altcum" (Acății
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
a urmat. În anul precedent, ea fusese interceptata înainte de a reuși să-l atingă pe papă. În ziua de Crăciun, Benedict al XVI-lea va oficia o slujbă. El urmează să dea din balconul basilicii Sân Pietro binecuvântarea "Urbi et Orbi" /orașului și lumii/ și să ureze Crăciun fericit în peste 60 de limbi. Suveranul pontif va primi apoi 350 de persoane fără adăpost să ia masa în Vatican.
Măsuri sporite de securitate pentru Papa Benedict, de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/61511_a_62836]
-
hrubă, ca într-un demisol prost luminat, cu ferestre cocoțate și deloc generoase, Hamm și Clov își mănîncă viața și timpul. Se devorează, încet, unul pe celălalt, așa cum ei înșiși sînt înghițiți de timpul care trece. Manierele diferă, oarecum. Primul, orb, într-un cărucior, celălalt, tîrîndu-și picioarele și gîrboveala de colo, dincolo, ca un leu bătrîn, obosit, sătul de tot. Hărțuiala lor reciprocă e veche. E dintotdeauna. E un mod de a fi. Și, poate, de a nu se mai gîndi
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
caz, responsabilitatea pentru ele revine Seulului, care i-a folosit pe post de scuturi umane. Seulul depune eforturi asidue pentru a dramatiza victimele civile în campania sa de propagandă, creând impresia că civili fără apărare au fost expuși unui bombardament orb. „Dacă acestea sunt adevărate, este foarte regretabil, însă inamicul trebuie considerat responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat pentru că a acționat într-o manieră extrem de inumană folosind scuturi umane”, a afirmat regimul nord-coreean. În premieră de la războiul din Coreea - 1950-1953 -, Coreea de Nord
Coreea de Nord acuză Sudul că a folosit civili pe post de scuturi umane () [Corola-journal/Journalistic/61670_a_62995]
-
fără voia lui, în tabăra adversarilor ideii sioniste: a fost preluată imediat de cei care susțineau că evreii nu au ce căuta în Orientul Mijlociu. Când, comunist înfocat, s-a plimbat un an și jumătate prin Uniunea Sovietică, noua lui credință oarbă l-a făcut să nu vadă nimic din ceea ce era în jurul lui, nici milioanele de oameni condamnați la moarte prin înfometare în Ucraina, nici închisorile pline, nici domnia terorii. în cartea de la cap la coadă laudativă Zile roșii, nopți albe
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
-l iei cu tine undeva unde să fiți doar voi, dar e prea greu, nu? El doarme în tot timpul ăsta, nu? Ora încuviințează printr-o mișcare a capului, înțelegînd și în același timp neînțelegînd, iar degetele ei se mișcă oarbe și slăbite pe antebrațul lui, pipăindu-i mîneca bluzei. - E ca și cum ar fi fost anesteziat, șoptește Avram, nu știu de ce și nu înțeleg prea bine. Apoi tu vii la mine și mă rogi să te ajut. - Da, bîiguie ea. - Trebuie
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
pierdute, nu trebuie să ne amărească. Miza istoriei nu e în lume, ci în afara ei, de aceea să fim liniștiți. A patra trăsătură ține de biserică: fără biserică nu există națiune, iar fără credință viața se preschimbă într-o cursă oarbă după repere sterpe. Protestantismul susține o aberație, fiindcă vrea întoarcerea la origini, desființînd creșterea organică a națiunilor creștine în ultimele două milenii. Iar unde nu-i organicitate acolo e democrație, adică ateism fardat în drepturile individului, cu o oligarhie plutocratică
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
sfârșit de februarie din anul Unirii, și de o poezie, modestă, apărută în Scena: „cu zborul greoi/ Încet ni se stinse vederii./ De-atunci nu-l văzură nici alții, nici noi/ Rotind în luminile serii.” (Vulturul). Dispariția va fi mai oarbă decât o presimțeau aceste rânduri, fiindcă posteritatea și-l va aminti pe autorul lor, cel mai adesea, ca pe un scriitor de divertisment școlar. Există, însă, oarece motive de a deranja, pe ici, pe colo, o asemenea, puțin măgulitoare, etichetă
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
sunt eretic sub anatema de deism (divinul nu e ceva supranatural, ci e totuna cu legile naturii). Privesc noaptea stelele și simt armonia cosmică și îmi spun că toată ordinea lor fascinantă e prea frumoasă ca să fie rodul unei întîmplări oarbe. Estetic vorbind, cel mai bun argument în favoarea lui Dumnezeu e frumusețea siderală, moment în care astronomii te trezesc la realitate, amintindu-ți că galaxia Andromeda se află pe o traiectorie de coliziune cu galaxia noastră, ciocnirea fiind inexorabilă, și atunci
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
i se poate imputa lui Alecsandri singur. E, să zic așa, o boală de generație. Doar că, unde pe ceilalți pașoptiști pare să-i frământe, pe el îl lasă întrucâtva senin. Ajunge să comparăm „până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie/ Și la caru-i de trufie/ Să ne-njuge ea pe noi?” - un fel de nu ne fac ei pe noi al zilelor noastre - din Deșteptarea României, cântarea Revoluției de la 1848, cu versurile mult mai sentențioase ale actualului imn („N-
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
noi al zilelor noastre - din Deșteptarea României, cântarea Revoluției de la 1848, cu versurile mult mai sentențioase ale actualului imn („N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,/ Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;/ Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,/ Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!”) sau cu Anul 1840 al lui Alexandrescu („Ici umbre de noroade le vezi ocârmuite/ De umbra unor pravili călcate, siluite/ De alte mai mici umbre, neînsemnați pitici./ Oricare sentimente
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
părea că nici nu se uită”, ne mărturisește, încă cuprins de remușcări, Abel, încercând să găsească circumstanțe atenuante pentru iubirea sa. Dar iubirea n-are nevoie de circumstanțe atenuante. Ea există sau nu există, iar când există, e o forță oarbă, indiferentă la dramele sau consecințele pe care le provoacă. Din iubirea lui Abel pentru Mae se va naște Jamie, cea care nu va afla decât prea târziu că tatăl ei adevărat nu e Paul, iar Paul, lovit prematur de uitare
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
de a povesti cu fidelitate conținutul cărților. Acest scrupul de redare cît mai exactă a narațiunii împrumută Serenelei Ghițeanu o alură rigidă de ochi didactic. Dar impulsul ei pedagogic are o rigoare fără scorțoșenie și o exactitate fără mania minuției oarbe. Obiceiul de a face rezumatul romanelor, eseurilor sau nuvelelor comentate o așază pe autoare în categoria cronicarilor măcinați de grija fidelității față de original. Ea judecă un volum numai după ce s-a asigurat că cititorul a înțeles despre ce este vorba
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
de ieri, două etape. Și, implicit, două posibile feluri de abordare. Prima se suprapune peste anii optzeci și induce, vrând, nevrând, o lectură cumva istorică. E vorba despre trei din cele cinci cicluri ale cărții: O provincie sentimentală (1984), Aprilie orb. April is the cruelest month (T.S. Eliot) (1985) și În alte camere, alte glasuri de ieri (1986). Sunt exact anii de efervescență ai generației lui Mircea Cărtărescu. De care Alex. Leo Șerban (născut în 1959) n-a fost deloc străin
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
expresie doctă, pornind toate dintr-o bonomie iremediabilă. În volum predomină sentințele scurte de tip aforistic sau enumerările de tip sinonimic. „Filosoful e săracul voluntar al spiritului, cerșetorul etern ce agonisește zilnic aceleași monede, trăind în restriște, aproape gol, aproape orb, fixat spasmodic asupra ideii asemenea unui idiot divin. Guvernat de încăpățînarea sa eroică și morbidă, de monomania solemnă, de încrîncenarea sa de ocnaș regal, caută fără încetare să străpungă armura lucrurilor, părînd să-și propună să lase în urmă atît
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
deloc. Autoscopia e interzisă, luându-ni-se pînă și luxul mortuar de a asista la propria extincție. Suntem mereu singuri, „anesteziați”, dar nu eșuăm cu adevărat decât în sterilitatea morții. Pare că alegem să călătorim, cu viteze fluctuante, în „trenurile oarbe” ce ne duc din ce în ce mai aproape de țintă. Fatalitatea pare un mecanism cu autocombustie. Nu mai există nici măcar înfrigurarea, tonul e constatator, ochiul însoțește cu un calm placid și cu o precizie chirurgicală trecerea neîndurătoare. Corpul, mecanism câteodată funcțional, este, în viziunea
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
în subteranele miezului de noapte, De cum vom porni în lungul pădurilor rare, Să strângem plase, capcane, lăsând să se plodească Neamul rapacilor lupi agonizând a salvare! Prin zăpezi lăbuțele de câini rotocol rotitoare Înșelate-s de lupoaica prăpăstuită-n întunericul orb - Prea de tot mici sunt gheruțele râvnitorilor - n-ar Răzbi, n-ar izbândi nici uliu sur, nici negru corb. Iar iubitei-odor piciorușele desculți i-s degerate, o dor! Și s-ar duce să răvășească, să scotocească desișuri, În bârlogul ursoaicei
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
pe o anumită perioadă, dar care era o verigă dintr-un lanț de evenimente biografice. De la Roșu și Negru la Anna Karenina, acesta era procedeul narativ aproape exclusiv. Ruptura de maniera cu pricina este opera romancierilor secolului XX. În romanul Orb prin Gaza al lui Aldous Huxley din 1936, ruptura are un caracter vădit demonstrativ. Narațiunea face pași înainte și pași înapoi, creând o temporalitate imprevizibilă și chiar capricioasă, deși, desigur, nu aleatorie. Când romanul a apărut în românește, în vechea
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]
-
centrul de greutate al filmului în acest personaj și nu în narațiune, previzibilă și monotonă uneori. Filmând din unghiuri diferite, alternând grosplanuri cu decupajele dintr-un Los Angeles nocturn și misterios în siajul de lumini difuze, pulsatile, ca niște licurici orbi, Refn infuzează întreg filmul cu o imagine emblematică, carismatică, greu de desprins de pe retina spectatorului. Introducerea personajului este jucată abil, ca într-un sistem de pase mai lungi sau mai scurte, identități posibile se succed fără a se fixa defintiv
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
întruna pe coline, am zărit în întuneric silueta impasibila a lui Novoa, ghidându-ne. Era un barbat impunător, cu barbă deasa și mustăți groase. Poalele largi ale hainei lui negre fâlfâiau că aripile pe misterioasele crește pe care le urcăm orbi și amărâți. Vorbea întruna. Era un sfânt nebun, canonizat doar de noi, poeții. Și firește, era naturalist. Și vegetarian. Laudă legăturile tainice, doar de el cunoscute, dintre sănătatea trupeasca și darurile înnăscute ale pământului. Predică în timp ce mergea și ni se
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
și de valoarea morală a peliculei așa cum un film precum cel al lui Radu Mihăileanu, Trenul vieții (1998), ne oferă o parabolă a unui exod forțat în căutarea unui tărâm al făgăduinței, o parabolă a unei umanități dizlocate de forțele oarbe ale istoriei care macină destine și comunități întregi înrădăcinate cutumiar. Ceea ce dă forță filmului lui Gabrea ține de faptul că personajul său, excelent interpretat de Florin Piersic Jr., nu participă direct la evenimentele atroce. Avem o tangentă la oroare și
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]
-
Un cățel orb a fost salvat de la o viață trăită în mizerie de doi soți, momentele cele mai importante fiind surprinse într-un videoclip emoționant. Cățelușa Fiona a fost găsită lângă pubele de gunoi, era oarbă, speriată și plină de purici, dar după
EMOȚIONANT! Fiona, căţeluşa oarbă salvată de la moarte din pubelele de gunoi - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67073_a_68398]
-
Un cățel orb a fost salvat de la o viață trăită în mizerie de doi soți, momentele cele mai importante fiind surprinse într-un videoclip emoționant. Cățelușa Fiona a fost găsită lângă pubele de gunoi, era oarbă, speriată și plină de purici, dar după câteva zile i-a fost redată parțial vederea la un ochi și a devenit animalul de companie al unei familii, scrie dailymail.co.uk, preluat de . Cățelul a fost atât de speriat când
EMOȚIONANT! Fiona, căţeluşa oarbă salvată de la moarte din pubelele de gunoi - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67073_a_68398]