2,438 matches
-
alte momente de umilință și mai mare. Dar nu știu de ce, acesta e momentul la care mă tot întorc, momentul care mă face să-mi încleștez pumnii și să urlu. Oare faptul că i-am lăudat cu prefăcătorie acea jachetă oribilă mă face să mă simt așa prost? Ori că a consimțit voios la jargonul lui șmecheresc-adolescentin? Probabil amândouă. Dar mai mult decât atât, motivația din spatele lor - dorința de a-l face pe Bangs să mă placă. Am ținut-o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Richard și Ben se duseseră la culcare. Am stat la subsol împreună o oră. M-am holbat la ea, mai puțin mirată de riscul pe care și-l asumase, decât de evidenta satisfacție cu care povestea. — Steven purta un polover oribil pe care i-l dăduseră părinții lui de Crăciun, a continuat ea voioasă. Bleu ciel. Cu decolteu în V. Oribil... — Te rog, Sheba, am zis. Am putea să nu vorbim despre Connolly? A ridicat din umeri. — Ok. Nu, nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plânset pițigăiat a început să izbucnească din fundul gâtului lui Mary. Ea era transpirată leoarcă, mașina mirosea groaznic, iar tălpile o ardeau. Nu reușea deloc să apese pe butonul de recepție apel, așa că telefonul continua să sune, rulând melodioara aia oribilă. Mary a încetinit aproape să se oprească și, într-un final, a tras pe marginea trotuarului și-a răspuns. În ritmul ăsta, n-avea să mai ajungă niciodată la serviciu. Da ? Plătesc bine, a spus un bărbat. Cinci mii. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
blond decolorat; de fiecare dată când John își lăsa capul pe-un umăr, în ritmul mohorât al versurilor bunicii, părul lui îi zgâria obrazul. Alice l-a invitat în culise, acolo unde Norma își întreținea admiratorii râzând cu sclipirea aia oribilă din ochi, sclipirea care Alice știa că însemna că bunica urla pe dinăuntru și că, imediat după încheierea discuțiilor, avea să bea până la pierderea cunoștinței. John a scos-o pe Alice la o cafea, sperând c-avea să afle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a vedea în moartea bunicii un act inevitabil, ba chiar aproape o ușurare. Amândouă au trecut prin toate etapele doliului, inclusiv prin aceea pe care nimeni nu îndrăznește s-o pomenească: copiii unui sinucigaș mai primesc o opțiune - o cale oribilă, dar eficientă, de a scăpa de tot. La trei luni după ce antidepresivele n-au avut nici un efect, Alice s-a dus în garaj. A dat drumul la motorul mașinii, dar ar fi trebuit să-și dea seama că o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fost returnate și distruse. Până când Alice a devenit o ciudățenie și-n lumea literară. Și-a schimbat agentul - de data asta alegându-și unul din Pennsylvania - și încă patru cărți rupte din sufletul ei au fost publicate cu niște coperte oribile și fără nici o strategie de marketing, ceea ce le-a asigurat o viață de cel mult trei săptămâni pe rafturile librăriilor. Alice a realizat că nu avea ce să facă mai mult și că dacă nu se găsea cineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a pus mâna bandajată sub ceafa copilului și l-a ținut așa, cu blândețe, până când amândoi au adormit. Acum Andy a izbucnit în râs, iar Zach s-a îndreptat către ușă. Totul nu era decât un test, o glumă oribilă de-a lui Pearl sau doar o iluzie. Era visul pe care Zach îl avusese de mii de ori, dar nu-l povestise niciodată - Jina revenită la viață, teafără și fericită, iar această viață a lui, trăită numai pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o scrisoare În care și-a mărturisit pasiunea. În a patra zi lucrurile păreau că merg spre bine și el s-a gîndit s-o invite, undeva, la masă. Apoi, În a cincea zi, totul a luat o Întorsătură neașteptată - oribilă sinucidere senzațională În camera fetei. Se pare că și-au luat viața cu o lamă de la un aparat de ras. Cu cît e mai tare lama, cu atît mai simplu... Pe chipul femeii nu se citea absolut nici o reacție. Spuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avut pe ele marca fabricii, ai fi zis că sînt pompele de benzină de la stație. Strecurîndu-mă printre mesele lungi și Înguste așezate În cinci rînduri paralele, m-am oprit În fața automatului din extrema dreaptă care era, Întîmplător, liber. Ce miros oribil! După ora zece seara tot orașul pute Îngrozitor... de la canalizare. Am introdus o monedă de zece yeni În orificiul de alamă de sub săgeata roșie de la aparatul din dreapta. La fiecare monedă se auzea un acord de pian și la a opta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
plimbatului. Oricît ar fi strigat, nimeni nu se Întorcea să privească la ceva ce, de fapt, nu există. Se ridică brusc și ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, se amestecă și el, liniștit, prin mulțime. — Ultima fotografie e Îngrozitoare... oribilă. Poza ca poza, dar și fata e dezgustătoare. Cuvîntul „Îngrozitoare” nu era chiar cel mai potrivit, pentru că din punct de vedere al indecenței am văzut altele și mai și. Fundalul era complet negru și pe acest fundal fata stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bărbaților conjunctural prin preajmă, care îi puteau vedea doar ochii, și aceia plecați în jos, îndată ce te privea un bărbat, o jumătate de frunte și de obraji, nasul, gura, palmele, poate 2 centimetri de gleznă când femeia era în mers. Oribilă impietate! Nu își însoțea soțul la sindrofii, nici măcar când protocolul diplomatic o cerea. Nu se machia niciodată și nu „știa” că există alternative la culoarea neagră a hainelor. Ca să nu se strice iremediabil în școlile de la noi, fiica ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
creadă atâta noroc; lumea pentru el se încheiase. Lumea lui Lung. Dar lumea mea? A mea nici nu începuse. Sau poate sfârșise înainte de a fi început; gândesc la tine Keti, la ce-ar fi putut să fie, la ziua aceea oribilă de când n-ai mai venit la locul întâlnirii noastre, când totul fusese retezat. Șareta se afla acum în apropierea gării. Cum Lung dormea, îi luai cu grijă hățurile din mâini, dar el se trezi instinctiv, simți dincolo de somn, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
împotriva ei și a fiecăruia. Nu ai voie. Cei care conduc acum țara, țările toate din jur, sunt fosilele unor vremuri criminale care au existat, cu siguranță în preistorie, și care din când în când tresar aduse la suprafață de oribile mișcări tectonice, refuzând să creadă că nu mai există, impunând, prin spaima ce-o naște lumii, existența lor putrefactă. N-ai dreptul să cedezi: dacă cumva ai făcut-o, într-un fel sau altul - numai tu știi - leapădă-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
diagnosticul - denumirea unei îngrozitoare boli pe care o purta în el, incipientă în simptomatologie, nimeni din familie nu știa, unii dintre noi nu crezură nici atunci, dar în septembrie, diagnosticul, pe care el ca medic îl rostise, se adeveri în oribila lui realitate, își fusese ultimul pacient, și ne părăsi cu un zâmbet conștient și trist, spunând atât: - „ Mă îndepărtez...” - Tată, nu se poate, spusei. Timpul îl luă cu el. PARTEA A TREIA 1. Partea a treia a acestei scrieri. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
profesionistă, nu ieșea niciodată - mă rog, rareori - cu bărbații celebri de care se ocupa (decât dacă erau în perioada de recuperare după un divorț urât și aveau nevoie de „consolare“), dar se întâlnea uneori cu prietenii lor. De obicei erau oribili; părea că îi alege anume. Nu cred că mi-a plăcut vreunul. În seara în care ne-am întâlnit să-i propun să mergem la New York, a apărut strălucitoare, fericită și ațoasă ca întotdeauna, purtând un taior Versace, ceva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asta: a dat înapoi - și puteai să-ți dai seama că de obicei era ultracompetitiv. —Petrecere frumoasă, copii, ne-a urat, puțin turtit. Apoi eu și Aidan am fost lăsați singuri. Îți place petrecerea? a întrebat. Nu, am spus. E oribilă. —Mda. (A aruncat o privire în jur, ceva mai sus decât aria mea vizuală.) Ce să-ți placă? Tocmai atunci, un tip scund, brunet, care ar fi fost exact genul meu până să-l întâlnesc pe Aidan, s-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cascadă de păr des, șuvițat, și piele strălucitoare, bronzată uniform. —Salutare, a spus. —Salutare, am răspuns. Precaut, Leon m-a întrebat: —E o petrecere nasoală, este? Hm... —Ești între prieteni, a spus Aidan. Spune lucrurilor pe nume. —În regulă. E oribilă. —Ooh, a oftat Dana și și-a ventilat decolteul. Hai să circulăm, i-a spus lui Leon. Cu cât începem mai repede, cu atât mai repede putem să plecăm. Scuzați-ne. —Tăiați-o de îndată ce nu mai rezistați, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am ajuns într-un cartier de suburbie care nu se deosebea prea mult de al meu, în ceea ce privește populația, mașinile parcate în fața caselor, vecinii băgăcioși care se holbau la noi ca proștii satului etc. Și casa îmi părea cunoscută: covoare țipătoare oribile, perdele și cuverturi de tristă amintire și o mulțime de trofee sportive, tablouri hidoase și bibelouri de porțelan de-ți stătea mintea-n loc; m-am simțit ca acasă. Mi-am trântit geanta pe podea, în hol, și primul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care mama susținea că broccoli e „de fițe“ și nimic altceva decât „conopidă altoită“, și Claire zbiera că, dacă nu poate mânca leguma ei preferată la nunta ei, atunci când o putea mânca?) Din punctul meu de vedere, mâncarea e întotdeauna oribilă la nunți, așa că n-are rost să te cerți dacă să le servești oaspeților broccoli grețos sau conopidă necomestibilă. —Ai toată libertatea, mamă, am spus cu mărinimie. Cateringul e responsabilitatea ta. Dar am intrat pe un câmp minat în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o săpuneală în public avea să mă lase rece. Dar, de bună seamă, era un reflex condiționat; faptul că mă aflam în această cameră într-o dimineață de luni îmi declanșa automat o reacție de panică. Diminețile de luni erau oribile. Știu că sunt groaznice pentru toată lumea, oriunde ar fi, dar erau și mai oribile pentru noi, pentru că o atât de mare parte din succesul sau eșecul nostru depindea de ce apăruse în suplimentele de weekend ale ziarelor. Era atât de evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un reflex condiționat; faptul că mă aflam în această cameră într-o dimineață de luni îmi declanșa automat o reacție de panică. Diminețile de luni erau oribile. Știu că sunt groaznice pentru toată lumea, oriunde ar fi, dar erau și mai oribile pentru noi, pentru că o atât de mare parte din succesul sau eșecul nostru depindea de ce apăruse în suplimentele de weekend ale ziarelor. Era atât de evident. Uneori, dacă fuseseră dezamăgite de un redactor de profil și nu obținuseră acoperirea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pierderea cuiva drag, care te-ar putea ajuta, dar ai neapărată nevoie să mergi la un specialist... —Rachel, vreau doar să vorbesc cu el. Asta e tot ce vreau. Nu pot să îndur gândul că e închis într-un loc oribil și nu poate să ia legătura cu mine. Vreau să spun, unde e? Unde s-a dus? Ochii i s-au lărgit în timp ce tristețea de pe chipul ei deveni și mai profundă. —Anna, cred sincer că... Bărbații în negru plecau. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
O să mă duc, am zis. — Da? Minunat! —O să mă duc atunci când mă simt mai bine. Oh, pentru Dumnezeu. Despre asta vorbesc! Te văd pierzând atâtea ore la lucru, încercând să uiți... Nu, nu încerc să uit! Ăsta era un gând oribil; ultimul lucru pe care l-aș vrea. —Încerc... (Cum să mă exprim?)... Încerc să las lucrurile îndeajuns de în urmă cât să-mi pot aminti. M-am oprit, apoi am continuat. — Încât să-mi pot aminti fără ca durerea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că nu-s în Spancil Hill. A făcut o plecăciune până la pământ, apoi a țâșnit spre dormitor. — Vino înapoi! am strigat. Mă distrez. Nu poți să cânți așa ceva fără a purta un pulover nasol. S-a întors purtând cel mai oribil pulover de Aran pe care l-ați văzut vreodată. Era un cadou de nuntă de la tușica Imelda, sora cea mai competitivă a mamei. (Mama susține, „Știa că e oribil“.) Îi făcea burtă. — Vrei să porți asta? Mi-a aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu? Dana ținea la părerile ei și îi plăcea să le exprime cât mai tare - atrăgea multă atenție oriunde se ducea - și expresia ei preferată era „E oribil“. Pronunțat astfel: „Ee orr-i-billl“. Spunea asta din belșug, deoarece considera multe lucruri oribile. Mai ales în profesia ei; lucra în decorațiuni interioare și considera că toți clienții ei aveau gusturi execrabile. Hei, hei, mă ocup eu de asta, insistă Leon, nu foarte convingător. Raportat la înălțimea Danei, Leon părea scund, dolofan și nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]