2,363 matches
-
puterile europene au sperat să poată rezolva conflictul prin metode diplomatice. Reprezentanții unor puteri europene „neutre” - Regatul Unit, Austria, Franța și Prusia - s-au întâlnit la Viena, unde au redactat un document de compromis, care părea acceptabil pentru ruși și otomani. Dacă împăratul Rusiei a fost de acord cu termenii noii înțelegeri, sultanul Abdul Mejid a considerat că redactarea lasă loc pentru prea multe interpretări. Dacă britanicii, francezii și austriecii au fost de acord să introducă amendamentele sugerate de sultan, aceste
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
în apropiere de Dunăre. Țarul a răspuns organizând un atac al flotei militare, care a distrus întreaga flotă otomană în Bătălia de la Sinop de pe 30 noiembrie 1853. După această victorie, rușii aveau mână liberă să debarce pe plajele controlate de otomani și să-și aprovizioneze nestingheriți trupele. Distrugerea flotei otomane și amenințarea expansiunii Rusiei au alarmat atât Regatul Unit cât și Franța, care au decis să ia parte activ la apărarea Imperiului Otoman. În 1854, după ce țarul a ignorat un ultimatum
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
ostilitățile. Ele au încercat să rezolve Chestiunea Orientală și să pună capăt amenințării Rusiei la adresa Imperiului Otoman. Aliații au propus ca, în schimbul încetării ostilităților, Rusia să renunțe la protectoratul asupra Principatelor Dunărene, la pretențiile de amestec în afacerile interne ale otomanilor în sprijinul creștinilor ortodocși, să fie de acord cu revizuirea Convenției Strâmtorilor din 1841 și să acorde drept de liber trafic pe Dunăre tuturor națiunilor europene. Țarul a refuzat să se supună celor „Patru Puncte” și Războiul Crimeii a continuat
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
urcat Abdul Hamid al II-lea. În toată această perioadă, starea imperiului s-a deteriorat tot mai mult: trezoreria nu mai avea bani și, în afară de Bosnia și Herțegovina, se revoltau și Muntenegru, Bulgaria și Serbia (așa-numita Revoltă din Aprilie). Otomanii au reușit să zdrobească insurgenții în august 1876. Acest fapt nu a convenit Rusiei, care nu renunțase la planurile de ocupare a unor teritorii otomane din sud-estul Europei. Chiar în timpul luptelor pentru înăbușirea rebeliunilor, zvonurile despre atrocitățile înfăptuite de otomani
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Otomanii au reușit să zdrobească insurgenții în august 1876. Acest fapt nu a convenit Rusiei, care nu renunțase la planurile de ocupare a unor teritorii otomane din sud-estul Europei. Chiar în timpul luptelor pentru înăbușirea rebeliunilor, zvonurile despre atrocitățile înfăptuite de otomani împotriva populației civile au șocat opinia publică europeană. Astfel de vești erau un motiv suficient pentru Imperiul Rus ca să se implice în conflict de partea rebelilor. O nouă tentativă de pace a fost făcută de delegații Marilor Puteri (în rândurile
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
separate, deoarece un stat unit bulgar ar fi asigurat o dominație evidentă a Rusiei în regiune. Prin acest tratat, Bosnia și Herțegovina, deși rămâneau oficial în cadrul Imperiului Otoman, treceau de facto sub controlul Austriei. Insula Cipru a fost cedată de otomani Regatului Unit prin semnarea unei înțelegeri secrete. Manevrele făcute de premierul Disraeli i-au adus acestuia admirația lui Otto von Bismarck, care avea să spună despre el: „Bătrânul evreu, ce bărbat”. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, pozițiile
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Dubla Alianță” din 1879. În același timp, Germania s-a arătat tot mai prietenoasă cu Imperiul Otoman, care a devenit la rândul lui un aliat al Reichului. În cadrul acestei alianțe, Germania s-a ocupat de reorganizarea sistemului militar și financiar otoman. În schimb, germanii au primit o serie de concesiuni comerciale, inclusiv permisiunea de construire a căii ferate „Bagdad”, care le asigura accesul la o serie de piețe de materii prime și desfacere importante. Germania a urmărit nu doar satisfacerea unor
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
în condițiile termenilor de la Kuciuc-Kainargi. Guvernul rus l-a obligat pe Devlet al IV-lea să abdice din cauza discuțiilor cu Poarta pentru schimbarea dependenței și l-a înlocuit cu un han pe care îl putea manipula mai bine, Șahin Giray. Otomanii au declarat intervenția Rusiei în Crimeea împotriva termenilor tratatului de la Küçükkaynarca. Cu ambasadorul francez ca mediator, cele două imperii au semnat tratatul de Aynalıkavak pentru a rezolva tensiunile în desfășurare din Crimeea. Termenii tratatului au fost: Împărăteasa Ecaterina a II
Tratatul de la Aynalıkavak () [Corola-website/Science/329522_a_330851]
-
estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului război mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul Apropiat și a prelua sub dominație britanică teritoriile extirpate din "trupul omului bolnav" (sintagmă care caracteriza Imperiul Otoman în descompunere), Regatul Unit a sprijinit declanșarea revoltelor arabe
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
autonomie și unire. La început, majoritatea populației insulei sprijinise unirea, dar, după evenimentele care aveau să urmeze în Tesalia, opinia cretanilor a devenit favorabilă autonomiei, ca un pas intermediar. Reacționând la ajutorul dat de guvernul de la Atena rebeliunii din Creta, otomanii au transferat o bună parte a armatei lor în Balcani, în nordul Tesaliei, în apropierea granițelor Greciei. La rândul ei, Grecia a întărit pozițiile armatei sale din regiune. Forțele neregulate elene, în principal membre ale "Ethniki Etairia" (susținători ai "Megali
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a fost cel care a început organizarea la sfârșitul anului școlar ce acum corespunde cu vacanța națională bulgară de pe 24 mai), el a făcut public discursul său împotriva autorităților otomane și aristocraților bulgari (pe care-i acuză că colaborează cu otomanii). Ca urmare, Botev a fost forțat să părăsească orașul. Inițial a decis să se întoarcă în Rusia, dar din motive financiare, a optat pentru România, la acea vreme, România fiind un azil pentru mulți exilați bulgari. Fiind foarte influențat de
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
În 1444, conform tratatului de pace de la Szeged dintre Regatul Ungariei și Imperiul Otoman sultanul a înapoiat Sеmendria lui Đurađ Branković, aliatul lui Ioan de Hunedoara. La 22 august 1444, prințul sârb a redobândit în mod pașnic orașul evacuat de otomani. După ce Ioan de Hunedoara au rupt tratatul de pace Đurađ Branković a rămas neutru. Șerbia a devenit terenul de bătaie între unguri și otomani, si mâniosul Branković l-a luat prizonier pe Ioan de Hunedoara după înfrângerea acestuia în cea
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
de Hunedoara. La 22 august 1444, prințul sârb a redobândit în mod pașnic orașul evacuat de otomani. După ce Ioan de Hunedoara au rupt tratatul de pace Đurađ Branković a rămas neutru. Șerbia a devenit terenul de bătaie între unguri și otomani, si mâniosul Branković l-a luat prizonier pe Ioan de Hunedoara după înfrângerea acestuia în cea de-a doua bătălie de la Kosovo din 1448. Ioan de Hunedoara a fost întemnițat în fortăreața Semendria pentru o scurtă perioadă de timp. În
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
fost întemnițat în fortăreața Semendria pentru o scurtă perioadă de timp. În 1454 sultanul Mahomed al II-lea a asediat Semendria și a devastat Șerbia. Orașul a fost re-eliberat de către Ioan de Hunedoara. În 1459 Semendria a fost ocupat de către otomani după moartea lui Branković. Orașul a devenit fortăreața de graniță pentru otomani, jucând un rol important în războaiele turco-maghiare până în anul 1526. Datorită locației sale strategice, Semendria s-a dezvoltat treptat. Pentru o lungă perioadă de timp a fost capitala
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
1454 sultanul Mahomed al II-lea a asediat Semendria și a devastat Șerbia. Orașul a fost re-eliberat de către Ioan de Hunedoara. În 1459 Semendria a fost ocupat de către otomani după moartea lui Branković. Orașul a devenit fortăreața de graniță pentru otomani, jucând un rol important în războaiele turco-maghiare până în anul 1526. Datorită locației sale strategice, Semendria s-a dezvoltat treptat. Pentru o lungă perioadă de timp a fost capitala Sanjak of Smederevo. În toamna anului 1476 o armată aliata maghiaro-sârbă a
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
în războaiele turco-maghiare până în anul 1526. Datorită locației sale strategice, Semendria s-a dezvoltat treptat. Pentru o lungă perioadă de timp a fost capitala Sanjak of Smederevo. În toamna anului 1476 o armată aliata maghiaro-sârbă a încercat redobândirea fortăreței de la otomani. Au construit o contra-fortăreață din lemn, dar după o lună de asediu sultanul Mahomed al II-lea a venit personal să îi alunge. După o luptă sângeroasă, ungurii au hotărât să se retragă. În 1494 Paul Chinezu a încercat să
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
contra-fortăreață din lemn, dar după o lună de asediu sultanul Mahomed al II-lea a venit personal să îi alunge. După o luptă sângeroasă, ungurii au hotărât să se retragă. În 1494 Paul Chinezu a încercat să captureze Semendria de la otomani dar a rămas paralizat și a murit. În 1512 Ioan Zapolya a asediat fără succes orașul. În timpul primei revolte sârbe din 1806, orașul a devenit capitala temporară a Șerbiei, precum și reședința "Praviteljstvujušči sovjet", un guvern condus de cătreDositej Obradović. Prima
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
o situație juridică incertă. Vladislav I al Țării Românești s-a aliat cu nou putere apărută în Balcani, Imperiul Otoman, pentru a-și asigura independența față de Regatul Ungariei. Ludovic I a fost astfel primul rege maghiar care a luptat împotriva otomanilor în 1375.. În cinstea victoriilor repurtate de Ludovic în luptele împotriva otomanilor, el a ridicat o capelă la Mariazell. Domnia lui Ludovic I a fost caracterizată prin extremism religios. El a încercat să convertească cu forța masa de credincioși ortodocși
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
cu nou putere apărută în Balcani, Imperiul Otoman, pentru a-și asigura independența față de Regatul Ungariei. Ludovic I a fost astfel primul rege maghiar care a luptat împotriva otomanilor în 1375.. În cinstea victoriilor repurtate de Ludovic în luptele împotriva otomanilor, el a ridicat o capelă la Mariazell. Domnia lui Ludovic I a fost caracterizată prin extremism religios. El a încercat să convertească cu forța masa de credincioși ortodocși la catolicism, dar această acțiune s-a dovedit un eșec pe termen
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
evreii din regat, dar le-a permis să se reîntoarcă în 1367. Stabilitatea internă a facilitate dezvoltarea culturală în timpul domniei regilor dinastiei Angevine. Au fost ridicate noi castele regale la Visegrád, Diósgyőr, Zólyom (Zvolen, Slovacia) și alte câteva locații. Deși otomanii aveau să distrugă cele mai multe monumente de arhitectură în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, casele nobiliare ale căror ruine au fost scoase la lumină prin săpături arheologice la Sopron și în alte câteva locații, frescele și sculpturile descoperite
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Garai . În această perioadă, Imperiul Otoman aflat în expansiune a ajuns să se învecineze regiunile sudice ale Regatului Ungariei. Ștefan Lazarevici al Serbiei a fost forțat să accepte suzeranitatea sultanului în 1390. Sigismund, care efectuase o serie de raiduri împotriva otomanilor și a aliaților acestora între 1390 și 1395, a decis să organizeze o coaliție internațională împotriva acestora din urmă. A fost organizată o mare armată formată în principal din cavaleri francezi conduși de Ioan cel Neînfricat, urmașul desemnat al ducelui
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Ladislau al V-lea Postumul, iar pentru funcția de regent pe aristocratul de origine română Iancu de Hunedoara, care urma să conducă regatul până la majoratul monarhului. Iancu de Hunedoara era fiul unui nobil mărunt, care se distinsese în luptele împotriva otomanilor. El a avansat treptat, ajungând general, guvernator militar al Transilvaniei, erou de război și, din punct de vedere material, unul dintre cei mai mari proprietari funciari ai Ungariei. El și-a folosit averea personală și sprijinul primit din parte micii
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
târziu. În 1446, parlamentul maghiar l-a ales pe Iancu de Hunedoara (Hunyadi János) pentru funcția de guvernator (1446-1453) iar mai apoi pentru cea de regent (1453-1456) al Ungariei. În 1448, Iancu de Hunedoara a încercat să îi alunge pe otomani din Europa, dar a fost înfrânt în lupta de 3 zile de la Kosovo Polje. Poate cea mai mare victorie militară a lui Iancu de Hunedoara a fost Asediul Belgradului din 1456. El a reușit să apere orașul împotriva trupelor conduse
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
lansat o serie de atacuri împotriva Boemiei, Poloniei și Austriei cu scopul nedeclarat de a deveni împărat al Sfântului Imperiu Roman, afirmând că încearcă în fapt să formeze o alianță a Europei Apusene și Centrale suficient de puternice pentru expulzarea otomanilor de pe continent. El a eliminat toate scutirile de la taxe și a mărit obligațiunile șerbilor față de coroană pentru finanțarea curții și armatei. Magnații s-au plâns că aceste măsuri le scad veniturile, dar în ciuda creșterii obligațiunilor lor, iobagii l-au considerat
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
în față trupelor otomane pe câmpul de luptă de la Mohács. Ungurii aveau soldați bine echipați și antrenați, așteptau întăriri din Cehia și Transilvania, dar au fost comandate de indivizi incapabili să facă față unui lider de calibrul sultanului otoman. Victoria otomanilor a fost zdrobitoare, ungurii pierzând aproximativ 20.000 pe câmpul de luptă, printre morți aflându-se și regele, care a murit înecat într-o mlaștină. După moartea lui Ludovic, facțiunile rivale ale nobililor maghiari au ales simultan doi regi: Ioan
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]