3,713 matches
-
chemare o simt Ca pe o dulce îmbrățișare / A vremurilor noastre" ( În vremuri ce nu au timp). Într-un limbaj ce-l apropie de Geo Bogza sau Emil Botta, Valentin Marika își mărturisește și el îndoielile și temerile simțindu-se pândit de forțe necunoscute. Încercarea de a le explica îl apropie de aceeași neputință de a atinge absolutul. Conștient de condiția sa de muritor, Nicolae Vălăreanu Sârbu și-ar dori ca propriile-i mâini să capete contur de aripi pentru a
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
de a le eterniza eforturile. Însăși semnatara acestor rânduri închină tuturor două catrene, menite să întărească intenția autoarei: O stea ne-a anunțat că te vei naște. // Abia târziu să-ți amintești Păstrează-i tainica lumină, // de moartea ce-așteaptă pândind; urcând cu sârg pe-al vieții val, // căci tu-nvățat să tot muncești, fără să știi de-i noapte sau e ziuă. // vei trece într-altă STEA, reînviind. (Epitaf pentru un artist) Prof. Cella Negoiescu ( poet, pictor ) Referință Bibliografică: Recenzie
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
Mai târziu aflasem că a murit de tuberculoză, un fel de cancer la plămâni...săraca, fumase pe lângă tata mai mult decât el și la fel băuse din aburii lui de bețivan; ne bătea pe toți , la rând că obosea. Îi pândeam privirea îngroziți să vedem spre care din noi se uită. După moartea mamei s-a întâmplat o minune: tata n-a mai pus pic de băutură în gură și nici tutun n-a mai fumat. Toată lumea-l întreba, închinându-se
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
optimistă, îi place viața și să își asume riscuri, uneori chiar exagerează, din dorința de a epata. Poate iubi ușor, dar poate părăsi la fel de ușor. Îți acordă încrederea după multe teste. Este ca o panteră care îl atacă pe celălalt, pândindu-l din umbră. Este intuitivă și senzuală, deloc inhibată. Deși cerebrală, se îndrăgostește de mintea celuilalt, dar îi place să se afișeze cu bărbați frumoși pe care este tentată să îi trateze ca pe niște obiecte, deși îi iubește, uneori
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
Autorului 6 Ianuarie 2014 Mă iau iar amintirile de mână Printre nămeți înspre căsuța noastră Cu fratele Ioan de la fântână, Apa în donițe e-atât de-albastră! Și pe furiș mirați unul la altul Cu teamă și cu bucurie frântă Pândeam cum se pogoară din înaltul Un porumbel citit din Cartea Sfântă... De nu aveți păcatele prea multe O să-l vedeți acum de Bobotează, Așa spunea, acolo sus pe Munte, Sărmana Mamă, dulcea noastră rază... Eu l-am văzut peste-amândoi zburând
PORUMBELUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361573_a_362902]
-
iubirii se zbenguiesc zălude; Te doare-n cot de ele, doar lacrima le ude; Prin barba cu tuleie, zâmbești a nemurire Și, chiar în seara asta, să-mi dai o lămurire De ce o zi întreagă am gânduri haimanale, Și te pândesc la colțuri să-ți cânte osanale, Nici noaptea nu-mi dă pace și am un jungi în coastă Hai, spune-mi, ce-o fi asta, tu, dulcea mea năpastă!?... Referință Bibliografică: Dulcea mea năpastă / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DULCEA MEA NĂPASTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361577_a_362906]
-
studii. Se știe că acest dans magic, este un dans ritual care are puterea de a atinge forțe benefice nevăzute care ajută la la vindecarea celor bolnavi. Dar cum din momentul amăgirii Evei de viclenia șarpelui, binele este în permanență pândit de rău, jucătorii se tem de forțele răului, de zânele rele, de ielele din Carpați, de Necuratul, de Nefârtatele, despre care sunt multe basme și povești populare românești care ne-au încântat copilăria. Pentru a preîntâmpina, pentru a îndepărta forțele
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
Reflectii > A MAI TRECUT O ZI... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului a mai trecut o zi, tot fără tine, cum au trecut atâția ani și mieii zburdă încă-n mine pândiți din umbră de dușmani îi simt cum mușcă-n carne dinții și-s plini de bale pofticioase lucesc caninii ca arginții în uităturile nervoase a mai trecut o zi, tot fără tine, și uite-așa ne trece viața, ne amăgim
A MAI TRECUT O ZI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362874_a_364203]
-
viziunea sa, de scrierile sale și era urmărit pas cu pas, el mărturisindu-i acest lucru surorii sale Margareta. Labiș se trezise din „fumul” comunismului, își dăduse seama curând de poluarea în care se trăia și de pericolul care ne pândea, fiindcă așa sunt poeții, de cele mai multe ori - vizionari. Într-un articol am găsit scris: „Nu are importanță că Labiș era sau nu beat, temă recurentă de discuție, el ar fi avut aceeași soartă, dacă acceptăm că a fost îmbrâncit”. Stela
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
și mi-e frig S-a împiedicat, când soarta l-a trimis să mi se-arate Și-a rămas ca o părere, așteptându-mă să-l strig Strâns în lațuri înghimpate, printre ochiuri să înoate... L-a îndoliat secunda ce pândea la colț de viață Să-i oprească destinații și să-l părăsească-n drum Într-o zi atât de goală, când și gândurile-ngheață Eu aștept încă, norocul într-un vers cu ce și cum Cu o iarnă-n brațe
NOROC ÎNTEMNIŢAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363039_a_364368]
-
A venit nenorocitul ăsta de muritor să ne ia frumusețe de prințesă... Vampirulse ridică nervos și merge prin încăpere, încercând să inițieze un plan. URSUZ: Am să-i vin de hac!... Vampirica mi-a plăcut de mică... Am să-l pândesc când pleacă la vânătoare! INT. / DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE Paloș își sărută iubita și se ridică din pat. PALOȘ: Eu plec la vânătoare. La desert promit să-ți aduc un pui de căprioară! PRINȚESA: Să nu întârzii că mă plictisesc singură
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
trece! Am înțeles mai târziu că ”omul” înseamnă bărbat. Cum puteam să accept așa ceva!? Și, pe înserat, după ce mâncam, potolea orătăniile, animalele, pe Grivei, dar cu Grivei sunt alte povești, ieșeam la poartă, la taină unde, spre disperarea bietei femei, pândeam să treacă câte-un bărbat și eu, țâșt, prin fața lui, mă făceam că am treabă pe partea cealaltă a drumului. Bunicii mei stăteau pe Linia Mare, chiar în centru, tot trecea lume și, mai ales, ”oameni” ce veneau sau plecau
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
milostivă, Filofteia împărțea și săracilor pe care îi întâlnea în cale și tatăl ei s-a arătat în mai multe rânduri nemulțumit că i se trimite prea puțină mâncare. Mama vitregă spunând că îi trimite destulă mâncare, tatăl ei a pândit sosirea fetei și văzând cum împarte celor sărmani, s-a înfuriat afară din cale și scoțând barda pe care o purta la brâu, azvârlind-o spre ea, a lovit-o la un picior din care a curs mult sânge iar
SF.MC. FILOFTEIA DE LA CURTEA DE ARGEŞ de ION UNTARU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363312_a_364641]
-
Cu iarba care ruginește de la prima oră Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchi Dar domină toate înălțimile posibile la acea oră În negru și-n alb abis lângă abis Un Turn Babel în toate direcțiile De la mansarda pândesc c-un binoclu în infraroșu Cum omul coboară din ce in ce mai des din maimuță și uită ferestra deschisă Cerul rămâne iar vacant La pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală Brusc un glonț că o scrisoare de dragoste îmi găurește
AUTOPORTRET ÎN ALB de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363363_a_364692]
-
azi pune semnul echivalării între substanță și stil (Haină și corp, frumusețe=piercing-ul). Suntem niște ființe destinate consumului La asta pare să se reducă lumea de azi , aici fiind capătul drumului. Baudrillard are dreptate când spune că seducția, promisiunea, „mântuirea” pândesc de oriunde Și se confruntă cu ritualul stereotip al consumului (ce abundă). Se subliniază acel perpetuum mobile care explică de ce lumii noastre de AZI I se refuză memoria istoriei pentru a i se impune cu violență memoria pieței În care
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
părea să existe niciun deșiș, oricât de întunecat ar fi fost, în care să nu pătrundă vreo scânteie de lumină. Dacă îndrăznea cineva să se aventureze mai mult printre copacii seculari, era periculos, fiindcă nu erai niciodată sigur dacă te pândește sau nu, vreo dihanie răufăcătoare, în orice anotimp ar fi fost. Teama că oricând poate să-i iasă în cale vreun animal sălbatic să-l sfâșie, stăpânea ființa omului care își scuipa în sân și-și făcea semnul crucii de câte ori
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
I-a lăsat de un ochi, chior. Cand se treziră în zori, De curcan, printre poiene, Mai erau câteva pene, Spre tristețea tuturor. Dacă ne aveam că frații, Spun acum împricinații; Puteam să îi dăm de veste Ca vulpoiul ne pândește. Dar din fundul de ograda, Cine vine cătrănit!? Biet curcanul, fără coadă, Sângerând și jumulit. Lătrând, vine-n urma Azor. Drept să spun, cred că îl ceartă Și curcanul moțu-și pleacă. În fața la-nvingător. Jumătate de ureche Își pierdu viteazu-n
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
RODIE Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului Cu trupul legat de o pluta Și jar sub genunchii-ndoiți, Trecea Persefona, măi muta Că sclavii de biciuri loviți. Pe malul din stanga pândeau Doi șoimi, cu limba de foc, Pe malul din dreapta zăceau Toți șerpii lui Seth la un loc. Din pleoapa, o lacrima grea Prelinge pe talpă de sfinx, Din oază, un zeu se nalta, Cu ochii holbați, ca de linx. Un
IARNA SÂMBURILOR DE RODIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361041_a_362370]
-
acolo,vreo două-trei milioane. Să faci din ea vreo remorcă-două. --Lasă-mă în pace cu fierătaniile tale! Nu mă interesează afacerea ta. --Nici dacă ți-o dau gratis, mă? --Nici! Am alte treburi. Dar Tache nu s-a lăsat. L-a pândit când a plecat de acasă cu bicicleta și coasa și s-a dus la maică-sa: --Tușă Anico, am vorbit cu Ionel să-i aduc camioneta aia. Zice că vrea s-o repare. Femeia a rămas derutată și uimită: --Ți-a
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
spui despre pescărușul mort: Ce contează o spumă în plus, sau în minus!, dar acesta a fost singurul, când ne-a văzut sărutându-ne a certat soarele țipând: - De ce ai tras norul în lături ca să le strici ascunzișul și să pândești mai bine? Iți este ușor mare de pescărușul răpus, dar soarele de certarea lui rușinându-se, ne-a întins peste ape covorul roșu până la apus... -------------------------------------- Dumitru ICHIM Kitchener, Ontario iunie 2014 Referință Bibliografică: Dumitru ICHIM - VERSURI DE IUNI / Dumitru Ichim
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
apropiere cu boschetarii obișnuiți ai cartierului. Abia își luase salariul dar pentru cât timp îi va ajunge? Nu mai interveni altă dată fiindcă trebuia să închidă luna urgent și altă cale nu se întrezărea. Îl presau termenele fixe, contabilitatea îl pândea lunar ca o termită dar acum, viitorul societății Imprimeus era asigurat. Pe Boss îl aștepta noua expertă contabilă să înceapă negocierile. Stănescu Aurel Avram Referință Bibliografică: Totul pentru Imprimeus! / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 238, Anul
TOTUL PENTRU IMPRIMEUS! de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360770_a_362099]
-
lei pe care i-am depus în contul taxei elevului Ezechil. Mama elevului a plecat mulțumită acasă, iar fiul ei, la clasă. L-am luat pe Brăgărea în camera rezervată casieriei și i-am repetat cu toată seriozitatea că-l pândește mobilizarea pe front, pentru că așa semnase angajamentul prin care fusese numit învățător-educator. Clasa a doua avea ca învățător-educator o altă figură sinistră, T,M. Aceasta fusese angajat în acest post la stăruințele directorului de la Banca Țăranului din Muscel, adept al
ELEVUL EZECHIL DINTR-A PATRA ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360884_a_362213]
-
grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale de partid încheierea colectivizării în comună, până la urmă l-au pândit și l-au prins când a venit acasă, apoi l-au dus în beciul miliției, unde a fost bătut de milițianul Foca și activistul de partid de la Raion. Cum era printre ultimii din comună care nu se înscrisese “de bună
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
vederii umbrei regelui Midas: tot ce atinge Poetul se preface în Cuvânt: „N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să ridice lumina-n descânt/ și apoi din apa cea tare să bea...// Cineva mă pândea ... Mă pândea/ cu otravă spre ierburi răsfrânt.../ N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să-și clădească un frâu pentru șa,/ temei pentru același veșmânt,/ eram prea aproape și, vai, de abia/ se zărea
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
regelui Midas: tot ce atinge Poetul se preface în Cuvânt: „N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să ridice lumina-n descânt/ și apoi din apa cea tare să bea...// Cineva mă pândea ... Mă pândea/ cu otravă spre ierburi răsfrânt.../ N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să-și clădească un frâu pentru șa,/ temei pentru același veșmânt,/ eram prea aproape și, vai, de abia/ se zărea prefăcut în
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]