3,686 matches
-
de călugărițe implicate drept surori de caritate pentru anii 1874-1878; 1915-1917; 1941- 1944. Nu lipsește deloc nici trimiterea la colaborarea cu Institutul surorilor de caritate Regina Elisabeta, nici felul în care fete orfane (între 50-400) au fost ocrotite aici de ororile războiului, după cum stareța Iosefina Giosanu nu omite să evidențieze participarea călugărițelor de la Văratec la cursuri organizate de Spitalul Christiana din București, începând cu 1991. Nu se poate să nu te gândești la ce a însemnat tradiție, continuitate și înnoire dacă
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
Lucian Scurtu își elaborează un scenariu menit a-l menține în formă, adică în ipostază de jucător pe arena istoriei, gata a apela la cruzimile care o pecetluiesc: „aici săvîrșesc carnagiu după carnagiu, piramidă după piramidă, ucid” (Viziunea turmei). Și ororile continuă chiar în zona erosului (Însemnări din anul porcului). Aici se pot face două observații. Mai întîi aceea că autorul e un disimulat moral. Din orgoliu, d-sa își ascunde nuditatea suferinței, dîndu-i glas indirect, sugerînd-o doar prin poza de
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
mistificări, a unui număr de iluzionism atât de spectaculos încât te poate face să te convertești la magie. Nu e relevantă nici urmărirea firului narativ, ci fiecare scenă care se deschide ca un tablou spre ceva care amestecă splendoarea și oroarea. Prima scenă a filmului: un Faust care intră cu mâinile într-un cadavru din care scoate organe, prilej de reflecție asupra condiției umane. Însă mai e ceva acolo, mizeria științei, derizoriul cunoașterii care nu servește cu nimic înțeleptului; savantul trage
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
sigură și scurtă spre catastrofă. Din păcate, o vastă majoritate a funcționarilor plătiți de stat pentru a asigura o politică culturală decentă (nu mai îndrăznesc să spun europeană!) sunt ancorați într-o dezastruoasă fascinație a naționalismului și stupidității. Am o oroare instinctivă față de orice manifestări ale spiritului primar agresiv, xenofobiei și intoleranței. Așa m-au învățat părinții și bunicii mei, întru nimic mai puțin ardeleni decât politrucii de portativ care ne mitraliază cu sulfurosul lor „dor”. Din acest motiv, sunt șocat
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
imersiune violentă, fără menajamente față de cititor, în universul concentraționar - în contrapondere la imaginea unor lumi deseori diafane, feerice, idealizate care „cresc“ mai ales în jurul personajelor primei părți a cărții. Concentrată pe mărturiile unor deținute în pușcăriile comuniste, care au îndurat ororile detenției cu o dârzenie și demnitate specific feminine, cum punctează autorul, această ultimă parte abandonează deseori tonalitatea compasivă în favoarea unui discurs sec, dur, adecvat atrocităților inimaginabile la care deținutele sunt supuse, cu atât mai greu de îndurat cu cât victimele
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
punctează autorul, această ultimă parte abandonează deseori tonalitatea compasivă în favoarea unui discurs sec, dur, adecvat atrocităților inimaginabile la care deținutele sunt supuse, cu atât mai greu de îndurat cu cât victimele sunt femei: „Oricine frecventează, cu sfială sau stupoare, cu oroare și revoltă sau cu jalnică resemnare, ceea ce lumea de specialitate numește cu ifos academic «literatura universului concentraționar» va fi constrâns să accepte în final că, față de suferințele bărbaților, feminitatea torturată e ceva cu mult mai degradant, mai greu de imaginat
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
deținutele Lena Constante, Adriana Georgescu, Oana Orlea „o treime a feminității torturate“, victime care însă izbutesc să convertească suferința în împlinire, reușesc o evadare din infernul personal și un exercițiu spiritual, de igienă psihică în transcrierea (fiecare după personalitatea proprie) ororilor îndurate. Mai convingătoare, mai percutantă i se pare lui Dan C. Mihăilescu confesiunea Lenei Constante, al cărei talent literar, consideră autorul, o ajută să cultive detaliul semnificativ, adăugând scrisului său subtilitate și forță de sugestie, în vreme ce stilul Adrianei Georgescu și
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
cultul dedicat tatălui tău, care după câte mi-ai spus, trebuie să fi fost un individ abject. Am ajuns să cred că ești întru totul fiul tatălui tău. Venerându- l pe el, de fapt te venerezi pe tine.» Toate aceste orori pe care mă forțezi să le scriu! Și dacă ai ști totuși cu câtă pasiune te-am iubit! Dar bineînteles, de-acum totul s-a terminat.» «Cât despre Christine, nu-ți face griji. De cum mă voi instala convenabil, voi veni
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
efecte literare nebănuite. Doar un fir epic îi scapă scriitorului pe drum, acela al femeii necunoscute luate la ocazie de câteva ori de către Dinu Pădureanu. Dens și incitant, îmbinând documentalul cu ficționalul, Cei morți înainte de moarte este un roman despre ororile comunismului, despre victime și torționari, despre lupta cu demonii exteriori și interiori, despre rezistență și moarte, despre prietenie și onoare, despre speranță și înfrângere. Cu un final totuși deschis, prefigurând, poate, o continuare.
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
acum, în aceste circumstanțe accidentale) este arid și orice reproș naște conștiința vinovăției. În final (la mijlocul celei de-a treia părți), hotărîrea de-a împodobi casa: „Tot restul lumii a împodobit-o deja. Și familia Farmer și-a împodobit-o“. Oroare: nu sîntem în rînd cu lumea! Tata, pînă acum spectator pasiv, se înfurie pentru că rămîne pasiv, adică în loc să spună „Ce contează? Nu-i nici o grabă“, bombăne „Mai bine să ne punem pe treabă” și începe să se agite cu panglicile
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
mai harnice și mai eficiente. Ce credeți? Nu, nu a fost destul că s-au consacrat a fi cei mai nefrecventabili agresori ai democrației și statului de drept - au vrut să vă arate că pot duce delirul până la capăt - ce oroare, o Constituție croita după chipul și asemănarea lor... Nimic nu e destul", a mai precizat Diaconescu. Opoziția, o dreaptă care nu se mai "coagulează" Nici activitatea Opoziției nu a fost omisa în analiza critică a consilierului prezidențial: "2013 mai este
Diaconescu, atac la politicieni: 2013 a fost anul lui “nu-i destul” by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33328_a_34653]
-
după 1990, pentru a le publica prima dată în 2001. Tortura, pe înțelesul tuturor e o carte cu timbru sarcastic, care încîntă printr-o inteligență corozivă de factură rece, Pavlovici avînd mina sobră a unui martor care descrie în detaliu ororile prin care trece. Paradoxul e că, sub ochiul mustind de ironie al autorului, iadul penitenciar e preschimbat într-un șir de episoade pitorești, pe care cititorul le urmărește cu o crescîndă bună-dispoziție. Deținuții își scot ochii, se spînzură, cad în
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
serios prejudecățile comuniste, căci ce contează e retorica, nu realitatea din care s-a inspirat retorica. Asta nu înseamnă că relatarea nu e „obiectivă“, căci autorul redă întocmai amănuntele cazului, atîta doar că o face sub imperiul unui temperament mucalit. Ororile înfățișate sunt respingătoare, dar deliciul dat de zugrăvirea lor te scutește de remușcarea de a te delecta cu spectacolul unor monștri. Culmea, niște monștri pe care îi privești cu simpatie, hohotind la vederea exceselor la care se dedau. La Pavlovici
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
care îi privești cu simpatie, hohotind la vederea exceselor la care se dedau. La Pavlovici găsim, într-o formă limpede, acea formă a actului estetic, în care urîtul e descris cu mijloace frumoase, urmarea fiind anestezierea simțului moral și savurarea ororilor grație puterii de transfigurare a limbii. Nu compătimești victimele și nu-i urăști pe călăi. Violențele sînt îngrozitoare, și totuși le citești cu plăcerea de a vedea cum sînt trecute printr-un filtru intelectual. Pe măsură ce lectura te prinde, pierzi conștiința
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
dna Estrangin mi-a telefonat să mă întrebe dacă o vizitasem pe doamna Mante-Proust. Nu, n-aveam nici un motiv s-o vizitez. Ba da, v-am așezat lângă ea și era o onoare. Îi datorați o vizită de politețe. Am oroare să mi se dicteze conduita, așa că mi-am menținut refuzul în pofida insistențelor ei. De altfel, doamna Mante-Proust vorbea despre unchiul ei ca și cum ar fi fost crescută pe genunchii lui, când de fapt nu-l văzuse niciodată, căci mama ei îl
Ghislain de Diesbach – Un debut la Paris. Amintiri 1957-1966 by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3231_a_4556]
-
moștenire înaintașii voștri mai puțin norocoși. Lecții de istorie trunchiate À propos de subiectul ochiului magic anterior: în ORIZONT (nr. 10), Viorel Marineasa scrie: „În ultima vreme au apărut tot mai insistente îndemnuri să o lăsăm mai moale cu rememorarea ororilor petrecute pe vremea comunismului și să trăim cu seninătate clipa. Am vrea, dar rana din pulpă nu ne lasă. Pe de altă parte oficine duhnind a secu îți stârnesc lehamitea preluând vajnic teme anticomuniste. De ce e musai ca ținerea de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
criticile mele doar pentru că eu am părul lung prins în coadă, îi spun, cu tot respectul că, dacă domnia sa decide sa înceteze a organiza și participa la vânătoarea-masacru de la Balc și de oriunde ar mai putea avea loc astfel de orori, eu îmi sacrific coada și o tund, urmând a i-o oferi drept ultim "trofeu" al relației domniei sale cu această activitate. Pentru o cauză nobilă de acest fel sunt dispus să fac un astfel de "sacrificiu" personal...".
Cernea, dispus să se sacrifice pentru Țiriac: Se tunde! () [Corola-journal/Journalistic/32602_a_33927]
-
toate evidențele, lumea aceasta e absurdă, numai că spiritul conservator nu admite asta, izgonind absurditatea. Refuzul lui Thomas Molnar de a capitula în fața evidențelor se hrănește din convingerea că realitatea e pojghița sub care pîlpîie un mister ascuns, de aici oroarea de relativism, aversiunea față de tehnică și neîncrederea în progres. Logica conservatorului e dihotomică: ori există un punct arhimedic în afara pojghiței, și atunci progresul e iluzie, relativismul e greșeală de perspectivă și tehnica e groparul spiritului -, ori reperul divin nu există
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
de temut încă nu a sosit. Indignări și naivități, asasinate, moartea, aproape simultană, a lui Iorga, de care Alice Voinescu se simte foarte aproape, și a lui Stello, transformat, prin dispariție, în sufletul-pereche, umplu agitații ani de la sfârșitul deceniului patru. Orori consemnate fără invective, cu aceeași secătuire a vitalității, a indignării fruste, care se anunțase de mai demult, dar cu o incredibilă luciditate. Nu cred că erau mulți, în epocă, cei care să fi văzut lucrurile, precipitate și haotice, cu acuratețea
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
dată era aceea că adidași erau numite în deriziune cele două picioare de porc, pentru care se stătea ore întregi la coadă” (p. 238). O carte tristă (scrisă fără bucurie, cum spune chiar Ana Blandiana) nu prin ceea ce afirmă, căci orori au fost și vor mai fi în istorie, ci prin ceea ce lasă să plutească în aer, ca o concluzie tabu: totul poate fi manipulat, mai devreme sau mai târziu. În epoci de dictatură sau în perioadele de acalmie. Înainte și
A convinge și a manipula by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2982_a_4307]
-
sufletele resentimentare ale autorilor acestor atrocități. 11 septembrie 2001 ne-a modificat imaginea pe care o aveam asupra existenței comunitare și asta pentru că atacurile au depășit orice precedent în materie de violență ideologică pe timp de pace. Am descoperit cu oroare că lumea în care trăim este mult mai complicată decît credeam și că erorile noastre de înțelegere au neglijat tocmai infernalul potențial destructiv al societăților închise, represive, totalitare, într-un cuvînt nemoderne. Bolile acestor societăți riscă azi să contamineze întreaga
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
și retragerea la țară, în preajma doctorului, nu e un act de supușenie ci unul de nonconformism, o abatere de la condiția ei de artistă. Dă curs impulsului inimii (,,iubesc, mă dăruiesc, nu fac rău nimănui") și desfide onorabilitatea femeii burgheze (,,avea oroare să fie socotită o femeie cinstită"). Dar există și Ann, fiica doctorului, adolescenta rebelă, capricioasă, voluntară și posesivă, ,,una dintre acele ființe senzuale și fără frâu ale căror înclinări spre rău și viciu nu cresc din pricina puterii purificatoare a sufletului
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
originalitate), mineriadele care ne-au azvârlit înapoi în toiul migrațiilor barbare și l-au făcut pe un umanist de talia lui Vintilă Horia să-mi scrie că Apusul (pe care nu-l idealizez deloc, după cum veți vedea) cunoaște acum două orori: umbrela bulgărească și minerul român, și câte și mai câte nemernicii, neputințe, orgolii nejustificate, dușmănii pe față și răzbunări pe la spate, vânzări și trădări de Iude... Nu, nu acesta este neamul meu; sau e și acesta, dar și cel ce
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
în cea mai fertilă perioadă a prozei ironice (1890-1905), dimensiunea sumbră a spaimei participă nu mai puțin substanțial la structurarea artistică și la aprofundarea semnificațiilor. Asistăm, de-a lungul operei comice caragialiene, la o exorcizare prin burlesc și grotesc a ororilor care dau tîrcoale seninătății aparente a unor existențe ce ocolesc prin superficialitatea trăirilor spaimele nerostite din adîncuri. Cînd și cînd temerile anxioase ies la iveală chiar dacă se consumă în înspumări parodice. O bună exemplificare ne-o oferă farsa "Conu Leonida
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
noastre. Însă e mult mai simplu să-ți așezi o mână pe sânul stâng al mamei și să nu zici nimic decât cuvântul simplu "mamă". Vei ști că pregătirile secrete au început demult, vei fi Cassandra acestui trist mileniu al ororii. Sonetul IV Tăcuți și fără ajutor din partea acelei părți a lumii care-ajută pe cei ce cred în semne, muți de spaimă, trăiesc cei care și-au văzut destinul. Ai vrea să-l vezi și tu? E cutezanța de-a țintui
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]