5,945 matches
-
a mamei. În cele din urmă, iritat de toată scena, tatăl o prinse de celălalt braț și o trase spre el aproape brutal. Hai, hai că n-a murit nimeni, te văd vecinii și te faci de râs. Veșnicul lui orgoliu de a salva aparențele. Păreau ciudați toți patru, opriți acolo la poartă pe zăpada bătătorită așa cum îi vedea Carmina din pragul casei, tatăl trăgând de un braț al mamei, cuscra de celălalt braț de parcă ea era obiectul ce trebuia împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se strângea ca ariciul, nu mai discuta cu vecinii pe stradă, nici cu colegii de birou, trecea ca o nălucă peste tot, afișând un calm aparent, dar era evident era foarte evident că fusese atins, fusese cumplit de atins în orgoliul lui, pumn de vise. Pe de altă parte, Carmina și ea se simțea rănită. Cum, sora ei pe care o urmărea seară de seară cum se schimonosește în cămașă de noapte în fața oglinzii, cum, sora ei să aibă atâtea ascunzișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simplu, dacă era mai slab de înger, trebuia să renunțe la ideea că ceea ce susținuse ar putea fi întemeiat, sau să accepte că pot exista două opinii la fel de valabile, chiar dacă se contrazic una pe alta. Purtarea lui Alexe irita, stârnea orgolii, când discuția ajungea către o tensiune paroxistică, Alexe se tempera dintr-odată, își controla sarcasmele, se retrăgea puțin câte puțin de pe poziții, cu bună știință, ceda, accepta pe ici pe colo spusele celuilalt. Din colțul ei Nina savura această înfrângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
opiniile lor coincid, se gândea dacă nu cumva din lașitate refuză să-l aprobe pe Alexe, dacă nu cumva se simte și ea lezată în niște drepturi pe care și le alocă fără nici un merit, dacă nu-și corcolește niște orgolii fără de sens. Uneori își aducea aminte cu jind de pacea acelui trio, Alexe, Nina, Marga. Începea să se îndoiască serios de justețea atitudinii sale... Poate îi respingea doar din lașitate, poate îi era de fapt prea greu să se înalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să mă primească. Respiră ușurat după acest moment de destăinuire. Acum n-avea decât să plece liniștit, martorul înlăturării lui din casa familiei Alexe fusese neutralizat, o putea întâlni pe stradă sau în societate fără să se mai simtă incomod. Orgoliul lui rănit se considera vindecat. Își luă rămas bun în grabă. Era tot cu gândul la ciorba aia de burtă. Spera că turnase mamă-sa destul oțet în ea. Într-o altă după amiază, Carmina revăzu un om cunoscut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-i alunga alarma, senzația lui era de cu totul altă natură, era dorință fierbinte, difuză, era viciu. Când revenea la Alexe, inginerul părea decis să suporte orice, cu zâmbetul pe buze, se călise sufletește, se hotărâse să-și lepede orgoliul. Se ducea spășit la profesor, își lua pilula, venea acasă, îi savura efectul sub cupola de lumină de la birou și devenea din nou cel mai obișnuit om cu putință. Uneori Marcu rămânea surprins atunci când o vedea pe soția lui, șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dintr-un autobuz, când o să ajungeți acasă, fără să mă salutați măcar. Ar fi mult mai bine să știu că v-am dus acasă în bune condiții. În mașină, îi mărturisi că un bărbat "plasat" ar trebui să fie cu orgoliul la pământ. El nu se simțea decât puțin scârbit. Foarte puțin scârbit. Avea o mașină roșie destul de bine pusă la punct. Doar ștergătoarele nu-i funcționau corect. La stopuri își îngusta ochii și se încorda. Probabil începea să aibă neplăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o femeie divorțată și singură nu prea mai are simțul măsurii, se teme să nu ajungă la capătul sex-apelului fără să mai treacă odată pe la Casa Căsătoriilor ca și cum acolo ar găsi întregul miez al vieții și nu un mănunchi de orgolii. Își amintea foarte bine. Ea se căsătorise cu Ovidiu în sala mare a Casei Căsătoriilor. Era toamnă, avea o rochie carmin din catifea, cu o pajură brodată pe piept. Îi însoțea o mulțime de cunoștințe. Mama ei, tatăl, sora, cumnatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crema de față, costumul de baie, fuste, perii, rochii, toate în devălmășie, după cum îi ieșeau în cale, apoi aflată la gară, în fața ghișeului de bilete, să încerce să se împace cu gândul că nu-i spusese niciodată "te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea uzinei, aproape de poartă. Era la finalul programului și nu avea cum să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împăciuitor. El o cuprinse cu brațul și o săruta pe buze. Eleanor îi răspunse pe jumătate la sărut, însă după două-trei secunde îl împinse la o parte. — Nu, Șam... De ce nu? — Te folosești de mine doar ca să-ți mai alini orgoliul rănit. — Ba nu. — Ba da. Fiindcă nici o altă femeie nu mai e disponibilă atât de devreme într-o dimineață de duminică. — Ellie, nu trece o zi fără să-mi doresc să te fi măritat cu mine, nu cu Adrian. — Mincinosule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Nu era pic de ironie În vorbele șefei, dar el se săturase să intre acolo tot la două zile și să nu cumpere decât, cel mult, un pachet de hârtie fotografică sau un film, o dată pe lună. O tresărire de orgoliu se impunea, chiar dacă, din punct de vedere financiar, nu se afla nici acum Într-un moment fast. Pipăi banii În buzunar: prețul unei excursii de șapte zile la Cracovia, cu trenul. Erau tot acolo. Putea deci să Întrebe: Cât face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
activitatea din Centrala M.A.E. și din cadrul oficiilor diplomatice unde a fost trimis, s-a considerat ca fiind parte dintr-o echipă ale cărei rezultate depind însă decisiv de performanțele individuale. Totuși, ideea de carieră, de regulă asociată unui orgoliu exacerbat și nu aspirației firești de împlinire profesională, într-o activitate atât de intim dedicată națiunii căreia îi aparții și îi datorezi totul, i s-a părut întotdeauna o ambiție meschină, o adevărată impietate! A crezut în șansa de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
sfătuit Tano. Sper să fi avut instinct bun cînd am acceptat interviul. Mai sper ca Șichy să mă contrazică. E datoria ei să mă șicaneze. Și știu pe ce trebuie să apăs. În nici un caz pe condiția de ratat. Cît orgoliu încape în cuvîntul ăsta, looser! Așadar, te-ai vrut în top, ai avut trepte de urcat, suișuri de cucerit. Nu sînt o autoare de găuri în cer. Doar că am trăit ca evenimente reale (pe pielea mea) ceea ce generația ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Klimt", rîdea, conținut, Rusalin. Bărbatul plin de manhood, cum se închipuie în alt autoportret, Pictor la maturitate, cu o pînză albă-n talie, într-un eden: ostrovul încercuit cu stuf, străpuns de ciocurile cufundarilor (Mondrian?), nu mi-a plăcut. Cît orgoliu țîșnește din gîtul încordat de lup alb, singuratic. Din umerii încordați. Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de orice natură s-ar dovedi ele. Îi șade scris pe frunte. Și, neașteptat, în colțul de jos: mărul tăiat în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și poți să ai nimic avînd totul". "Tu n-ai idee, Iordana, cum e să trăiești la bloc: neliniștea și etajul, zgomotul și etajul, furia și etajul". Treci pe la mine? Acuma! Discuția cu ea este un exemplu de dialog. Fără orgolii imbecile de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă. Îi datorez partide demențiale de rîs. Cu ea pot vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
băgîndu-le pe gît clienților, "la pachet". Pachetele erau ca podul lui Păcală: o călcătură tare, fermă, alta moale. Lîngă Noica, nu'ș ce filozofard marxistoid; lîngă Preda, vreun prozator narcisiac, frecînd un ness pe-o sută de pagini și oloindu-și orgoliul; lîngă Cezar Ivănescu, vreun jucăuș optzecist, care pierdea programatic tema (impusă, ce-i drept), dar cădea și-n infantilism. N-am vîndut cărți la pachet. Pe cele proaste le recartam, le dădeam la schimb altor librari mai neavertizați. Pe cumpărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
romanul lui Țoiu, Galeria cum? Voia să-l menționeze la cărțile anului. Nu-l citise, dar de dat cu părerea își permitea să dea. Îmi aud vocea de-a doua: În fapt, i-ai scăpat. Trupul tău i-a scăpat. Orgoliul masculin s-a inflamat și a dat pe dinafară. Nu s-a domolit, pînă nu te-a scos de la revistă. A stat la pîndă, ca să-i pici în cursă. Cine știe dacă greșeala de tipar n-a fost pusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să vomite abjecție, un urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de energie creatoare, motor al vidului, criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din urletul născocitor de urlete al orgoliului nemăsurat, urletul intern, demiurg al finalelor prin hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bătutei, din jocul cu leit-motivul lovirii cu piciorul în țeasta Pământului. Era războiul cromozomilor împotriva structurii atomilor. Prostia nu e numai odihnitoare, dar și călăuzitoare și îndrăzneață. Trei însușiri care stau la baza tăvălugului direcționat spre distrugere. Cimitirele își salvară orgoliul terfelit, îngropându-și morții în picioare. Pe 4m2 încăpeau patru morți bătuți ca țărușii în pământ. La un mormânt se odihneau, astfel, patru familii îndoliate, prilej de o nouă polifonie, dar și de o nouă... sindrofie! Lăcomia inventivității se transmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dunăre și icre de crap, o floare de tei, puful plopilor, notele printate de la examenul de bacalaureat, o felie de arșiță, un calup de Bărăgan. Când s-a descoperit că Brăila putea fi restituită din bucăți, dincolo, s-a trezit orgoliul brăilenilor. Au introdus în combine MP3-uri, în laptop-uri dischetele extraterestre. Au auzit șuierul stelelor în rotirea lor, zgomotul timpului când a țâșnit ca un izvor din Absolut spre a inunda spațiul, nesațul curgerii lui năvalnice, artileria fotonilor prin bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Era, fără îndoială, o pierdere scurtă de memorie și închise ochii, adâncindu-se în meditație până în Precambrian. Mioara și Autorul percepeau, totuși, existența fiecărei ființe și fiecărui obiect în parte, simțindu-le importanța pe care acestea o emanau. Toate radiau orgoliul. Când Mioara spunea: Simt orgoliul de om, Autorul răspundea: Radiază importanță. Uneori, miroseau și atunci când o pipăiau, nu auzeau zgomot de existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică. Lângă școli mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scurtă de memorie și închise ochii, adâncindu-se în meditație până în Precambrian. Mioara și Autorul percepeau, totuși, existența fiecărei ființe și fiecărui obiect în parte, simțindu-le importanța pe care acestea o emanau. Toate radiau orgoliul. Când Mioara spunea: Simt orgoliul de om, Autorul răspundea: Radiază importanță. Uneori, miroseau și atunci când o pipăiau, nu auzeau zgomot de existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică. Lângă școli mirosea veselia. Tribunalul avea gust amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mâncând o înghețată. M-am încurcat! spuse fantoma. Am sărit peste niște trepte. De ani? întrebă Mioara. De etape de viață! spuse fantoma. Pe care vrei s-o vezi? Nu-mi pasă! Oricare. Franz Schubert răsuna voluptuos și plin de orgoliu. Fluidul muzical te înălța prin vigoare. O frumusețe solidă și demnă prin culoarea mănunchiului de sunete. Milan, fiica de 12 ani, împreună cu Milan, fiica babă, ascultau pe Milan-Mama cântând. Mumia grasă era transpirată și amândouă fiicele îi tamponau fruntea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reveniți în țara dumneavoastră de origine? -Vreau să creez un fond de artă contemporană și la Stockholm. Nu e drept ca francezii să fie singurii beneficiari ai resurselor mele. Autoritatea pretențioasă a spuselor mele avu un efect nemaipomenit. Vorbisem cu orgoliul unui bogătaș autentic. Bancherul nu se mai îndoi de cinstea mea. Verificatorul reveni cu valiza și-i întinse o hârtie celui care era pe cale să devină omul meu de afaceri. -Vreți să semnați aici, vă rog, domnule Sildur? Îmi pusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai curate. Cine sînt cei mai îndreptățiți să-l lichideze pe Tiran? începe să se întrebe, dacă nu cei care i-au fost pe tot parcursul ascensiunii sale în preajmă? Cine altcineva i ar cunoaște mai bine comportamentul, apucăturile, reflexele, orgoliile, nebunia, dacă nu chiar cei care au făcut sub o formă sau alta parte din cercul său, l-au încurajat sau i-au căutat nod în papură, după caz? își clătește gura, scuipă, își clănțăne dantura, deschide la maximum robinetul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]