1,547 matches
-
de răzeș, neconformist, cu temperament sanguin, jovial, veșnic surâzător cu cei din jur, în poză umilă, humuleșteanul dispunea de o „formație legată de ereditate”, de unde provine și „acumularea de înțelepciune”, primele locuri de învățătură simpatetică „la școala povestitorului popular” fiind ospețele, șezătorile și horele populare din sat. Poporul i-a oferit totul lui Creangă, începând cu concepția „sănătoasă” de viață, optimismul și încrederea în izbânda „grupului social” din care face parte, până la preluarea râsului „sănătos”, a gestului, a moralității „omului din
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
in propatulo (247) - apar frecvent în opera lui Hogaș, ca indiciu al formației clasice a autorului. O sintagmă referitoare la creația cuplului primordial, preluată din epitoma istoriei sacre scrisă de Lhomond, caracterizează toropeala care îi cuprinde pe meseni după un ospăț îmbelșugat: ne scularăm de la masă: era și timpul, căci [...] somnul ne dobora la pământ... „Et misit soporem in Adamum” (48). Scriitorul întrebuințează în chip insolit formule din dreptul roman. Cunoscutul principiu non bis in idem este citat, la sfârșitul primei
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
din Văratic, călăuza aleasă pe drumul către Sihla, nu are formația clasică a autorului, așa că nu apreciază deliciile mesei prin comparație cu festinurile din vechime: Ne așezarăm deci în mod antic pe iarba moale și înflorită și începurăm strălucitul nostru ospăț. Dascălul Alecu era mai mândru decât un rege și mă așteptam să-mi spună că Lucullus era un calic și Labdacus un bucătar prost; se vede însă că în Arghirori Tihu Buhoglindă care, precum spunea el însuși, formase toată educația
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
violență peste închipuire. Negruzzi a făcut din Lăpușneanu imaginea unui exces. Odobescu îl consideră normalitatea acelui context, în care și fiul mai mic al Chiajnei s-a apărat de boierii potrivnici într-un fel cvasi-identic. Lipsește, e drept, invitația la ospăț, doar că nici ea nu era în afara acestui cadru, în care ucigaș și victimă împart același loc de pomenire. Iar deslușirea istoriei lor, scrisă cu slove slavone, trece nebăgată de seamă, până se șterge cu totul. Poanta nu-i lipsește
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
ei în cuget, cu privirile ei adânci și negre, care deodată se aprind de pâlpâiri fosforice și se înconjoară de un șirag de dinți albi ca de lup (...) și mă las devorat, cu o voluptate care mă înfioară, la acest ospăț al făpturei cu infinit de multiple, de frumoase, de nestatornice fețe, cu râs nemaistăpânit și sigur de norocul lui" (p. 137). Ragaiac este victima fericită a femeii sale din vis, o ființă devoratoare și - ceea ce e cel mai important - cu
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
Milan Kundera. Toate trec, de Vasili Grossman, Povestea unui neamț, de Sebastian Haffner, Primul om, de Albert Camus, Pata umană, de Philip Roth, Lordul Jim, de Joseph Conrad, Carnetele din subsol, de Feodor Dostoievski, Washington Square, de Henry James și Ospățul lui Babette, de Karen Blixen. Le-a citit având pe masă și alte cărți. Baudelaire și Heraclit, Montaigne și André Breton, Pic de la Mirandola și Jean-Paul Sartre, Paul Nizan și Robert McNamara, Robespierre și Ehrenburg, Hannah Arendt și Jean-Jacques Rousseau
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
iei costume noi plătim/ ziceau ceva în glumă ceva în serios/ se bucurau al naibii cu tristețe/ Mai la o parte noi ne ghemuiam/ sub pasăre cu măduva aceea/ sub văduva aceea (nici măcar)/ cu văduva spinării pe spinare/ Ce mai ospăț ziceam se pregătește/ pe sîni și pe terasa lor/ hai cîntă-mi aria cu 2x2 sau cu 3x3/ cît mai erau cuvinte" (Copacul animal). Iată, neutralizate, clasicele opoziții de sorginte gramaticală. Metoda contrarierii contrariilor, desființînd diferențele aparent ireductibile dintre ele, ține
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
plăcere și o face să semene mai degrabă cu indiferența și suferința. O indiferență mascată, perfect cunoscută de toți bărbații. O suferință secretă, cu atît mai primejdioasă cînd tangibilul ți se oferă ca un pahar de whisky înainte de un mare ospăț. Există însă și petreceri reci, frugale, cu băuturi abia scoase din frigider care te fac să sughiți. Pe colega mea Ada am atins-o fără nici un fel de premeditare. Prima dată pur și simplu oficial, în ziua cînd ne-am
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
este o plantă amară" ( mîinile merg în jos). Cu o justă intuiție poetică, Nicolae Coande săvîrșește astfel joncțiunea între individualitatea sa reducționistă, rebelă la orice act integrator, și generalitatea maximă care este lumea dorită cum un aliment de soi la ospățul unor antropofagi.
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Rembrandt revoluționează canoanele tradiționale, aducând în operele sale lumină, culoare, mișcare, stări de spirit.. Printre cele mai cunoscute tablouri ale lui Rembrandt, realizate până la moartea sa, la 4 octombrie 1669 la Amsterdam, se numără "Lecția de anatomie", pictat în 1632, Ospățul lui Baltazar, realizat în 1635, dar și "Rondul de noapte", realizat în 1642, cu ocazia sosirii reginei Franței, Maria de Medici la Amsterdam și păstrat la Muzeul Regal din oraș. Rembrandt van Rijn a fost înmormântat în Westerkerk, într-un
Google, logo special la 407 de ani de la nașterea lui Rembrandt by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77833_a_79158]
-
din anii ’50 ai secolului trecut), e figurarea acelui paradis pe dos al consumerismului. Din postura de om care spală vasele, tânărul worker & traveller devine ușor un „manager al resturilor îmbelșugate”, colportorul tuturor materiilor care rămân în urmă după ce marele ospăț a trecut: „am înotat în zoaie împreună/ căluți de mare din zgârci planton din boia/ și alte condimente carcasele homarilor/ animăluțe exotice care secretau/ un lichid uleios și rece spumă de înălbitor/ lumină grena/ ghemuit lângă mașina de spălat vase
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
cântecele artiștii... foarte amatori. Și l-am recunoscut mai mult cu senzația unei regăsiri decât a unei descoperiri, poate tocmai pentru că evreii sânt de toate națiile. Și atunci, asumându-mi riscul, am lăsat de izbeliște formația de dansuri rătăcită-n ospețe; m-am mulțumit cu "prada" Florin Mugur, pe care l-am adus, teafăr și nevătămat, la Bacău. Pentru treaba asta n-am fost decât dat afară din serviciu și cu multă greutate angajat pe un post de "reporter" la Stația
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
multe texte unde căsătoria este înfățișată drept simbol al raportului lui Hristos cu Biserica. Astfel, Mântuitorul se numește Mirele (Matei 9, 15), iar Sfântul Ioan Botezătorul, prietenul Mirelui (Ioan 3, 29). În două parabole, Iisus compară împărăția Sa cu un ospăț de nuntă (Matei 20, 1-10 și 19, 79; 21, 2-9). (...) La explicarea alegorică a Cântării trebuie observate regulile pe care poeții, de obicei, le urmează în dezvoltarea și împodobirea alegoriilor. Nu toate cuvintele mirelui și ale miresei trebuie aplicate direct
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
printr-o livadă cu măslini, o adiere de vânt mi-a adus în nări un miros dulceag și scârbos. La vreo sută de metri de noi se afla un măgar mort, groaznic de umflat și de ciugulit, ce servea drept ospăț unei duzini de vulturi și câtorva câini. Spectacolul mă atrăgea și îmi repugna, deopotrivă. Păsările, îmbuibate, de-abia se puteau înălța în zbor. Țăranii, convinși că hoiturile îngrășau pământul, nu îngropau animalele. Pe mine, spectacolul m-a fascinat, intuind nu știu ce
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
poalele peste cap, rânjește mânzește. Calina Canina Karina latră patetic la cerul abstract și senin. Îi răspunde răgușit și hapsân, istoria municipală, paceaura bătrână, ascuțindu-și caninii galbeni, tociți, pregătindu-se să devore ce-o mai rămâne din noi după ospățul pantagruelic, alzhimeric , de sâmbătă seara, al bunului Dumnezeu dintre blocuri. Doamne, să mă hrănești Doamne, aș vrea să fiu mâtza ta cu gheare și aripi și pureci mici între gherutze! Să mă salvezi toamna din tufișuri însângerate de măceși, din
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
sus în jos apoi de jos în sus vor trage adânc aer în piept și vor mușca din abdomenul tău bronzat. Va trebui să stai de vorbă cu ei pe îndelete în timp ce gurile lor vor rupe bucăți din tine. După ospăț vor rămâne două tălpi trandafirii pe masă. Aruncă-le în marea pură oh tu copilă crelioasă copilă mânjită cu sânge pe obraz, aruncă-le și spală-te în baia comunală. Dragă eternitate Azi în oraș s-a deschis un hotel
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
Îți scriu și zgomotele pier, Aud o muzică-n suflare Și când respir, mă decantez. Între noi doi îndepărtarea Se face nimb al apropierii, Când vii spre mine, îmi dispar. Nu mă citi... aceste semne Sunt ca bucatele rămase După ospățul din adânc. Variantă Vezi rândunelele rămân Pe-arama frunzelor de nuc Și-n aerul ca de cristal Nu se petrece scuturarea. Doar noaptea adormind, îmi pare Că pomii prind să dea din aripi, Că geamul se deschide singur Și încăperea
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
în Eden [...] Pentru că știind, ca un înainte-știutor, greșeala aceluia și că, o dată scos de acolo, i se va închide raiul dumnezeiesc, a pregătit de mai-nainte și pentru noi, cei ce aveam să ne naștem din acela, ca pe un ospăț fără sfârșit, această lume văzută ca pe un al doilea rai, nu mai mare ca acela în ceea ce privește mărimea harului, dar plin de toată putința de a fi contemplat și de a produce desfătare<footnote Cuv. Nichita Stithatul, Vederea duhovnicească a
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
hrană mai bună și nemuritoare [...] Pe de altă parte, îl ferește de amintitul pom al simțirii, ca nu cumva gustând prin el din cele dulci ale vieții acestuia să se umple de durere, căzând printr-o astfel de gustare de la ospățul și bucuria dumnezeiască<footnote Cuv. Nichita Stithatul, Vederea duhovnicească a raiului, în Filocalia..., vol. VI, pp. 355356. footnote>. Poate fi lesne observat că fiecare pom reprezintă o anumită cale pe care omul o poate urma. Cea a sufletului în drumul
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
filocalic amintit scrie că Dumnezeu cunoscând dinainte fapta lui Adam, prin care avea să i se închidă raiul dumnezeiesc, a pregătit de mai-nainte și pentru noi, cei ce aveam să ne naștem din acela (Adamn.n.), ca pe un ospăț fără sfârșit, această lume văzută ca pe un al doilea rai, nu mai mare ca acela în ce privește mărimea harului, dar plin de toată putința de a fi contemplat și de a produce desfătare<footnote Cuv. Nichita Stithatul, op. cit., p. 319
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
mi-a adus mie scrânciob și rândunici și puii de bibilică uscați în chimire? Pepenii cu miezul și cocoșul roșu împușcați de semințele de tăciune, râul ca o armură de Crăciun, stratul cu măciulii de mac, decapitate anume pentru un ospăț pe frunziș de alun. Așezi rotundele frunze păroase, pe spate, lângă alunele cu înveliș de smarald, ca degetar, care seamănă când le privești de departe cu niște mătănii de chihlimbar. Cum a putut să schimbe firul de apă subțire în
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
simțea că totul depindea de răspunsul meu - întreaga ei existență de commère. - Da!, am spus - puțin cam tare (oricum, triumfător). -"Atena a putut"! Am privit-o: spirala numelui său - acel blazon specular care ascundea, cu orbitoarele-i jocuri de oglinzi, ospățul Sfinxului - își întoarse fața cernită. Și nu era decît un carton, cu toată perspectiva aceea delirantă desenată stîngaci de mîna unei femei foarte, foarte bătrîne...
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
cam asta făcuse toată viața numai că obosise să tot urce și apoi de la o vreme nu se mai vedea țipenie de ființă s-a uitat la mine și mi-a spus mai sînt cîteva evenimente cîteva firimituri împrăștiate după ospăț nu le dă nimeni nici o atenție privește poemul se umflă în curînd va ceda lumea se va termina brusc fără convulsii eu sînt anestezistul (începusem să înțeleg ceea ce unii trăiseră cu mult înainte dar nu făceam altceva decît să mă
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
Sunându-și clopoțeii lin... Un râu ce dintre stei tișnește Aleargă-n spume scânteind , Și-n veșnic tânăra-i sclipire , De viață nouă fremătând , Natura , veselă vuind , Ca un copil voios din fire , Se joacă singură , râzând . Dar de-al ospețelor tumult Castelul nu se mai răsfăța ; Stă trist și părăsit în ceață, Ca un batran rămas în viață , Când toți ai lui șanț morți de mult . Așteaptă doar ivirea lunii Locuitorii nevăzuți : Ies veseli ,gureși că lăstunii , Deasupra steilor căzuți
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
obștii a cărei apreciere hîtrul humuleștean o lasă în suspensie... Răscoala lui Liviu Rebreanu e citită prin cheia carnavalescului propus de Mihail Bahtin. Se identifică în partea a doua a romanului, care poartă titlul Focurile, însemnele (stigmatele) unei viziuni deșucheat-eliberatoare: ospățul, profanările, erupția unui timp utopic, ceremonialul încoronării și al detronării. Concomitent se face și o referire la Saturnaliile romane, în care, după cum arată James George Frazer, în Creanga de aur, "pe o anumită perioadă (17-23 decembrie) orice restricție era înlăturată
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]