1,143 matches
-
sus și ne-am gândit dacă nu cumva îngerii înfricoșători ai tatălui nostru aveau să se întoarcă, dar cerurile erau goale. Stăteam ca niște pietre și așteptam să se întâmple ceva. Un răget puternic s-a auzit dintr-odată dinspre pâlcul de copaci. Am înghețat de groază și am fi strigat, dar nici un sunet nu ne-a ieșit din gură. Un mistreț negru, uriaș alerga înspre noi. Am încercat din nou să țipăm, dar n-am putut. Nu se auzea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai mare decât orice cort pe care-l văzusem vreodată și nu semăna în nici un fel cu adăposturile urâte din piele de capră. Era ca un curcubeu coborât pe pământ - roșu, albastru și galben - și plutea desupra colinei, sub un pâlc de copaci ale căror crengi implorau un paradis fără nori. Când ne-am apropiat, a devenit clar că era mai mult un baldachin decât o locuință, pentru că era deschis pe toate laturile, ca să poate primi călători din toate direcțiile. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cătun. Eram convins că se ascundea acolo; dacă nu cumva făcuse o criză de astm. În timp ce vâsleam, examinam balta. Abia atunci am observat că apa devenise parcă mai neagră și sporise mătasea broaștei. Barca târa după ea adevărate zdrențe verzi. Pâlcurile de stuf sporiseră și ele. Dacă nu era curățată, balta avea să devină în curând impracticabilă, înăbușită de alge, de stuf și de mâl. Probabil, mi-am zis, pescarii nu mai vroiau s-o curețe. Nu-i interesa. Pește nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și rotund, învelit în solzi de fildeș, sclipea odihnitor pentru ochi la lumina soarelui, în oricare ceas al zilei. În nopțile cu lună, Auta știa cât era de fermecător acest acoperiș. Spre laturile palatului, mult mai îndărăt și acoperite cu pâlcuri de copaci înfrunziți, se întindeau șiruri de clădiri scunde și cenușii, din granit cioplit, cu acoperișuri drepte din plăci de bronz. Printre arborii din dreapta se zăreau mișunând soldați. Dincolo, în stânga, nu era nimeni; acolo, numai noaptea târziu se întorceau de la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de la Mai-Baka. Să se fi întors oare Mpunzi? Cu Mpunzi lucrurile s-au petrecut așa. Într-o zi, zburând în luntrea cea ușoară în jurul piscului, cârmaciul a așezat-o într-un loc deschis, între un șir de tufe și un pâlc de copaci, la obârșia izvorului fierbinte din care se face, mai către vale, Râul Cald. Unul dintre străini cerceta copacii, Hor și altul luau apă din acel izvor turnînd-o în anume vase, pentru a-i cunoaște însușirile și alcătuirea. Cârmaciul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sau miracolul ce se petrecea În prim-plan. Chiar la picioarele lui, râul Rother se descolăcea leneș curgând spre mare, iar În stânga mlaștinile, În realitate câmpii bogate pe care pășteau oi și vite, se Întindeau ca o ceață punctată de pâlcuri de copaci și, din când În când, de câte o turlă de biserică. Demult, În Evul Mediu, când apa mării acoperea cea mai mare parte a acestui ținut, Rye fusese un port Înfloritor. Dar marea se retrăsese, se construiseră diguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
față în față cu ea până când mi-am dat seama că erau mai multe, și atunci mi-a părut rău pentru cele pe care le-am lăsat în urmă și pentru că, la un moment dat, s-au terminat. Abia așteptam pâlcurile de lumină de la sătulețele care nu apucau să se vadă din tren. Astfel, din loc în loc, tot drumul era luminat. Câteodată geamul era un tablou. Se vedea negru pământul cu arbuștii săi, cerul puțin mai deschis la culoare, și în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tren în care ești, până când toate se readuc la o infinitate de forme și umbre, peisaje atât de diferite. A le privi. O frumusețe răpitoare, capricioasă, pe care s-o atingi cu mâna. Venind de la mare prin Dobrogea la Buzău: Pâlcuri galbene, nalbă, plopii, sălcioare, salcâmi, parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
O frumusețe răpitoare, capricioasă, pe care s-o atingi cu mâna. Venind de la mare prin Dobrogea la Buzău: Pâlcuri galbene, nalbă, plopii, sălcioare, salcâmi, parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frumusețe răpitoare, capricioasă, pe care s-o atingi cu mâna. Venind de la mare prin Dobrogea la Buzău: Pâlcuri galbene, nalbă, plopii, sălcioare, salcâmi, parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dansează în tren. Și pe geam se vede șoselele întinse pe care se plimbau razele soarelui. Buzăul e pe jumătate vechi, din case micuțe și o întreagă rețea de șoseluțe intersectate, iar pe jumătate nou, în stilul anilor 1800, cu pâlcuri de flori, șosele îngrijit vopsite, blocuri gigant de o parte și de alta a 2 bulevarde lungi, pe unul compact și pe celălalt turn, cu bisericuțe scumpe și magazine cu vitrine moderne. La munte aerul cald și cel rece se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am regăsit, nediminuați eu, terchea-berchea (adică invocatorul), prietena mea și necunoscuta lui. Prin pereții lipsă - de fapt, doar smulși și comprimați - ai fostei Săli de Cenaclu, zăresc, în exteriorul clădirii, semnele nopții coborâte peste oraș: la optzeci de metri, un pâlc de castani. În planul doi, filtrate de frunzarele lor, zidurile gălbui, monumentale, bătute în ciucuri de zidărie, ale Operei de Stat. Prin insulițele de verdeață înconjurătoare (conservînd hălci din strălucitorul parc domnesc de manej de odinioară, din și mai străvechea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Andrei, țocăindu-și buzele și răsucindu-se, șoferul taximetrului oprit de străin își traversa straniul său semi-leșin. La coada autoturismului, străinul, disprețuitor, nici nu mișcase. - ...Niciodată nu mi-aș fi închipuit, recuplă în același registru monoton Norocosul, decimând în treacăt alt pâlc de insecte, capturate în șănțulețul unei încuietori și înhățînd fără patos trei dintre ele și deșertîndu-și-le în deschizătura tristă a unei guri. Practicată într-un cap mic, turtit lateral. Confecționat dintr-o materie difuză, mucilaginoasă, pe jumătate invizibilă în lumina
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în ascuțișurile lor, popoul nebunilor. Întâi Iarba Fiarelor. Apoi Regele Bolilor Nervoase. La urmă, Fisente. Spitalul avea 18 pavilioane (lunguiețe, turtite, solide), înșirate pe 4 rânduri, ca alinierea, pe un platou, a unui pluton de jandarmi și despărțite de alei, pâlcuri de copaci și peluze. Spre corpul căutat, unul dintre cele două răzlețe din fund, îi conduse norocul și prezența dubiței miliției, parcată la intrarea în pavilion, pe-un semicerc de alee. Era 11 noaptea și în pavilion ardeau patru lumini
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fost mutat la comandament, de la metodologia rezolvării grevelor foamei. La metodologia stingerii unui protest sexual... Dar nădragii, după-o scurtă vreme, au 380 DANIEL BĂNULESCU brele și pelerine, care-l scrutau și ele și care se împrăștiară cu agilitatea pâlcurilor de fum ale unui trib sperios. Interesul păcătos pe care-l stârnea atât în cartier cât și dincolo de frontierele versatile ale cartierului se lățea și se îngroșa zi de zi, ceas de ceas, și-n proporție înmărmuritoare de masă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi fost prins la strâmtoare, că-s o eflorescență a travaliului său poetic. Cei trei dascăli îl îmbrățișară ca pe un egal (cel mai tânăr dintre ei, Vărzaru, ștampilîndu-l și cu sărutul lui Iuda), depărtându- se apoi tustrei, slalomând printre pâlcurile tot mai îndesite ale turnătorilor și ale gurilor cască, împînzind nu numai ulicioarele dimprejur, ci și întregul labirint al stradelelor, încolăcindu-se, blocîndu-se, tăindu-și răsuflarea și, abia într-un târziu, deschizându- se într-un mănunchi către limanul calm, dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Stătea pe ramura căzută a unui conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade mânioase înspre creatura invizibilă, ca și cum ar fi vrut s-o ardă cu privirea. Tăcut și ghemuit în spatele unui pâlc de copaci, Vultur-în-Zbor își asculta călăuza vorbind în gol și, aparent, primind răspunsuri. î„Vocea“ gorfului poate fi auzită doar de ființa căreia i se adresează.) își zise: Virgil Jones, ascunzi mai multe decât s-ar părea la prima vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
adopta ca pe unul de-al lor. Intra în K în căutarea istoriei. Vedeau pe stradă, înaintea lor, silueta omului numit Piatră târându-se și dând binețe pietrelor. Vultur-în-Zbor mai auzea undeva în apropiere un clic-clac de potcoave ascuns de pâlcul de case și din când în când ajungeau până la ei niște râsete purtate de vânt și înăbușite de ceață. Sursa râsetelor era la capătul îndepărtat al drumului pietruit, în partea opusă casei lui madame Iocasta. Acesta era momentul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele publicului, proiectă un fascicul prelung, strălucitor, terminat Într-o pată de lumină albă. Decorul Întruchipa o alee pavată, ce se pierdea șerpuind printre pâlcuri de iarbă Înflorată, clădiri și felinare. Lui Grimmi i se dădu drumul de sus, de deasupra scenei, În acordurile pianului din culise, ale cărui sunete Îi ilustrau perfect mișcările. Când acesta atinse milimetric podeaua, se opri Într-o poziție verticală
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mi-a plăcut Întotdeauna să culeg plante medicinale. Mergeam cu Milu, prietenul meu deosebit, prietenul meu grozav (fire nebunatică, temerară, ce mă iubea până la sacrificiu). Apreciam la el simțul de orientare (găsea de fiecare dată locuri nebănuite, În care descopeream pâlcuri cu cele mai râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ajung din urmă. Urcușul a fost parcă mai greu ca În alte dăți, ne-a obosit bine, făcându-ne să ne doară Într-o parte. Ne-am trezit Într-un târziu sus, pe Creștetul Doamnei, gâfâind și cu obrajii Îmbujorați. Pâlcuri răzlețe de romaniță erau Împrăștiate prin iarba grasă, răsfirată de vânt. Găseam acolo un aer mult mai curat... Și o statuie a liniștii foarte Înaltă, care ne plăcea și ne umplea de bine. Ne uitam În lungul prăpastiei, Încercând să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe furiș. Nu putem arunca pământul așa peste el. Trebuie să-l acoperim cu ceva, propuse din nou Libelula. Am Început să culegem și să aruncăm frunze și crenguțe. Numai ea strângea margarete sălbatice și nemțișori - florile care Împânzeau, În pâlcuri, Întreg cimitirul. Își umplea poala rochiței, alerga până la buza gropii și le presăra lăcrimând peste trupul Îngerului. Pământul l-am Împins cu mâinile și l-am bătătorit. Ne-a luat destul de mult timp. Lutul cleios se lipea cu Încăpățânare. Întrun
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
O muzică adâncă și plină de blândețe 10Pătrunde tânguioasă puternicile bolți: "Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colț, "Înveninînd pre însuși isvorul de viețe. "Nimica înnainte-ți e omul ca un fulg, "Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase "A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg. Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Însetați ai mai multor trecute decenii, ca o bine-primită pomană a unei Înstărite familii din sat. În stânga era marea de lucernă, verde și Înaltă, din care zâmbeau veseli ochii colorați roz-roșii ai puținelor flori Înflorite ici-colo, privirea aluneca voioasă pe pâlcurile portocalii de torțel, iar În dreapta se Întindea cea mai mare mare galbenă cu grâu mașcat, crescut ca În urătura cu „bădița Traian”. Dorița nu opri, ca de obicei, la fântâna cu apă ispititoare ci Își continuă drumul indicat de mama
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
erau într-un singur loc. — Zet nu e aici, stă cu mine. Cu alte cuvinte, nici ranch-ul nu era pentru ea un acasă, dar se abținu de la întrebări. Venea toamna și pe lângă garduri creșteau arțari cu frunzele roșii, între pâlcuri de duzi și mesteceni cu trunchiul alb. Veterinarei îi plăcea ca și lui să vadă copaci în câmpie și s-audă frunziș tors de vânt. Oricum, în tăcerea lipsită de apărare a câmpului, ca o palmă întinsă, ei puseseră ziduri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]