1,297 matches
-
Credeam că îmi pierd vederea, așa cum îmi pierdusem vocea cu câțiva ani în urmă. Mă plimbam printr-una din acele case neterminate. Era aproape ora cinci, muncitorii plecaseră, dar Harry trebuia să se întâlnească cu mine acolo. În depărtare, un pâlc de copaci ce se înălța negru pe cerul palid ca o coală de hârtie al după-amiezii târzii îmi atrase atenția. Copacii făceau ca pământul din jurul meu să pară și mai arid. Primul lucru cu care începeam când ne mutam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu uși glisante din sticlă, până în tavan, nu le pasă ce văd când se uită prin acele uși. Nu le pasă dacă se uită la mimoze sau la stejari sau la un pustiu plin de săpături. Singurul motiv pentru care pâlcul din depărtare fusese salvat era pentru că nu se afla pe proprietatea noastră. Copacii din depărtare îmi aminteau de părul din capătul străzii Hunzestraat, cel din apropierea apartamentului în care trăiam înainte să dispărem. Așa considerau vecinii noștri neevrei și nu puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și la casa vecină, o casă de locuit cu două etaje și cu geamuri înalte, cum se construiau la începutul ultimului secol. Fațada ei simetrică, purtând patina intemperiilor și a vârstei, se ridica în spatele unor tufișuri sălbatice și al unui pâlc de brazi, fiind, de fapt, o priveliște odihnitoare pe care mama o iubea în mod deosebit, pentru că îi amintea un pic „de ceva de demult“: ea, care era întru totul perfectă, prețuia imperfecțiunea din spatele unui gard de merișor și din afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
decizia lui, și totuși ros de ezitări, și-a cumpărat un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei coline care se întindea atât de blând, străjuită de un pâlc de plopi. Cupa cu dinți de fier a excavatorului săpa pentru noua conductă de apă un perete de pământ în povârnișul înclinat al pajiștii pe care o exploraserăm Armin și cu mine și făcuserăm chiar o descoperire, după părerea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și și-a construit o casă acolo. XXVtc "XXV" Armistițiutc "Armistițiu" Stam în camera de zi a casei abia terminate, priveam de pe înălțimea unei coline plantate cu viță-de-vie, prin ferestrele mari orientate spre sud, la câmpia unde se aciuase un pâlc format din trei case țărănești în mijlocul ogoarelor. Strada se întindea ca o panglică albă prăfoasă, de-a lungul pârâului și al plopilor, se pierdea în umbra deasă a unei coline împădurite - și noi regăseam în perspectiva aceea, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sau miracolul ce se petrecea În prim-plan. Chiar la picioarele lui, râul Rother se descolăcea leneș curgând spre mare, iar În stânga mlaștinile, În realitate câmpii bogate pe care pășteau oi și vite, se Întindeau ca o ceață punctată de pâlcuri de copaci și, din când În când, de câte o turlă de biserică. Demult, În Evul Mediu, când apa mării acoperea cea mai mare parte a acestui ținut, Rye fusese un port Înfloritor. Dar marea se retrăsese, se construiseră diguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dimineața și după-amiaza se preda în schimburi. Pe Uphagenweg era circulație din sens opus. Ea venea, eu plecam. Sau eu aveam cinci ore de școală în urma mea, ea mai avea încă de stat la multe. Dacă era amestecată într-un pâlc de eleve, eu, solitarul notoriu, mergeam singur pe jos. Chiar prin mijlocul pâlcului care chicotea am trecut, fără să risc mai mult de o privire. Nu era nici frumoasă, nici urâtă, doar o elevă cu părul negru și codițe destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
opus. Ea venea, eu plecam. Sau eu aveam cinci ore de școală în urma mea, ea mai avea încă de stat la multe. Dacă era amestecată într-un pâlc de eleve, eu, solitarul notoriu, mergeam singur pe jos. Chiar prin mijlocul pâlcului care chicotea am trecut, fără să risc mai mult de o privire. Nu era nici frumoasă, nici urâtă, doar o elevă cu părul negru și codițe destul de lungi. În rama lui întunecată, obrazul ei mi s-a părut mic, scurtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
diminuez frica refugiindu-mă în gânduri. La asta eram antrenat. Istoria se ascundea în spatele ei înseși și se transforma cât ai clipi în legende. Prințesa pomeraniană Mestwina, prințul Swantopolk, mai înapoi în trecut goții, migrând de la vărsarea Vistulei spre Marea Neagră, pâlcuri de oaste înarmate conform vremii lor îmi populau visele cu ochii deschiși și mă ajutau să nu las să crească în mine frica de partizani. În afara de asta, fortificarea taberei făcea parte din serviciu. Au fost săpate gropi, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
află și astăzi îngropat sub vorbărie. Se părea că ajunseserăm în realitate, pentru a o și părăsi imediat ori pentru a o schimba pe ceva ce voia să fie un alt fel de realitate. Manevrat în permanență în direcții opuse, pâlcul nostru și-a găsit în sfârșit compania căreia îi fuseserăm repartizați și care, încă incompletă, era încartiruită într-o școală evacuată. Pupitrele puse unul peste altul în aer liber erau tăiate cu ferăstrăul și transformate în lemn de foc de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot, linia noastră principală de luptă exista oricum pe hârtie. Dar ce știam eu atunci despre vreo linie principală de luptă, despre ce era ea sau ce anume trebuia să fie? În harababura retragerii, am căutat să mă lipesc de pâlcuri răzlețite, care căutau și ele rămășițe ale unităților din care făcuseră parte. Lipsit în continuare de experiența contactului cu dușmanul, frica mă urmărea totuși mai departe. Tot mereu, infanteriști spânzurați de copacii de pe marginea șoselei avertizau asupra pericolului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nesigure. Îmi aduc aminte de o adunare de căști de oțel ce umbreau fețe ursuze de bărbați și altele speriate de băieți, printre care - a treia din stânga - s-ar număra și a mea, dacă ar exista vreo fotografie a acestui pâlc pierdut. Din nou, comanda o deținea un plutonier hârșit, de data asta unul rămas cam scurt și lat în umeri. Ordinul era „înaintare și căutarea contactului cu dușmanul“. Pe când începea să se-ntunece am luat-o, după mai multe rătăciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de controlul „câinilor de lanț“. Breșele sunt întotdeauna ușor de mirosit. Linia frontului nu mai e decât rareori de recunoscut. Printre mii de oameni aruncați în toate direcțiile, ei sunt doi inși izolați cărora le lipsesc hârtiile salvatoare. Care din pâlcuri o fi destul de sătul de lupte încât să-i preia și pe ei? Abia pe șoseaua de la Senftenberg spre Spremberg, blocată de căruțe cu cai pline de refugiați, perechea îmbrăcată, ce-i drept, în același gri de campanie, dar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
turnat din fierul crud al unui meteorit. Trebuie să am buzele libere pentru ca vorbele-mi limpezi să mă apere prin adevăr. Pasărea șarpe, pasărea violet devin acum eu însumi, gata să-mi iau zborul către porțile lui Shu. Nori stranii, pîlcuri de gaze mirosind a usturoi. Aripi și vînt. Zbor și dinafară îmi urmăresc, totuși, plutirea devenind zeul pasăre Maat. Cel mai atroce judecător îmi ești tu insuți. Cum mi-am uitat corpul și de unde două inimi gata să fie cîntărite
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cât de cuminți erau, cât de corect foloseau trotuarul și cât de atent s au asigurat înainte de a traversa strada pe trecerea pentru pietoni. Odată ajunși în parc, energiile au fost eliberate și s-au deplasat în fugă spre un pâlc de bănci, ceva mai departe de cele ocupate de pensionari. Deja vorbeau aproape toți și, ca de obicei, și-au dat câțiva ghionți pentru a-și asigura locul lângă colegul sau colega preferată. Andrei a cerut să se facă liniște
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
sala de așteptare clasa a II-a, și a tăbărît asupra viitorilor emigranți fără nici o vorbă, grimasă ori răcnet național de luptă. Să te pomenești pe Întuneric, Într-un oraș străin, pocnit din senin, era o noapte senină, de-un pîlc de cetățeni necuvîntători, lîngă o fîntînică, constituie o situație remarcabil de cinematografică și, Într-un fel, jenantă. După fiecare pumn primit În zona sensibilă și-abia vindecată a chipului, cei doi ingineri Întrebau În diferite limbi ce se-ntîmplă. Care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În folosul lui aveau să lucreze În State aproape zece chile de heroină de calitatea Întîi - asta dacă putea să aibă Încredere În băieții lui Doc, iar ei puteau să aibă Încredere În călăuze. Meeks Își piti mașina Într-un pîlc de pini, Își scoase valiza și cercetă decorul. Motelul era construit În formă de potcoavă și avea o duzină de camere. În spate erau poalele dealurilor, deci de-acolo nu se putea apropia nimeni. În curte, pe jos, era pietriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
așa ceva. Dacă primim răspunsul corect, Îi avertizăm și așteptăm. Dacă nu, intrăm peste ei! Se auzi șuieratul unui tren. Cineva strigă: — Acum! Lunetiștii se culcară. Oamenii cu gazul se lipiră și ei de pămînt. Echipa de pompieri alergă În spatele unui pîlc de pini. Bud găsi În apropiere un copac. Jack se postă lîngă el. Trenul luă curba - frînă bruscă, scîntei pe șine. Locomotiva se opri, cu botul lîngă obstacol. Megafon: — Biroul Șerifului! Identificați-vă cu parola! Liniște. Trecură zece secunde. Bud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din câmpurile alăturate răsăreau sate pe care n-ar fi fost în stare să le descrie mai târziu. Coșuri subțiri și case țipător colorate se ghemuiau între vălătuci moi și alburii de ceață în depărtările umede, copăcei rahitici adăposteau păsări, pâlcuri anemice de arbori se alăturau drumului și doar după un timp orizontul se întuneca de pădurile viguroase ca niște armate înstăpânite pe un pământ străin de oraș. Nu le arunca decât o privire. De acum trebuia să răspundă întrebărilor tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
creste înzăpezite închideau orizontul în fața lor. Pajiști verzi, de o parte și de cealaltă, strălucitoare în soarele primăvăratic. Vile cu acoperișuri de țiglă roșie, albă, cenușie. Vaci bălțate păscând. Creste izbucnind dintre norii răzlețiți și firavi sau sclipind în soare. Pâlcuri de pădurici. Alte creste în spatele primelor, dându-se la o parte, cu sfială. Nori albi și cenușii, vălătuciți. Găuri de cer albastru strălucitor. Au trecut în Franța, în același peisaj. Un munte părea să le închidă drumul, ca un uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să urmeze linia unui lac artificial, luminat la un capăt de șiruri paralele de lumini care aminteau de o pistă de aeroport. Putea chiar să distingă conturul unui mic hidroavion parcat la marginea apei. Curând după aceea, dădu peste un pâlc de pădure deasă, înconjurat de un zid lung de cărămidă întrerupt în cele din urmă de o pereche de porți din fier forjat. Se deschiseră la atingerea lui și Michael bănui că în sfârșit călătoria lui era aproape încheiată. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei, după ce-și petrecuse o după-amiază În aer liber. Mașinile care goneau făceau un zgomot infernal. Soarele le bătea În față, făcîndu-i să-și țină ochii pe jumătate Închiși; la intervale dese, luau o curbă sau treceau printr-un pîlc de copaci și scăpau de el, apoi reapărea jos, pe cer, mai mare ca Înainte, roz și umflat. Soarele, căldura și, probabil, ginul pe care-l băuse, o făceau pe Viv să moțăie. Își lăsă capul pe umărul lui Reggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
SEMNE DE PRIMĂVARĂ Susurul apei - viorele brumate lângă izvor Pâlc de toporași - nici un nume pe crucea plină de mușchi Răsărit de soare - păpădii înflorind printre ruine Din primul balcon sare sticla cu apă - nuntă de pisici Noapte înstelată - într-un cireș bătrân prima floare Mii de albine pe cireșii înfloriți
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
-ul. Nu e. Nu voiam să mai pun vreodată piciorul aici. În vârful colinei, am dat peste o poartă de lemn, unde poteca se bifurca. Sub mine, un râu își croia drum printr-o mică vale presărată cu tufișuri și pâlcuri mițoase de oi. Departe, la dreapta, distingeam hambarele și clădirile-anexă ale fermei. La stânga, o casă mare se ițea la capătul unui teren plantat cu iarbă și pomi. Castelul Swyre, mi-am zis. Ferma alăturată trebuie să facă parte din domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lovești de colțuri dușmănoase. Doamnei Ionescu îi plăceau în mod deosebit aceste momen te de dimineață, când zăbovea cu ochii închiși în pat și min tea i se umplea treptat de gânduri. Gândurile se înșiruiau ordonate și alerte, ca un pâlc de armăsari puternici, musculoși, aliniați la start într-o nouă cursă, pe care numai ea îi putea struni. Oare cum puteau unii oameni să trăiască exact invers, lăsându se pradă gândurilor haotice, azvârliți de colo colo de zvâc netele neregulate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]