1,178 matches
-
să-și scuture ca de obicei șervetul la fereastră, să și-l așeze în față și să-și mănânce felia de pâine unsă cu dulceață de piersici pe care o înghițea în fiecare dimineață. Știam că după aceea, dacă tac ostentativ, va ieși să se plimbe. Când am rămas singur, mi-am băut liniștit ceaiul, m-am bărbierit, apoi am căutat în micul geamantan cu care venisem la azil o cămașă curată. N-am găsit. Trebuia să mă îmbrac cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de alți bărbați, cărora le era cu neputință să despartă dragostea de senzualitate, nu aveau decât să o practice pe cea de-a doua În intimitate, fără a cere permisiunea și aprobarea societății, fără a arunca mănușa societății prin manifestarea ostentativă a deviației lor - aceasta era părerea Îndelung cântărită a lui Henry. Societatea nu putea aproba pe față decât instinctul sexual normal, indisolubil legat de procreație, uriașa forță ascendentă care ducea rasa Înainte, spre viitor. Văzu apologia tipărită a lui Symonds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de femei, nu puteai să nu fii voios. Iar Vultur-în-Zbor chiar așa și era. Elfrida în leagăn. Mai sus! porunci ea. Vultur-în-Zbor împinse mai tare, iar leagănul se înălță. Pleoapele Irinei, închise precum umbreluța, cenzurau scena. O astfel de inocență ostentativă nu prea o atrăgea. Elfrida Gribb era tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise astfel, mult timp de când rolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umbre calde care să flirteze cu trupul cel gol, iar haosul și mizeria camerei au fost uitate grație perfecțiunii acelei viziuni. Liv știa cum să-și arate corpul, cu suficientă îndrăzneală cât să-i sporească frumusețea, dar fără să devină ostentativă. O venus fără cap într-un muzeu de mahala. — Nu e un altar potrivit? spuse ea. El încuviință din cap, rămas fără cuvinte, iar atunci, cu o mișcare bruscă a mâinii drepte, ea își scoase vălul cu ferestruică. Acesta căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
timp În care primea temele acasă și le trimitea „doamnii” prin Ruzânița, vara sa de-a doua, care era cu doi ani mai mare ca el. Trecuseră primii trei ani de școală, Va era mereu premiant, spre bucuria afișată des, ostentativ și cu oarece lăudăroșenie. Vară, vacanță, obligații și joacă! Ducea și aducea caii lui Victor, Murgu și Sura, din Cociobana sau de pe Ceia parti. Culegea dudău pentru cei trei porci și apoi era liber să meargă la prietenii lui vechi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care ridicau mâna s-a tot micșorat și abia când au rămas două trei mâini a ridicat mâna și „băietu’ olarului”, acesta sperând că va fi admis să răspundă și deja avea emoții. Din curiozitate și cu o neîncredere afișată ostentativ, dar mai ales din lipsă de candidați la răspunsuri, profesoara i-a admis dreptul la cuvânt: Ia zi-i tu, băiete, dacă știi care-s formele pronumelui posesiv și dă exemple?, imită ea pe profesorul Căpriță, apoi, sigură de rezultat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu pantofi de bal care tăiau respirația (tocuri roșii, à la française, catarame bătute cu diamante adevărate), fardați, cu niște peruci aiuritor de Înalte și sofisticate, bine date cu pudră, În vârful cărora tronau mici pălării, Macaroni-i aveau o eleganță ostentativă și adeseori efeminată, pe care și-o purtau semeț prin Hyde Park. Dar la faima celebrelor cluburi „Almack”, „Watier”, „White”, „Boodle”, parte deja deschise la Londra, „Macaroni Club” nu va ajunge niciodată. Breșa pe care o produce Însă În stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe Brummell În ierarhia tacită a saloanelor, cluburilor și cercurilor selecte ale Londrei, cu o strălucire constantă, vreme de 22 de ani. După ce Brummell lansează un stil pe care Îl preiau marile cluburi și saloane londoneze - eleganță a vestimentației, grijă ostentativă pentru orice apariție În public, excentricitate a gesturilor, nevoie subliniată de a ieși din comun, impasibilitate provocatoare -, dandysmul devine fenomen național, element de specific al lumii selecte. Formă de a trăi care, alături de spleen, nebunie și extravaganță, se adaugă acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o doară: „Mascarada din 1814 am organizat-o noi, tinerii de la «Wattier», cu Wellington și compania...”. Înainte de a-l zări pe Byron, care Își joacă la Început, când sosesc invitații, rolul de gazdă alături de ceilalți „clubiști”, Lady Wilson remarcă nepăsarea ostentativă a lui Brummell. Acesta nici măcar nu catadicsește să se ridice din fotoliu, să salute, să facă reverențe, deși e chiar regele neîncoronat al „Wattier”-ului. Dezinvolta doamnă se apropie apoi, ca atrasă de magnet, de un bărbat Înveșmântat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dezgust și În misterul ființei”. Poate că Chateaubriand exagerează, poate că nu vede, așa cum o va face Barbey d’Aurevilly, originalitatea de substanță a stilului dandy. Oricum, el nu e singurul care percepe fenomenul doar prin ceea ce dandysmul are mai ostentativ și superficial. Ironii și sarcasme vin și din partea lui Balzac, dar și a unor englezi care se simt la Paris ca acasă. Căpitanul Gronow este unul dintre aceștia. El are o singură circumstanță atenuantă: Își scrie memoriile spre bătrânețe, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și În același timp să stai ore În șir la masa de joc, În cafenelele și cluburile selecte, Îmbrăcat cu cele mai scumpe haine. Luxul pe care acești bărbați trândavi și-l permit este acela de a disprețui În mod ostentativ banul ca scop, dar și munca. Până aici, prin această morală „anticapitalistă și antiburgheză”, ei se aseamănă boemei. Dar motivația și mai ales finalitatea unei asemenea atitudini sunt cu totul diferite. „Un bărbat devine bogat, dar se naște elegant.” Dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
despre dandysm e compatriotul său, Giuseppe Scaraffia, insistând asupra amestecului ciudat de ironie și sobrietate din stilul lui Gozzano. Sfidând conveniențele modei cu sahariana sa albă, cu preferința sa excentrică pentru „lucrurile bune, dar de prost gust”, atitudine și ea ostentativă Într-un moment În care toți tinerii se visează un des Esseintes, el Își Îndură suferința și se stinge, asemenea lui Beardsley, cu o extremă eleganță și detașare. Sudului fremătător de pasiune nu Îi putem dedica, din păcate, decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Drieu La Rochelle, campion al eleganței, fascinat de interioarele albe, selecte, dandy contradictoriu. Nu se sinucide prin mijloace „clasice”, dar e la limita jocului cu moartea un alt dandy celebru În anii de până la primul război mondial, alăturat mereu personalității ostentative a lui Vaché: Cravan, „dandy-ul dadaist absolut”, fondatorul, În 1912, al revistei Maintenant, de o agresivitate ieșită din comun. Fabian Avenarius Lloyd, englezul care, instalat la Paris, semnează Arthur Cravan, și-a consumat cei 33 de ani (1887-1920) paroxistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sens balcanic, țipător, căci el iubește culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la acest mod de a fi altfel, de o eleganță cam ostentativă și contrazicând oarecum ținuta de „manechin fragil” a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mult prea amplă și relativ inoperantă. În schimb, de reală eficiență Într-o analiză a dandysmului e perspectiva sugerată de sociopsihologi, antropologi, de istoricii mentalităților. Hiperinflația eului exersată de Narcișii-dandy nu are cum să nu genereze o mișcare de separare ostentativă În raport cu orice ar sugera egalitarism, nediferențiere, unificare. Nimic mai ostil acestor bărbați care cred În steaua superiorității și unicității lor decât ideea masificării. A cădea În indistinctul indivizilor de serie e sinonim cu prăbușirea În infernul banalității: supremă declasare, suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
natural, asumat și trăit În consecință fără efort. Independent de voința vanitoșilor, Însemnele distincției lor sunt atât de puternice, Încât ceilalți Îi recunosc ca atare. Dandy-ul, În schimb, profesând, cum s-a mai spus, un cult de sine activ, ostentativ, „crede că diferența trebuie dovedită, arătată și că, În consecință, ea se creează manifestându-se. Ce sens poate avea, pentru el, o originalitate ce nu se modelează, ce nu se probează prin efectele de neîncetată surpriză pe care le provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de Regnier, Leconte de Lisle sau Serghei Diaghilev. Poeme Întregi s-ar putea scrie (dacă nu, măcar câteva paragrafe Într-o istorie a accesoriilor dandy) despre florile (adevărate!) pe care mulți dintre acești bărbați ce abhoră natura le poartă cu ostentativă distincție la butoniera redingotei sau de-a dreptul În mână: garoafa, crinul, trandafirul, camelia și orhideea. E de neuitat Latour-Mézeray, cu ale sale camelii purtate superstițios, ca porte-bonheur pe rever, schimbate zilnic, al căror cost s-a ridicat, timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Însuși, sterilitatea acestei atitudini apare la câțiva revoltați care Întruchipează atunci un tip de tranziție Între excentricul (sau Extraordinarul) și aventurierii noștri revoluționari. Între nepotul lui Rameau și „cuceritorii” secolului XX, Byron și Shelley se bat deja, deși În mod ostentativ, pentru libertate. Și ei se expun, dar altfel. Revolta părăsește, Încetul cu Încetul, lumea lui a părea pentru aceea a lui a face, În care se va angaja pe deplin. Studenții francezi de la 1830 și decembriștii ruși vor apărea, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prin semne, variabile de la o epocă la alta, neaderența lui congenitală la spiritul vremii sale, separația radicală, prin mijlocirea disprețului, Înțeles ca o tehnică ascetică de apărare a unicității sale, de indistincția și trivialitatea celorlalți. La Byron, unul dintre protagoniștii ostentativi ai acestui stil de viață, ca și la Chateaubriand, unul dintre protagoniștii săi disimulați (amândoi contemporani cu George Brummell), dandysmul Îndeplinește o evidentă funcție compensatorie. Neputându-și domina, În mod nemijlocit, epoca, asemenea lui Napoleon, ei intenționau o dominație indirectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se năpusti asupra lui Violet, îmbrățișând-o. Beneficiara îmbrățișării, luată complet prin surprindere, o bătu pe umăr, puțin jenată. Între timp, Helen, care nu mai rezista să nu mai fie în centru atenției, îi distrase atenția lui MM, în mod ostentativ, cu câteva întrebări legate de costumul ei. — A crezut că ești mortă, zise Sally, care își făcu apariția mergând într-un ritm mai măsurat. Când a văzut corpul, avea capelli 1 ca ai tăi și a crezut că erai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe jucat feste, nici nu-ți imaginezi ce chestii le-ar putea da prin cap. Nu asta voia să audă Hugo. Mi-a mormăit cum că sunt o idioată nesimțită și și-a îndreptat atenția către televizor, cu un gest ostentativ. Ne uitam la un thriller american de doi bani difuzat în miez de noapte, exact ce-și dorea Hugo, pentru că actorii jucau atât de prost și scenariul era atât de slab încât n-avea rost să fie gelos pe nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
simulare computerizată destul de apropiată a acestora. Doar corpurile și hainele nu se potriveau. Acestea erau generate de jocul pe calculator, probabil atribuite automat de softul Second Life. Ori asta, ori prim-ministrul în vârstă al Israelului avea încă un piept ostentativ de musculos, pe când liderului Fatah îi plăcea în secret să se îmbrace ca un clubber, fără să uite de tricoul strâmt. Acum că se afla atât de aproape, avatarul ei, stând la jumătatea distanței dintre ușă și capătul mesei, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că era ceva neobișnuit. Nu zărea pata circulară, cu margini nedefinite, preferată de majoritatea proprietarilor de insule private din Second Life, ci niște linii în zigzag, cu un pătrat mare, ieșit în afară în partea dreaptă. Aveau un design cumva ostentativ. Dar nu însemnau mare lucru pentru Maggie. Ce e, Uri? O vezi pe aia din stânga? Ăla e Israelul. Și cocoașa aia mare? Aia e Iordania. Asta e harta lui Eretz Yisroel, tot Pământul lui Israel, după cum cred fanaticii de dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
i se legănau franjurile șalului de rugăciune, în partea cealaltă. —O, nu, zise Maggie imediat și, chiar fără să planifice asta, exagerându-și accentul irlandez. Sunt în vizită. —Ce, turistă? Turistă. — Nu chiar, dragă. Sunt mai mult în pelerinaj. Suna ostentativ, ca și cum ar fi imitat-o pe una din maicile de la școală. Dar Maggie se ruga să meargă. A, vrei Betleem? Nu părea s-o creadă. Mergi la Betleem? A, nu dragă, Doamne ferește! Rabinul termină acum de cântat și se băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cel puțin, nu vedeam la mai mult de doi metri distanță de geamul automobilului, așa că sângele-rece cu care taciturnul dezvolta fascinanta lui echilibristică rutieră mă umplea de admirație. Am vrut să i-o spun, dar m-am abținut: rigiditatea lui ostentativă nu merita complimentul. Un timp, am Încercat să uit de Întâmplarea cu bagajele, urmărind ce se petrecea afară, În proximitatea imediată a geamului mașinii care-și continua lupta inegală cu potopul și aglomerația. Am renunțat: monotonia peisajului se accentua pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]