1,854 matches
-
reproșurile șefului să fie întemeiate și discuția, în final, să fie profitabilă pentru ambele părți. * Într-o redacție, lupta cu șeful ierarhic nu are sfârșit. Ceea ce contează este ca succesiunea de războaie și armistiții să nu se transforme într-o pândă și o neîncredere obositoare și parcă fără sfârșit. Indiferent care ar fi natura relațiilor cu șeful, să nu uităm că nimeni nu este infailibil, că fiecare șef are deasupra lui un alt șef. Ritmul nebunesc dintr-o redacție se vădește
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Dacia rediviva”, „Săptămâna CFR”, „Bis”, „Spectator”, „Universul literar”, „Fapta” ș.a. După 1945, B., care intrase în Partidul Comunist, lucrează la Direcția Generală CFR, este redactor la „Munca CFR” și scrie frecvent la „Lupta CFR”. În 1947, apare volumul Oameni la pândă, prima parte a unei trilogii cu același titlu. Consacrat astfel, colaborează la „Scânteia tineretului”, „Lumea”, „Revista literară”, „Scânteia”, „Flacăra”, „Viața Capitalei”, „Gazeta literară” și e ales în 1949 în primul birou al Uniunii Scritorilor. Ulterior cade în dizgrație și lucrează
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
Giulești, unde i se reprezintă în 1958 piesa Zile de februarie, apoi ca funcționar la Întreprinderea Cinematografică București. Abia în 1967 mai scoate o culegere de povestiri, Soarele din fereastră, urmată în 1971 de o nouă ediție din Oameni la pândă, de romanele Pelagră și Reptila, în 1975, și Bunica studiază dreptul, în 1982. Prefața volumului Manifest rezumă și opiniile autorului despre poezie, care trebuie să întrupeze un crez, o atitudine susținută „la bara adevărului”. În mod firesc, majoritatea poemelor din
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
dintre elanurile vitaliste și notele melancolic-meditative. Orientarea spre proza de analiză, predominantă în etapa uceniciei literare a lui B., va fi în cele din urmă părăsită. Conceput inițial ca o trilogie, apoi ca un ciclu în patru volume, Oameni la pândă zugrăvește viața unui sat mehedințean între cele două războaie mondiale. În centrul acțiunii primului volum, finalmente intitulat Morarul, se află concurența dintre proprietarii a două mori, una de apă, cealaltă cu motor, posibilă ilustrare a conflictului dintre vechi și nou
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
în scenariul radiofonic Omul cu două suflete. Clișeele epocii - „dușmanul de clasă”, „omul vechi”, „ilegalistul” - sunt prezente, însă uneori sunt atenuate de umorul, acuratețea stilului, verismul cadrului și cursivitatea dialogului. În romanul Pelagră, partea a doua a trilogiei Oameni la pândă, ce urmărește a fi o frescă a satului românesc interbelic, tendenționismul subzistă, mai ales în construcția personajului principal, același Simeon Armașu, acum complet metamorfozat într-un arivist fără scrupule. Și inginerul Andrei Moga, din Reptila, este tentat să se cațere
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
sunt despărțiți de o barieră etnică, precum și un roman polițist, cu subterane confruntări între comuniști, fasciști, iredentiști. Ultimul roman, Bunica studiază dreptul, cu o mai vădită intrigă polițistă, prilejuiește conturarea câtorva interesante portrete. Prin ce are mai bun, Oameni la pândă al lui B. reprezintă o realizare meritorie a prozei realiste de inspirație rurală. SCRIERI: Manifest, Turnu Severin, 1935; Eu și Dunărea, Craiova, 1940; Oameni la pândă, București, 1947; ed. București, 1971; Zile de februarie, București, 1958; Soarele din fereastră, București
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
intrigă polițistă, prilejuiește conturarea câtorva interesante portrete. Prin ce are mai bun, Oameni la pândă al lui B. reprezintă o realizare meritorie a prozei realiste de inspirație rurală. SCRIERI: Manifest, Turnu Severin, 1935; Eu și Dunărea, Craiova, 1940; Oameni la pândă, București, 1947; ed. București, 1971; Zile de februarie, București, 1958; Soarele din fereastră, București, 1967; Pelagră, București, 1975; Reptila, Cluj-Napoca, 1975; Bunica studiază dreptul, București, 1982. Repere bibliografice: G. Călinescu, Liviu Bratoloveanu, „Manifest”, ALA, 1935, 745; Ion Caraion, „Oameni la
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
București, 1947; ed. București, 1971; Zile de februarie, București, 1958; Soarele din fereastră, București, 1967; Pelagră, București, 1975; Reptila, Cluj-Napoca, 1975; Bunica studiază dreptul, București, 1982. Repere bibliografice: G. Călinescu, Liviu Bratoloveanu, „Manifest”, ALA, 1935, 745; Ion Caraion, „Oameni la pândă”, „Mondial Magazin”, 1947, 36; Ov. S. Crohmălniceanu, „Oameni la pândă” de Liviu Bratoloveanu, CNT, 1947, 36; Octav Șuluțiu, Liviu Bratoloveanu, „Oameni la pândă”, „Apărarea”, 1947, 51; Perpessicius, Opere, XII, 210-214; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan. 1944-1959, București, 1959, 39-40; Piru
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
Soarele din fereastră, București, 1967; Pelagră, București, 1975; Reptila, Cluj-Napoca, 1975; Bunica studiază dreptul, București, 1982. Repere bibliografice: G. Călinescu, Liviu Bratoloveanu, „Manifest”, ALA, 1935, 745; Ion Caraion, „Oameni la pândă”, „Mondial Magazin”, 1947, 36; Ov. S. Crohmălniceanu, „Oameni la pândă” de Liviu Bratoloveanu, CNT, 1947, 36; Octav Șuluțiu, Liviu Bratoloveanu, „Oameni la pândă”, „Apărarea”, 1947, 51; Perpessicius, Opere, XII, 210-214; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan. 1944-1959, București, 1959, 39-40; Piru, Panorama, 388-390; Al. Căprariu, Tentația istoriei, RL, 1975, 14; Voicu
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
dreptul, București, 1982. Repere bibliografice: G. Călinescu, Liviu Bratoloveanu, „Manifest”, ALA, 1935, 745; Ion Caraion, „Oameni la pândă”, „Mondial Magazin”, 1947, 36; Ov. S. Crohmălniceanu, „Oameni la pândă” de Liviu Bratoloveanu, CNT, 1947, 36; Octav Șuluțiu, Liviu Bratoloveanu, „Oameni la pândă”, „Apărarea”, 1947, 51; Perpessicius, Opere, XII, 210-214; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan. 1944-1959, București, 1959, 39-40; Piru, Panorama, 388-390; Al. Căprariu, Tentația istoriei, RL, 1975, 14; Voicu Bugariu, Maniera balzaciană, LCF, 1975, 20; Dumitru Micu, Liviu Bratoloveanu, „Reptila”, CNT, 1975
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
pisica este un animal curat. Apoi se apropie de nenea și de tanti și se încolăcește în jurul picioarelor și toarce de zor. - Toarce? Doar nu face lână? - Nu, dragul meu, așa se cheamă cântecul pisicii fericite. - Uite pisoiașul stă la pândă și înaintează tiptil, ce vânează oare? - Vreun porumbel sau vrabie, care caută firimituri pe pământ. - Dar lebedele acelea mari care pasc iarba în grădina pisoiașului, cum se numesc? - Sunt curcani, care mănâncă furaje combinate din făină de porumb, grâu și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
aprins. Mai sus, sânii li se bombau ca niște meduze, pulsând Încet, cu rozul Înțepător În vârf. Totul vălurea În curent, hrănindu-se cu plancton microscopic, crescând cu fiecare minut. Fetele timide, durdulii, erau ca leii de mare stând la pândă În adâncuri. Suprafața mării e o oglindă: reflectă regnuri divergente. Deasupra stau creaturile aerului; dedesubt cele ale apei. O singură planetă conținând două lumi. Colegele mele de clasă erau la fel de puțin mirate de trăsăturile lor extravagante ca o știucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decât să lâncezească. Domnul da Silva a Încetat să mai Încerce s-o Învețe ceva și o asculta cât putea de rar. O urmăream la ore și o urmăream și În restul timpului. De cum ajungeam la școală, mă așezam la pândă. Stăteam Într-unul din fotoliile galbene din hol, prefăcându-mă că-mi fac temele, și o așteptam să treacă. Scurtele ei apariții mă dădeau Întotdeauna peste cap. Eram ca un personaj din desene animate, cu stele verzi roind În jurul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Vichy două-trei zile.” Asta era ultima lui șansă, chiar dacă ar fi fost prins. Va telefona. Dar asta depindea de momentul În care ar fi putut scăpa de soția lui. Acum Însă, În apropierea celor mia multe cabinelor telefonice stătea la pândă un colaborator al lui Lecoeur. Maigret se Înșelase crezând că nu va telefona dintr-o cafenea, dintr-un bar, din camera de hotel? Trecu, Împreună cu soția, pe lângă una dintre acele cabine. Prin geam, zăriră o tânără care vorbea cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
spună? Cuvintele o să-i lipsească. Iar el s-ar putea enerva. Are alte griji pe cap decât să-i asculte bâlbâielile. Nu, mai bine comunică prin fiul lor Drusus, ca până acum. Și apoi, Gallus va sta cu siguranță la pândă. Dacă îi vede împreună, dacă îi vede că se înțeleg, cine știe ce stratagemă murdară mai poate concepe mintea lui bolnavă, ca să-i îndepărteze unul de altul? Mârâie printre dinți: — Gallus e un nemernic periculos. Agrippina oftează din nou și o atinge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pătrunzători. La castelul Edo sau la conacele altor oficiali, misionarul fusese poftit de mai multe ori în încăperi la fel de sumbre și răcoroase ca și aceasta și de fiecare dată avea sentimentul că în întunericul acestor încăperi uneltirile japonezilor stăteau la pândă ca niște umbre. Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Un bătrân grămătic citea ciorna pentru scrisoarea Stăpânului. Purta haine negre ca ale preoților budiști și era ras în cap, spre deosebire de înalții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era Înspăimântat. La vreo treișcinci de metri, Între ierburi, marele leu zăcea lipit de pământ. Își ținea urechile ciulite, stătea nemișcat și numai coada lungă, terminată-ntrun smoc de păr negru, zvâcnea ușor În sus și-n jos. Se pusese la pândă de cum ajunsese la adăpost, dar rana din stomac Îi făcea greață, iar cea din plămâni Îi slăbea puterile și cu fiecare respirație gura i se umplea de o spumă roșie. Avea coastele umede și fierbinți, muștele se Îngrămădiseră În micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor mele... Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ți strigi pustiei patima flămândă, Și-n prigonirea câinilor la pândă, Îți plimbi prin codri ura solitarăTu înțelegi un suflet fără țară... Cerințe: 1. Explicați sensul cuvintelor scrise cursiv în text. 2. Folosiți descrierea și dialogul într-o compunere cu titlul Lupul. 3. Folosiți două puncte(:) într-un text despre animalele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
aruncat pe uscat. În zadar s-a zbătut acolo peștele. Ursul a pus îndată gura pe el și i-a gustat cu placere carnea dulce. Dar ce-i un păstrăv pentru o namilă de urs? Iarăși s-a așezat la pândă și a prins alt pește, și apoi altul, până când cei ce jucau în baltă au prins de veste și au înotat repede în altă parte. Atunci s-a mutat Moș-Martin în alt loc de horă a păstrăvilor, și iarăși s-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Într-un habitat colcăind de animale veninoase. Iar ceilalți - era de-ajuns să te uiți la ei - cu fețele trase, aruncând priviri speriate În jur. Acum se simțeau și ei așa cum se simțise ea În ultimii zece ani, mereu la pândă, anticipând pericole necunoscute, confuzi și speriați de ce li s-ar putea Întâmpla, pe când pe ea o prinsese totul pregătită. Se simțea - care era senzația? - liberă. Da, era liberă, ieșise din Închisoarea invizibilă. Se simțea din nou ca Înainte de crimă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la cei mari, și le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!" Dar toți au sfărîmat jugul, și au rupt legăturile. 6. De aceea îi omoară leul din pădure, și-i nimicește lupul din pustie. Stă la pîndă pardosul înaintea cetăților lor: toți cei ce vor ieși din ele vor fi sfîșiați, căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulțit!" 7. "Cum să te iert? zice Domnul. Copiii tăi M-au părăsit, și jură pe dumnezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
iarba. Aleargă cu o iuțeală de necrezut, cu toate că mădularele îi sunt dintr-o singură bucată, nearticulate. De aceea, când vrea să doarmă nu se culcă, ci se sprijină de un copac. Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia trunchiul arborelui aproape cu totul și când venea cerbul de se rezema de copac ca să doarmă, cădea o dată cu el... Noaptea era pe sfârșite și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că dulăii cei mari ai lumii, flămânzi după o halcă așa grasă cum era la ora ceea România, deja adulmecau pe lângă gard, pândind momentul prielnic pentru a o înhăța. Greutatea mare la momentul acela pentru jigodiile străine aflate la pândă era de ordin psihologic. Românii or fi dus-o mai greu pe timpul lui Ceaușescu, dar devenise un popor demn, orgolios cu un ascuțit simț național și nu ai fi putut să-i înfrângi decât după ce tăvăleai bine prin rahat și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
oile." 4. Saul a adunat poporul, și l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeștri, și zece mii de oameni din Iuda. 5. Saul a mers pînă la cetatea lui Amalec, și a pus niște oameni la pîndă în vale. 6. Și a zis Cheniților: Duceți-vă, plecați și ieșiți din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el; căci voi v-ați purtat cu bunăvoință față de copiii lui Israel, cînd s-au suit din Egipt." Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]