4,543 matches
-
râvna strămoșilor noștri pentru cultura intelectuală și morală a poporului român. Mi-a fost prețios progresul și ridicarea națiunei din căderea ei seculară. Am iubit știința și pe oamenii devotați ei, și am urât ignoranța și pe apărătorii acesteia“. Sprijinul orfanilor, aprig apărător al naționalității Este prea puțin, chiar deloc, cunoscut profilul acestui ierarh de sprijinitor al celor obidiți. În timpul păstorii sale, Vlădica Melchisedec a oblojit rănile soldaților din Războiul de Independență și ale multor orfani. În egală măsură s-a
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
și pe apărătorii acesteia“. Sprijinul orfanilor, aprig apărător al naționalității Este prea puțin, chiar deloc, cunoscut profilul acestui ierarh de sprijinitor al celor obidiți. În timpul păstorii sale, Vlădica Melchisedec a oblojit rănile soldaților din Războiul de Independență și ale multor orfani. În egală măsură s-a ocupat de cei necăjiți ca și de copiii sărmani pe care îi avea mereu la inimă. Mai toți biografii îl descriu ca un bun samarinean, deși această latură este umbrită de celalalte mari calități ale
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
Mai toți biografii îl descriu ca un bun samarinean, deși această latură este umbrită de celalalte mari calități ale sale, în parte enumerate aici. De aceea, profilul samarinanului rămâne deschis cercetării... Era la culme darnic. Toți studenții lipsiți, nevoiași și orfani își găseau în el sprijinul și adăpostul lor. Avea un caracter nobil, o vorbă măsurată, plină de dulceață, o elocvență convingătoare, așa că îi captiva pe elevi, cari din respectul și dragostea ce-i purtau și cei mediocri să corectau”, sublinia
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
războinici și începând etapa negocierilor diplomatice și a stabilirii de relații personale cu conducătorii politici ai lumii de atunci. Constantin s-a născut în anul 1654, în satul Brâncoveni, fostul județ Romanați, fiind nepot al voievodului Șerban Cantacuzino. A rămas orfan de mic, tatăl său fiind omorât în februarie 1655, în timpul răscoalei seimenilor și dorobanților, ridicați împotriva domniei. Astfel, Constantin a fost crescut de mama sa, de bunica după tată, Păuna Greceanu, și de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, ceea ce i-
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
toți norii de pe cerul tăciune, să plouă cu soare peste răni și dureri. Coboară la el, coboară pe-o rază când stelele se aprind iar pe cer, o inimă de mamă și-n cer lăcrimează când pierdut pe lume e orfanul stingher. Referință Bibliografică: Inimă de mamă / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
INIMĂ DE MAMĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383278_a_384607]
-
pe poartă. Iar la cea de a treia m-am dus de bunăvoie la bucătărie, considerând că era singura activitate prin care puteam să-i răsplătesc. Chit că aceste plimbări nu erau prea complicate. Trebuia să fim în uniforme de orfani, dar de fapt eram mereu în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas cadențat, în ritm moderat de plimbare, grupul ajungea în centru, în dreptul statuii eroilor la ora nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am dus de bunăvoie la bucătărie, considerând că era singura activitate prin care puteam să-i răsplătesc. Chit că aceste plimbări nu erau prea complicate. Trebuia să fim în uniforme de orfani, dar de fapt eram mereu în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas cadențat, în ritm moderat de plimbare, grupul ajungea în centru, în dreptul statuii eroilor la ora nouă fix. Acolo, mulțimea de uniforme orfane înconjura după înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la ora nouă fix. Acolo, mulțimea de uniforme orfane înconjura după înălțime tancul așezat pe soclu, sora Gizella se oprea în fața țevii și cântau până ce se făcea ora prânzului. Nu era o afacere. Majoritatea cetățenilor de pe promenadă ocoleau corul de orfani. Așa că era suficient să deschidă cutia sigilată „Pentru orfanii de război și cei obișnuiți“ cam o dată la două luni. Crede-mă că nu leșinam intenționat. Totuși, au intrat la bănuieli. Iar cei care se mulțumeau cu ideea că din încăpățânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
înconjura după înălțime tancul așezat pe soclu, sora Gizella se oprea în fața țevii și cântau până ce se făcea ora prânzului. Nu era o afacere. Majoritatea cetățenilor de pe promenadă ocoleau corul de orfani. Așa că era suficient să deschidă cutia sigilată „Pentru orfanii de război și cei obișnuiți“ cam o dată la două luni. Crede-mă că nu leșinam intenționat. Totuși, au intrat la bănuieli. Iar cei care se mulțumeau cu ideea că din încăpățânare nu vreau să contribui la costurile educației mele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și reacționare. Mulțumită istețimii Adélei, aceste insinuări au rămas fără urmări. Dar nu a putut să împiedice apariția celor două caricaturi. Într-una din ele, eu eram de capul meu în fața monumentului eroilor, iar trecătorii se înghesuiau în jurul pușculiței pentru orfanii de război și cei obișnuiți, cu bancnote mari în mână. Alături, în cea de-a doua caricatură, eu tocmai întindeam pușculița unui cofetar, care îmi dădea în schimb un cornet uriaș, plin cu globuri colorate. Pe care, pentru mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu pioneze pe ușa bisericii, alături de anunțurile matrimoniale și ale familiilor de mai multe ori binecuvântate. Mai întâi eu bulversam sufletele vizitatorilor și doar apoi pășeau ei în fața Domnului, ca să se spovedească. Și, în felul acesta, contribuția mea la bugetul orfanilor a fost mai mare decât dacă aș fi cântat în gura mare. În prima lună au golit de două ori pușculița, apoi cam în fiecare lună o dată. Institutul meu și-a dat seama ce înseamnă reclama. Profesorul Angelo nu ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
societatea a hotărât că ele trebuie trimise la Muzeul Național, fiind că acolo era locul lor. A doua zi, Igor a scris o scrisoare scurtă, dar călduroasă, în care sublinia faptul că renunță la toate drepturile de autor în folosul orfanilor și al văduvelor de război, pur și simplu de drag. Iar eu i-am făcut o fotografie, ca nu cumva să se iște îndoiala că astronautul neamului umblă pe două picioare. — E o tâmpenie - i-am spus eu. Lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
năstrușnicii? Pe mine toate astea nu mă interesează. Clar?! Sau crezi că dacă dumneata poți să influențezi moartea, eu n-aș putea s-o fac?! Uită-te în ochii mei! am țipat eu. Află că nu vreau să devin un orfan etern! Vâsla se înmuia în apă. N-o mișca nimeni. Apoi s-a apropiat de mine, a desfăcut pătura pe care șezuse și m-a acoperit cu ea. — Acum arăți ca fratele meu orb. Care nu vedea nimic, dar credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de învățătorul Gheorghe Postoi, chiar dacă s-au dovedit a fi silitori. Acolo unde părinții nu arătau nici un fel de înțelegere pentru școală, nici Postoi nu putea face nimic. Vom ilustra cazul lui Constantin Tomescu, născut în Lunca în 1907, rămasă orfan de mamă în 1917, tatăl fiind concentrat pentru front, care-și povestește viața plină de greutăți, de lipsuri, de nevoi. Și Constantin Tomescu ar fi vrut să învețe carte, să urmeze alte școli, dar de mică a fost dat argat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au murit pentru România Mare. Ca mulți alți copii din Lunca, Gheorghe Vraciu a avut șansa de a avea ca învățător pe Gheorghe Postoi care a văzut în curiozitatea și neastâmpărul acestui copil un viitor învățător al satului românesc. Ca orfan de război beneficiază de ajutorul statului și urmează Școala Normală de învățători de la Bârlad, între anii 1921-1929, după care este numit învățător suplinitor (nu avea armata făcută!) în comuna GhimeșPalanca, jud. Bacău. A fost un elev silitor și, în perioada
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
77. Vasilaș Ion 78. Ungureanu Ion (Slobozia) 79. Turcan Ion (Valea Boțului) 80. Gurău Ion 81. Ursariu Mihai 82. Andrei Gheorghe 397 Urmașii acestor eroi, morți pe toate fronturile și locurilor bătăliilor, cei mai mulți la Mărăști, Mărășești și Oituz (părinți, soții, orfani) au fost trecuți prioritar pe listele de împroprietărire, cei care au urmat școli secundare au fost bursieri de stat. De abia s-au vindecat rănile primului război, în urma căruia s-a înfăptuit România Mare (am propusă denumirea de România Normală
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
moșiile mai mari de 50 ha, sesiile bisericilor și ale școlilor, proprietățile mobile și imobile ale germanilor plecați în Germania, averile criminalilor de război, absenteiștilor etc. și s-a trecut la întocmirea listelor cu îndreptățiți la împroprietărire: văduve de război, orfani, țărani fără pământ sau cu pământ puțin, alte categorii. În comuna Filipeni au fost supuse exproprierii „moșiile” Sofiei Rosetti și a lui Vasilică Rosetti, dar și ce mai rămăsese din fosta moșie a Virginiei Rosetti, unde, după dăruire, vânzarecumpărare, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sfanț. Cinaseră copios cu ultimii unsprezece cenți și, cântând, se preumblaseră printre cazinourile și arcadele luminate Înșirate de-a lungul promenadei de scânduri, oprindu-se ca să asculte aprobator jazzband-urile care se produceau. Kerry șterpelise de undeva o chetă pentru Orfanii de Război Francezi, care Însuma un dolar și douăzeci de cenți, cu care-și cumpăraseră niște brandy, În caz că ar fi răcit În noaptea ce Începuse. Își terminaseră seara la un cinematograf, izbucnind În hohote de râs sistematice la o comedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mea mai mică. Mama era designer de patiserie și abia acum Înțeleg ce efort a trebuit să facă să ne crească, de una singură, pe amândouă. Era mereu veselă și puternică. Acum s-a recăsătorit și se ocupă de adopția orfanilor din Cambodgia, participă la programe ale organizației Crucea Roșie În Sri Lanka și se simte foarte bine. Eu am format o trupă de rock Încă de când eram studentă la un colegiu local și am avut ceva succes. În orașul nostru exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rămas fără zăbun, Se ruga să-l ia Domnul în ziua de Crăciun. Pe străzi fum de tămâie și o haită canină Chema apocalipsa mai repede să vină. Își rotunjeau averea popimea și tâlharii, Pe străzi umblau bezmetici bătrânii și orfanii Când am venit în țară deja nu aveam mamă Plecarea mea în lume nu a fost fără vamă! Când am venit în țara cu mii de turnători Pe parlamentul țării trona un stol de ciori. Guvern de semidocți, ales din
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
din legile penale pedepsele contrare spiritului creștin (răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea sau arderea cu fierul roșu). Îmbunătățește tratamentul în închisori, ușurează eliberarea sclavilor acordând episcopilor și preoților dreptul de a-i declara liberi în biserici. Protejează prin lege pe săraci, orfani și văduve. Modifică legislația privind căsătoria, îngreunează divorțul, pedepsește adulterul. Atribuie bisericii creștine casele imperiale de judecată („basilikos ikia”), care vor purta în continuare numele de „basilici”, nume păstrat în limba română sub termenul de „biserică”. Împăratul Constantin cel Mare
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
seara aceleiași zile, Daniel și-a curmat viața folosind aceeași armă, un pistol de mână de calibru mic și, potrivit poliției, a fost găsit mort într-un tunnel aproape de rezindenta acestuia. Astfel, într-o singură zi doi copii au rămas orfani de ambii părinți. Evenimentul de azi este deznodământul unor conflicte pre-existente, nesoluționate. Daniel și Gabriela s-au cunoscut în Austria în urmă cu cinci ani și în anul 2002 s-au căsătorit în Oradea, orașul natal al Gabrielei (numele ei
FOCURI DE ARMA CURMA VIATA UNUI CUPLU DE ROMANI DIN ARIZONA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361442_a_362771]
-
idealurile umaniste de viață. Și-atunci, de ce s-a născut prin cezariană muzica vorbită, de ce cântă obiectele, de ce se taie aripile sunetului uman și i se dă rezonanță țiuitului pieselor electronice?! Câtă vreme, însă, ne cântă Marina Florea, nu suntem orfani de cântece, iar spectacolul muzical ne mai cheamă la întâlnirea cu frumusețea și plăcerea reveriei sonore! Marina Florea este o artistă neanalizabilă în privitul rece, neapropiat, neatașabil, Marina Florea e o artistă care trebuie privită cu ochii sufletului și auzită
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. (Schiță de roman) Pe Toader Șoican sătenii îl respectau. Fiu de erou al războiului de întregire a neamului, Toader se pomeni împroprietărit cu un hectar de pământ. De fapt împroprietărirea cuprinsese pe toți eroii, orfanii de război și cei care n-au avut de niciunele. El era orfan. Tatăl lui murise la Oituz. Toader primise pământ ca un fel de veșnică recunoștință. Mama sa mai avea un hectar dinainte de război. De aceea cedase fiului partea
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
recoltă după recoltă ... Citește mai mult (Schiță de roman)Pe Toader Șoican sătenii îl respectau. Fiu de erou al războiului de întregire a neamului, Toader se pomeni împroprietărit cu un hectar de pământ. De fapt împroprietărirea cuprinsese pe toți eroii, orfanii de război și cei care n-au avut de niciunele. El era orfan. Tatăl lui murise la Oituz. Toader primise pământ ca un fel de veșnică recunoștință. Mama sa mai avea un hectar dinainte de război. De aceea cedase fiului partea
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]