1,838 matches
-
să fie o cale de a afla cumva, pe șest. — CÎți copii ai? spune fata cu bluză petrecută turcoaz și chef de vorbă, În timp ce se uită rapid În pantofi, să vadă ce mărime sînt. — Ăsta e primul, zic arătînd spre pîntec. — Ce drăguț! Exact ca prietena mea, Saskia. Arată spre o fată brunetă aflată la un metru și ceva de noi. E aproape filiformă, n-ai bănui În veci că e gravidă, și vorbește ambalată la mobil. — Tocmai a aflat. Îți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
exclam. Și uite, purtăm chiar aceeași mărime și avem chiar și aceleași gusturi - e un semn... Luke Îmi aruncă o privire de avertizare. — Adică... mda. Ridic scurt din umeri. — E ok, cred. — Aveți copii? Fabia se uită În trecere la pîntecul meu. — Așteptăm unul În decembrie. Noi avem doi, la internat. Își smulge un plasture Nicorette de pe braț, Îl privește Încruntată și-l aruncă la coș. Apoi bagă mîna În buzunarul jeanșilor și scoate un pachet de Marlboro Lights. — Acum, copiii
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mașină, că apare valvîrtej lîngă noi, cu părul uscat cu foehnul pentru petrecere și trandafirie la față de surescitare. — Becky! Ce mai face nepoțelul meu? Nici măcar nu se mai obosește să se uite la mine. Atenția i se Îndreaptă automat asupra pîntecului meu rotunjit. — Uite la el, cum a crescut mititelul! O auzi pe buni? Se apleacă, apropiindu-se de burta mea. O auzi pe buni? — Bună, Jane, spune Luke politicos. Putem să intrăm? — Firește! Mama se repliază rapid și ne conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
răspîndește Încîntare prin toți porii. — Și o să zugrăvesc camera de oaspeți În roz... adăugă, apropiindu-se și uitîndu-se atent la burta mea. Da, uite cum ai burta. E sigur fată. — Și uite la verighetă! spune Suze. Ridică iar panglica deasupra pîntecului meu și o fixează Într-un oarecare echilibru. E o liniște mormîntală - apoi verigheta Începe să se miște Înainte și Înapoi. O clipă, nici una dintre noi nu spune nimic. — Parc-ai zis că se mișcă În cerc, spune mama În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de ce fac bărbații chestia asta? Mersi c-ai trecut să ne iei, Iain, zic, pe tonul cel mai Încîntător, de nevastă de director de corporație, de care sînt În stare. — Pentru puțin. Privirea lui Iain coboară și se fixează asupra pîntecului meu rotund. — Ai mîncat prea multe plăcinte, Rebecca? Ha ha. — Cam așa ceva, zic cît pot de amabilă. Mașina demarează, iar Iain soarbe cu nesaț din cafeaua cumpărată din drum. — CÎt mai e pînă la ziua cea mare? — Șaptesprezece săptămîni. — Și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de o țesătură din patru sute de fire? Îți dai seama că astea sînt cearșafurile pe care o să vomite? — Copilul nostru n-ar vomita niciodată pe un cearșaf Hollis Franklin! zic, indignată. Știe că nu se face așa ceva. Îmi mîngîi ușor pîntecul. — Nu-i așa, dragul meu? Luke Își dă ochii peste cap. Dacă zici tu, adăugă, lăsînd cearșaful jos. Și În sacoșa mare ce e? — Cearșafuri asortate, pentru noi. Cuvertura vine separat, iar pernele fantezie imediat ce le intră În stoc... CÎnd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cel mai fermecător zîmbet de care sînt În stare. Trebuie să existe măcar unul pe care să mi-l puteți vinde. Un cărucior, cît de mic? Sau unul vechi, care nu vă mai trebuie? — Îhm... bine. Se uită nervos spre pîntecul meu. — O să... văd ce pot face. Pleacă agitat și mă uit În jur, la cărucioarele trendy. Suze e topită după un cărucior dublu de ultimă generație așezat pe un podium creat doar pentru el și, În dreapta mea, o femeie gravidă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
femeie gravidă și soțul ei Împing o hurdubaie uluitoare tapițată cu piele neagră, cu suporturi pentru pus băuturile. — Știam eu c-o să-ți placă. Femeia strălucește de plăcere. — Sigur că-mi place. Bărbatul o sărută pe ceafă, și-i mîngîie pîntecul rotund. — Hai să-l comandăm. Simt o Împunsătură subită și adîncă În inimă. Vreau și eu să probez cărucioare cu Luke. Vreau să ne plimbăm prin tîrg ca un cuplu, să Împingem cărucioarele În jur, și Luke să mă sărute
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
părinte ar trebui să aibă un stetoscop În casă, pentru eventuale urgențe. Și un defibrilator cardiac, adaug, dînd pagina. Și... Mă opresc În mijlocul frazei. Sub ochii mei se află o poză cu o femeie gravidă care zîmbește, cu mîna pe pîntec. Trusă pentru determinarea sexului copilului Este un test cît se poate de simplu, ce poate fi efectuat În intimitatea propriului cămin. Rezultatele sînt corecte și anonime. Îmi sare inima de trei metri. Aș putea afla. Fără să mai fiu nevoită
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-mi mai dă pace. Mă și văd pe stadion, În anul 2030 sau cam pe-acolo, intervievată de Sue Barker, spunîndu-i cum am știut eu că pruncul meu e sortit unui destin măreț, chiar de pe vremea cînd se afla În pîntec. Luke pare ușor amuzat. — Becky... da’ de unde și pînă unde? Ce te face să crezi că ăsta mic o să ia aurul olimpic? — E posibil! De ce să nu-l ia? Trebuie să crezi În copiii tăi, Luke. — A. Corect, Încuviințează Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de făcut și ne-am gîndit că poate pe urmă mergem la Liberty să ne uităm la niște materiale pentru camera copilului. Taică-tu a zugrăvit-o În galben, dar Încă nu ne-am hotărît cu perdelele... Se uită la pîntecul meu. — Ai cumva idee dacă-i fată sau băiat? Mintea Îmi zboară la trusa de determinare a sexului copilului, Încă ascunsă În sertarul meu de lenjerie, la două săptămîni după ce am cumpărat-o. Din cînd În cînd o scot, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai mică idee. — Haide, Becky! Venetia e ca o pisicuță care se joacă Încîntată cu un șoricel pe jumătate mort și care savurează din plin suferința acestuia. — Vezi dacă ți se potrivește. Cu mîini tremurînde, Îmi potrivesc borseta kaki În jurul pîntecului, Închid catarama și-mi las tricoul să cadă peste ea. În clipa În care mă Întorc, mă zăresc o fracțiune de secundă În oglinda mărime naturală de pe spatele ușii. Îmi vine să plîng. Arăt ca un monstru, arăt grotesc. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă străbate un val de umilință acută. Probabil că vede oameni ca mine tot timpul. — Am Întîlnire cu Dave Sharpness, zic, făcînd eforturi să-mi țin bărbia sus. Imediat, drăguțo, zic și ochii ei lipsiți de orice expresie coboară spre pîntecul meu. Ia un loc. Mă așez pe un scaun maro de spumă poliuretanică și iau un Reader’s Digest de pe măsuța de cafea. O clipă mai tîrziu, se deschide o ușă și se apropie de mine un bărbat la cincizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bună credință și au mustrări de conștiință, ca dumneavoastră acum, se Întorc În maximum o săptămînă. Și se hotărăsc să continue investigațiile, doar că au pierdut o săptămînă degeaba. Avînd În vedere și sarcina avansată... Privirea Îi coboară sugestiv asupra pîntecului meu. Ei bine, În locul dumneavoastră eu i-aș da drumul chiar acum. — A, mă strecor Încet Înapoi În scaun. La asta nu m-am gîndit. — Și noi nu folosim cuvîntul „spionaj“, adaugă, Încrețindu-și nasul stacojiu. Nimănui nu-i place
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
asta? Pe bune acum, ne descurcăm și singuri! Îi zic Carlei. Ne vedem mai tîrziu! Și Îl tîrăsc pe Danny după mine pe trotuar și În restaurant. Avem puțin de așteptat pînă se eliberează o masă. Însă eu Îmi expun pîntecul În toată splendoarea lui și suspin visătoare spre maître d’ - și, cîteva minute mai tîrziu, ne aflăm pe o banchetă ascunsă Într-un colț și ne cufundăm pîinea În ulei de măsline delicios. Ceea ce e o adevărată ușurare. Tocmai eram
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cămașă cu mînecă scurtă și ecuson cu Pram City pe care scrie „Numele meu este Stuart“ și Împinge expert, cu o singură mînă, un căruț mov. — Ne trebuie un cărucior, spune Luke. — A, și privirea lui Stuart se oprește asupra pîntecului meu. Felicitări! Este prima dumneavoastră vizită aici? — Prima și singura, spune Luke categoric. Nu vreau să fiu nepoliticos, dar am dori să rezolvăm totul cît mai rapid, chiar acum, nu-i așa, Becky? Absolut! Încuviințez. Sigur că da. Glenda? Vrei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Și n-o să fiu În stare să-l culc. — Să știi că nu e chiar așa mare lucru de capul cîntecelelor de copii, spune Luke. O să-i citesc din FT. Și-o să adoarmă imediat. Ne uităm amîndoi o vreme la pîntecul meu umflat. Nici acum nu m-am obișnuit cu ideea că În trupul meu se află un copil. Care trebuie să iasă... cumva. Ok, hai să nu deschid subiectul. Or să inventeze ei ceva pînă atunci. După o vreme, Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dave Sharpness, e o prostie pentru Jess. Dar cum se face că Jess Își primește poșta aici? zic, frustrată la maximum. Doar nu stă aici! Cine știe? dă din umeri Luke. Scumpa mea, trebuie să plec. Ochii lui coboară asupra pîntecului meu rotund. — Dar am cu mine și mobilul, și pagerul. La cel mai mic semn... — Te sun, Încuviințez, răsucind plicul Între degete. Oare ce să fac cu ăsta? — Poți să i-l dai lui Jess... Luke tace subit. CÎnd o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o faci. Haide. Amîndoi putem.“ DOUĂZECI ȘI UNU E o fată. E o fetiță cu buze răsfrînte, ca niște petale, și un smoc de păr brunet și mîini strînse În pumnișori sus, la urechi. Asta e ființișoara care s-a aflat În pîntecul meu, În tot acest timp. Și e straniu, dar În clipa În care am zărit-o, pur și simplu m-am gîndit: Tu erai. Sigur că da. Acum, se odihnește Într-un pătuț de plastic lîngă patul meu, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ce e mai bun pentru copilul meu», spune ea. Această mobilă am găsit-o noi Înșine, la un trib de artizani mongolezi».“ Dau pagina - și văd o altă fotografie cu mine, radiind toată, În mijlocul camerei de prințesă, cu mîinile pe pîntec. Un text cu litere mari zice: „Am cinci cărucioare. Nu cred că sînt prea multe“. „Becky Își dorește să nască În mod natural, În mediu acvatic, cu flori de lotus, și se află În Îngrijirea obstetricienei Venetia Carter. «Venetia și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
De altfel, frecvența imaginilor sexual-viscerale se explică tocmai prin tentativa de a delimita un hinterland protector. Încercând să împiedice disiparea cosmosului, eul liric densifică aglomerările de materie, împrăștiind sânge și înmulțind numărul sexelor: „menirea mea-i să strâng masiv în pântec/ o tragică risipă./ și ca să uit coșmarul acestei vieți/ aș vrea să-mi fie sexul o aripă” (Și ca să uit). Versurile rezumă exemplar condiția ontopoetică a eului liric: zborul poetei nu are nimic de-a face cu elevațiile „puriștilor”, fiind
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
el are personal, autentic, nu îi transformă versurile în simple pastișe. Ciclurile de poeme se centrează pe o imagine sau pe un simbol. În Sărbători trupești laitmotivul este dansul, și titlurile sunt sugestive: Danț pe aproape de păcat, Melodie pentru dansul pântecului. În Vedenii sălbatice poetul recurge la imagini a căror simbolistică trimite spre peisajul autohton, ca fundal al unor ocupații ancestrale: culesul viei, poveștile ce „curg în ulcele”, „raiul turnat într-un picior de plai”, „câmpuri împușcate cu flori neîncepute”, iezii
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
anterioare (Odă gândului zilnic și Odă aprigei tinereți din volumul Repetiție zilnică, iar Înăuntru, sub capace din Linia de plutire). Simptomatică este, în ultimul caz, epurarea unor cuvinte, considerate probabil prea „tari” de către cenzura vigilentă: de la „femeia aceasta poartă în pântec / un soare negru și dureros, un fel de tumoră” se ajunge la „femeia aceasta / poartă în pântec ceva luminos - / un nod de multiple adâncuri”, iar ultimele versuri din poemul apărut în 1983 dispar cu totul: „O religie / peste care ziua
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
Linia de plutire). Simptomatică este, în ultimul caz, epurarea unor cuvinte, considerate probabil prea „tari” de către cenzura vigilentă: de la „femeia aceasta poartă în pântec / un soare negru și dureros, un fel de tumoră” se ajunge la „femeia aceasta / poartă în pântec ceva luminos - / un nod de multiple adâncuri”, iar ultimele versuri din poemul apărut în 1983 dispar cu totul: „O religie / peste care ziua de mâine / presară artistic cenușă”. Poezia este, într-adevăr, mai centrată pe realitate - și deci mai „periculoasă
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
rege, priveai și iată o statuie (γ∅6©였<); această statuie era peste măsură de mare și înfățișarea ei era aleasă; stătea înaintea ta și priveliștea era grozavă. 32 Statuia avea capul de aur curat, pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, 33 pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier și o parte de lut (≡ γ∅6φ< Η ≡ 6γν∀8← ΠΔΛΦ∴≅Λ ΠΔ0Φϑ≅¬, ∀⊇ Πγ℘ΔγΗ 6∀ℜ ϑ∈ Φϑ↑2≅Η 6∀ℜ ≅⊇ ∃Δ∀Π∴≅<γΗ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]