KorAP: Find »[drukola/base=ospiciu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...53 >

1,318 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840

de raportul lui A. Fătu care, cu două decenii înainte, știa foarte bine cum trebuie organizat un serviciu de psihiatrie, știa atât de bine, încât multe din paginile sale pot fi transcrise, astăzi, ca model de regulament de funcționare. La Ospiciul Neamț, unitate bine gospodărită, acestea constituiau totuși idealuri îndepărtate. Aflăm că "pentru furibunzi se întrebuințează cămașa de forță, Dușele și Carcera". Știm ce înseamnă prima și ultima din aceste recomandări. Despre a doua, "despre Dușe", se spune că, aici la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
să fie gospodărite, era deseori reticentă la noutăți. Primirea bolnavilor se făcea, ca și la Golia, numai la recomandarea oficialității "a vreunei autorități recunoscute precum: Onorabila Epitropie Generală, Prefectură, Primărie etc., și cu un certificat alăturat a medicului primar al Ospiciului". Aceste forme rigide erau totuși necesare, satisfăcând atât protecția socială, cât și aceea individuală a bolnavului, într-o epocă în care internările în ospicii erau încă infamante și susceptibile de abuzuri, de rea intenție. Deseori însă, atât la Golia, cât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
precum: Onorabila Epitropie Generală, Prefectură, Primărie etc., și cu un certificat alăturat a medicului primar al Ospiciului". Aceste forme rigide erau totuși necesare, satisfăcând atât protecția socială, cât și aceea individuală a bolnavului, într-o epocă în care internările în ospicii erau încă infamante și susceptibile de abuzuri, de rea intenție. Deseori însă, atât la Golia, cât și la Neamțu, o suprastructură birocratică, de care era vinovată în special conducerea Epitropiei, complica inutil internările. Au fost cazuri când, pentru internări de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
complica inutil internările. Au fost cazuri când, pentru internări de urgență (manie coleroasă-furibundă sau epilepsii cu crize subintrate) bolnavii așteptau îndeplinirea formalităților de rigoare timp de mai multe săptămâni. Ni se pare însă că, și sub acest punct de vedere, Ospiciul Neamț se distingea printr-o gospodărire mai bună, în cazul internării lor, printr-o operativitate mai eficientă decât Golia. Birocrația întreține totuși frecvente abuzuri. Se pare că inspecția lui Thiron constatase ordine în această direcție, deoarece menționează "cercetând dosarele anterioare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
medicale". Anumite deficiențe existau în administrație, Thiron menționând necesitatea de a se aerisi mai bine camerele, de a se spăla mai atent lenjeria etc. Erau necesare, de asemenea, mai multe bandaje, clești de dinți etc. Menționăm că exista atunci la Ospiciu o "mașină electrică" (era, probabil, o mică centrală). Parcurgând raportul se poate recunoaște și imaginea activității medicului și a gardienilor. Medicul, nespecializat în psihiatrie, practician de medicină generală, asista pe bolnavi, asigurând, pe lângă tratamentul tulburărilor nervoase, și celelalte necesități, inclusiv

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
șapte epileptici. În continuare, repartiția pe diagnostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hipocondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi; Idiotism 4 bolnavi; Observație 3 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta este corespunzătoare timpului, la cele mai renumite ospicii, case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la epoca respectivă, mai mult sau mai puțin aceleași ca și la Ospiciul de la Neamț. Instituția asista bolnavi de toate vârstele, fără diferențiere, în spiritul epocii nefiind însă apărute subspecialitățile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
Idiotism 4 bolnavi; Observație 3 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta este corespunzătoare timpului, la cele mai renumite ospicii, case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la epoca respectivă, mai mult sau mai puțin aceleași ca și la Ospiciul de la Neamț. Instituția asista bolnavi de toate vârstele, fără diferențiere, în spiritul epocii nefiind însă apărute subspecialitățile psihiatrice legate de criterii de vârstă. Găsim, astfel, copii de 14 ani, ca și bătrâni peste 85, dar 42 de bolnavi, deci marea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
Găsim, astfel, copii de 14 ani, ca și bătrâni peste 85, dar 42 de bolnavi, deci marea majoritate, au între 20 și 40 ani. Este semnificativă și repartiția teritorială (localitatea de domiciliu) a bolnavilor demonstrând raza de acțiune socială a Ospiciului. Astfel, din județul lași erau asistați 22 bolnavi, din județele Neamț și Bacău câte 10, din Botoșani și Roman câte 4, din celelalte județe câte unul. Rezultă evident importanța pe care o avea atunci, mai mult decât acum, distanța până la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
Astfel, din județul lași erau asistați 22 bolnavi, din județele Neamț și Bacău câte 10, din Botoșani și Roman câte 4, din celelalte județe câte unul. Rezultă evident importanța pe care o avea atunci, mai mult decât acum, distanța până la Ospiciu, mai greu de străbătut. De fapt, Ospiciul asigura practic doar județele din jurul său, Iași (care aveau un număr mai mare de bolnavi și datorită orașului), Bacău, Neamț, Roman și Botoșani. Este iarăși de înțeles că situația internărilor și numărul bolnavilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
bolnavi, din județele Neamț și Bacău câte 10, din Botoșani și Roman câte 4, din celelalte județe câte unul. Rezultă evident importanța pe care o avea atunci, mai mult decât acum, distanța până la Ospiciu, mai greu de străbătut. De fapt, Ospiciul asigura practic doar județele din jurul său, Iași (care aveau un număr mai mare de bolnavi și datorită orașului), Bacău, Neamț, Roman și Botoșani. Este iarăși de înțeles că situația internărilor și numărul bolnavilor nu reflectă decât cu mare aproximație morbiditatea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
practic doar județele din jurul său, Iași (care aveau un număr mai mare de bolnavi și datorită orașului), Bacău, Neamț, Roman și Botoșani. Este iarăși de înțeles că situația internărilor și numărul bolnavilor nu reflectă decât cu mare aproximație morbiditatea timpului. Ospiciul interna, bineînțeles, numai boli cronice, grave, deși găsim și hypochondria (un caz) și alte câteva, susceptibile de ameliorări, de natură a permite plecarea din spital. Aceasta explică dinamica bolnavilor și activitatea care, cum am spus, avea un caracter spitalicesc, relativ

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
înstăriți. Peste câțiva ani, plata diferențiată a devenit curentă, unii fiind asistați de stat, alții, mai ales orășenii, întreținuți de familie. Existau și unii pacienți protejați de Mănăstirea Neamțului, aceștia dintre marii invalidați, neidentificați și plasați probabil de Mănăstire la Ospiciu. O REVISTĂ MEDICALĂ UITATĂ: NOSOGRAPHUL DE NEAMȚ În perioada de care ne ocupăm a apărut și "Nosographul ospitalului de Neamțu". Periodicul acesta are importanță de necontestat în istoria publicisticii medicale românești, cu toată existența sa efemeră. Aici ne interesează, în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
NEAMȚ În perioada de care ne ocupăm a apărut și "Nosographul ospitalului de Neamțu". Periodicul acesta are importanță de necontestat în istoria publicisticii medicale românești, cu toată existența sa efemeră. Aici ne interesează, în special, reflectarea unor aspecte legate de Ospiciul Neamț. Redactorii Nosographului, dr. D. Ulea, medic primar, și dr. M. Moscovici, medic secundar, menționează chiar în precuvântarea apărută în primul număr că apariția publicației este determinată de cazuistica foarte bogată de la Ospitalul și Ospiciul pe care, ambii, îl serveau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
reflectarea unor aspecte legate de Ospiciul Neamț. Redactorii Nosographului, dr. D. Ulea, medic primar, și dr. M. Moscovici, medic secundar, menționează chiar în precuvântarea apărută în primul număr că apariția publicației este determinată de cazuistica foarte bogată de la Ospitalul și Ospiciul pe care, ambii, îl serveau în comun, "fiecare din aceste ospitale având un număr de 80 crivate, și singurul ospital de Neamțu un muvemetru de 1400 bolnavi pe anu". Intențiile autorilor sunt clare și modeste. Ei doresc o colecție cazuistică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
comun, "fiecare din aceste ospitale având un număr de 80 crivate, și singurul ospital de Neamțu un muvemetru de 1400 bolnavi pe anu". Intențiile autorilor sunt clare și modeste. Ei doresc o colecție cazuistică. Jurnalul ce poartă titlul de "Nosographul Ospiciului de Neamțu" nu e alta decât un colector de observații interesante din punctul nostru de vedere... despre care, spun ei, "au crezut că păcatul ca toate aceste observații să doarmă în dulapurile ospitalului" etc. Ne interesează, aici, în special cazuistica

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
Neamțu" nu e alta decât un colector de observații interesante din punctul nostru de vedere... despre care, spun ei, "au crezut că păcatul ca toate aceste observații să doarmă în dulapurile ospitalului" etc. Ne interesează, aici, în special cazuistica de la Ospiciu. Răsfoind cele 6 numere publicate de inimoșii Ulea și Moscovici în cele mai grele condiții și pe cheltuială personală, suntem impresionați de varianta cazurilor, începând cu leziuni tumorale și infecțioase, cu localizări și complicații astăzi rare și terminând cu intoxicația

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
de paturi, remarcabil la acea dată, instrumentarul pe care îl menționează, printre care microscop, sfigmograf, termometru și "alte aparate de investigare", ne confirmă posibilitățile relativ importante ale centrului existent atunci la Târgu și mănăstirea Neamțului. Ca și alte instituții similare, Ospiciul nu s-a putut menține, după cât se pare, la un nivel calitativ constant. Foarte curând, după ce Thiron și Caragiani se declarau satisfăcuți de situația găsită, în activitatea sa Ospiciul a resimțit efectul unor neînțelegeri între salariații cei mai importanți, între

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
atunci la Târgu și mănăstirea Neamțului. Ca și alte instituții similare, Ospiciul nu s-a putut menține, după cât se pare, la un nivel calitativ constant. Foarte curând, după ce Thiron și Caragiani se declarau satisfăcuți de situația găsită, în activitatea sa Ospiciul a resimțit efectul unor neînțelegeri între salariații cei mai importanți, între administrație și medici. De pe la 1885 se înregistrează un declin evident și, ceva mai apoi, permanente oscilații, încercări de redresare, de cele mai multe ori fără succes. Cu timpul, situația Ospiciului a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
sa Ospiciul a resimțit efectul unor neînțelegeri între salariații cei mai importanți, între administrație și medici. De pe la 1885 se înregistrează un declin evident și, ceva mai apoi, permanente oscilații, încercări de redresare, de cele mai multe ori fără succes. Cu timpul, situația Ospiciului a început să constituie obiect de anchetă, reviziile devenind tot mai dese cu referire la aceleași relații de intrigi minore, nesfârșite, între câteva persoane. * Timp de mai mulți ani, după cum rezultă din documentele din arhivă, condițiile medicale au fost totuși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
reviziile devenind tot mai dese cu referire la aceleași relații de intrigi minore, nesfârșite, între câteva persoane. * Timp de mai mulți ani, după cum rezultă din documentele din arhivă, condițiile medicale au fost totuși proaste. Epitropii însărcinați cu ancheta situației de la Ospiciul Neamț informează că instituția a rămas, practic, fără medic, fiind asigurată doar prin vizitele mai mult benevole, săptămânale, ale medicilor de la Spitalul Tg. Neamț. Bolnavii mor de afecțiuni intercurente, iar medicația calmantă și dușurile nu se mai utilizează, întrebuințându-se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
o vastă corespondență cu familiile acestora sau cu instituțiile de care aparțineau sau care îl tutelau. Implicațiile, împrejurările, condițiile contabile sau de altă natură lasă să se întrevadă, din aceste documente, drama bolnavului mintal al timpului respectiv. Primirea bolnavilor la Ospiciul Neamț continua să se facă în condițiile amintite mai sus. O mare perioadă de timp nu s-au făcut diferențieri pe categorii de tratament. În ultimii ani mai ales în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea -, aceste diferențieri erau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
și mai puțini și, cu toate acestea, cu cea mai mare perseverență, o amplă corespondență, consumând timpul caligrafilor, a încercat recuperarea unor sume, în ansamblu, derizorii. Internările se făceau conform legilor, la cererea unei instituții (prefecturi) care se adresa direct ospiciului, deseori prin telegrame ca urmare a urgenței cazului. Cu toate acestea, chiar în cazurile foarte urgente, treceau mai multe zile și săptămâni până la primirea bolnavului care primea "asistență" de urgență în beciurile polițiilor locale, nealimentat și lovit. Redăm o cerere

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
se cerea internarea lui Șendo Zolnstein, care fiind "atinsă de alienațiune mintală provenită din cauza beției învechită au devenitu față de societate, după cum se constată de un timp și mai este posibil a sta liber, trebuie a se interna de urgență în ospiciu de alienați, neputând aștepta nici o zi". Rezoluția din 12 mai 1892 (deci peste 12 zile): Răspuns că plata minimă cu care se poate admite internarea în Ospiciul de la Mănăstirea Neamțului este de 35 lei lunar, dar că spre a fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
mai este posibil a sta liber, trebuie a se interna de urgență în ospiciu de alienați, neputând aștepta nici o zi". Rezoluția din 12 mai 1892 (deci peste 12 zile): Răspuns că plata minimă cu care se poate admite internarea în Ospiciul de la Mănăstirea Neamțului este de 35 lei lunar, dar că spre a fi internat să ni se comunice actul de constatare a stărei mentale făcut cu cel puțin 2 medici în prezența procurorului și în urmă să se regleze transportarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
măsură a nu se ține în contra legii arestați acești oameni". Adresa se referă la un număr de 125 de alienați (!) care zăceau, literalmente, în beciurile arestului polițienesc fără nici o asistență. Cazuri de acest gen erau sesizate deseori. Capacitatea redusă a ospiciului nu putea satisface, desigur, necesitățile. Ca urmare, în ultimele două decenii de existență a ospiciului se obișnuia chiar evacuarea asistaților ameliorați, mai deseori plasarea lor la alte mănăstiri sau în familii, când era posibil. Numărul tot mai mare al cererilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]