1,924 matches
-
pot răscumpăra o imagine furată căldurii flăcărilor. Bea, goală și strălucind de ploaie, Întinsă lîngă foc, cu ochii larg deschiși Într-o privire care, de atunci, m-a urmărit mereu. M-am aplecat peste ea și i-am mîngîiat pielea pîntecelui cu vîrful degetelor. Bea Își miji pleoapele și Îmi surîse, sigură și puternică. — Fă-mi tot ce vrei, șopti ea. Avea șaptesprezece ani și viața Întreagă Îi strălucea pe buze. 29 Se Înnoptase cînd am părăsit casa, Învăluiți În umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe coridoarele casei sub povara bijuteriilor cu care soțul ei, ce ancora În alte porturi de ani de zile, Îi Închidea gura. O ura fiindcă, dintre toate femeile, Dumnezeu o alesese tocmai pe ea ca să-i dea naștere Penélopei, În timp ce pîntecele ei, pîntecele adevăratei mame, rămînea părăginit și sterp. Cu timpul, ca și cuvintele soțului său ar fi fost profetice, Jacinta Își pierdu pînă și forma de femeie. Slăbise, iar chipul ei aducea cu Înfățișarea rigidă pe care o dau pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
casei sub povara bijuteriilor cu care soțul ei, ce ancora În alte porturi de ani de zile, Îi Închidea gura. O ura fiindcă, dintre toate femeile, Dumnezeu o alesese tocmai pe ea ca să-i dea naștere Penélopei, În timp ce pîntecele ei, pîntecele adevăratei mame, rămînea părăginit și sterp. Cu timpul, ca și cuvintele soțului său ar fi fost profetice, Jacinta Își pierdu pînă și forma de femeie. Slăbise, iar chipul ei aducea cu Înfățișarea rigidă pe care o dau pielea obosită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ochii deschiși, cu picioarele Înlănțuite În jurul torsului lui și cu buzele Întredeschise de dorință. Nu exista nici un licăr de fragilitate sau de copilărie În privirea ei, În trupul călduț care cerea mai mult. Mai apoi, cu fața Încă lipită de pîntecele ei și cu mîinile pe pieptul alb ce Încă tremura, Julián Își dădu seama că trebuiau să-și ia rămas-bun. Abia avu timp să se ridice, cînd ușa camerei se deschise Încet și silueta unei femei se profilă În prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Închipuiam că-i savurez din nou răsuflarea de pîine dulce. Mă surprindeam amintindu-mi cu o precizie cartografică toate cutele corpului, lucirea salivei mele pe buzele ei și pe acea linie de puf blond, aproape străveziu, care Îi cobora pe pîntece și la care prietenul Fermín, În conferințele sale improvizate pe tema logisticii trupești, se referea ca la „drumeagul spre Jerez“. M-am uitat la ceas pentru a nu știu cîta oară și am constatat cu oroare că mai lipseau cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îmi amintesc cum mi-a luat mîinile și le-a așezat pe sîni și cum Îi tremurau privirea și buzele cînd i-am luat sfîrcurile Între degete și le-am ciupit năuc, cum a alunecat pe podea În timp ce Îi căutam pîntecele cu buzele și coapsele ei albe mă primeau. — Ai mai făcut asta vreodată, Daniel? În vise. — Serios. — Nu. Dar tu? — Nu. Nici măcar cu Clara Barceló? Am rîs, probabil de mine Însumi. Ce știi tu de Clara Barceló? — Nimic. — Eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
periculos. Încă nu se știe dacă victima și asasinul se cunoșteau sau care a fost mobilul crimei, deși surse din Comisariatul Superior al Poliției arată că totul conduce spre această ipoteză. Victima a primit șase lovituri de armă albă În pîntece, gît și piept. La acest atac, care a avut loc În apropierea unui colegiu, au asistat mai mulți elevi care au anunțat profesorii instituției, care, la rîndul lor, au chemat poliția și o ambulanță. Potrivit raportului poliției, rănile victimei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe tatăl băiatului, pălărierul, ca să-l trimită imediat În armată. Auzind asta, Miquel a hotărît că nu-i putea spune lui Julián adevărul. Dacă Îi dezvăluia că don Ricardo Aldaya o ținea Închisă pe Penélope și că ea purta În pîntece copilul lor, Julián n-avea să ia niciodată trenul acela spre Paris. Știa că, dacă rămînea la Barcelona, asta ar fi Însemnat sfîrșitul prietenului său. Astfel, se hotărî să-l amăgească și să-l lase să plece la Paris fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
piele, tăieturile și arsurile presărate pe tot trupul ei. Pălărierul nu vedea disperarea din zîmbetul ei, din docilitatea ei. Pălărierul nu vedea nimic. Poate că de aceea i-a acceptat cererea În căsătorie. Încă de pe atunci presimțea că purta În pîntece copilul lui Aldaya, Însă i-a fost teamă să i-o spună, aproape la fel de mult pe cît Îi era teamă să nu-l piardă. Încă o dată, Aldaya a fost acela care a văzut În ea ceea ce Sophie era incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după ce s-a lăsat noaptea, buzele noastre s-au Întîlnit și, la adăpostul acelei bezne apăsătoare, ne-am scos hainele ce miroseau a frică și a moarte. Am vrut să mi-l amintesc pe Miquel, Însă focul acelor mîini pe pîntecele meu mi-a topit pudoarea și durerea. Am vrut să mă pierd În ele și să nu mă mai Întorc, deși știam că În zori, epuizați și, poate, bolnavi de dispreț, nu ne vom putea privi În ochi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca să-mi recapăt glasul. Ușa s-a Închis, abandonîndu-mă În Întuneric. Am simțit o Împunsătură În urechea stîngă și mi-am dus mîna la cap, chircindu-mă de durere. Am simțit sînge călduț. M-am ridicat cum am putut. Mușchii pîntecelui care Încasaseră prima lovitură a lui Tomás, ardeau Într-o agonie ce abia acum Începea. M-am prelins pe trepte În jos, unde don Saturno, cînd m-a văzut, a scuturat din cap. — Haida-de, intră un moment și aranjează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de o rămășiță, dintr-un ovul rămas În interiorul meu din vremea lehuziei mamei... S-au mai văzut astfel de cazuri....” „Vreți să spuneți că În interiorul dumneavoastră se află mumia fratelui dumneavoastră geamăn pe care l-ați sugrumat când erați În pântecele mamei?” Fără să stea prea mult pe gânduri, Noimann bolborosi prin somn: „La o adică, e posibil să fi existat și un frate geamăn...” „Un fel de Abel Noimann pe care l-ați ucis În perioada uterină...” „Freud n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o Înghițitură zdravănă și acum simțea că prinde puteri. Ciungul duse și el sticla la gură și bău câteva Înghițituri. „Avem de Îndeplinit o misiune dificilă”, Îl informă el pe Noimann. „Și aceasta fiindcă, deși răul se află acum În pântecele dumneavoastră, sălașul lui se află În alt pântece...” „E vorba de Lilith?” Întrebă fără să vrea stomatologul. „Exact, e vorba de Lilith... Pântecele său a fost Întinat de atâtea alte pântece...” Ciungul era cât pe ce să folosească un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
puteri. Ciungul duse și el sticla la gură și bău câteva Înghițituri. „Avem de Îndeplinit o misiune dificilă”, Îl informă el pe Noimann. „Și aceasta fiindcă, deși răul se află acum În pântecele dumneavoastră, sălașul lui se află În alt pântece...” „E vorba de Lilith?” Întrebă fără să vrea stomatologul. „Exact, e vorba de Lilith... Pântecele său a fost Întinat de atâtea alte pântece...” Ciungul era cât pe ce să folosească un cuvânt mai dur, spurcat, dar, citind deznădejdea În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o misiune dificilă”, Îl informă el pe Noimann. „Și aceasta fiindcă, deși răul se află acum În pântecele dumneavoastră, sălașul lui se află În alt pântece...” „E vorba de Lilith?” Întrebă fără să vrea stomatologul. „Exact, e vorba de Lilith... Pântecele său a fost Întinat de atâtea alte pântece...” Ciungul era cât pe ce să folosească un cuvânt mai dur, spurcat, dar, citind deznădejdea În ochii omului aflat În fața lui pe scaun, se gândi să Îndulcească pe cât posibil măcar expresia, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și aceasta fiindcă, deși răul se află acum În pântecele dumneavoastră, sălașul lui se află În alt pântece...” „E vorba de Lilith?” Întrebă fără să vrea stomatologul. „Exact, e vorba de Lilith... Pântecele său a fost Întinat de atâtea alte pântece...” Ciungul era cât pe ce să folosească un cuvânt mai dur, spurcat, dar, citind deznădejdea În ochii omului aflat În fața lui pe scaun, se gândi să Îndulcească pe cât posibil măcar expresia, dacă nu și sentința... „Știți?” Își Întrebă el scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se află numai feșe...” Și, ca să-l convingă pe Noimann că spune adevărul, falsul Satanovski Începu să extragă dinăuntru o fâșie lată de o palmă de pânză, ce semăna cu un papirus vechi. „Mă tem”, spuse el, „că fetusul din pântecele dumneavoastră s-a mumificat. Sau chiar mai rău”, adăugă el, „carnea lui s-a evaporat și a rămas Înfășurat În aceste feșe doar răul general...” Noimann tăcea. Cuvintele interlocutorului Îl tulburau profund. Stomatologul Paul se simțea vinovat pentru răul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de altfel, e un fel de excrescență a copilăriei. Un fel de boală. Încercăm cu tot dinadinsul să fim raționali. Dar uităm faptul că orice judecată ține de instinct. Suntem, la urma urmei, cu toții niște fetuși expulzați În necunoscut. Un pântece ne germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai aduse din bazar un număr impresionant de gramofoane, pe care le punea În funcțiune stând comod În fotoliul său. Femeia-pâlnie Olanda intra În transă, tremurând, gata-gata să se dezmembreze din toate Încheieturile. Ca să scape de infernul ce bolborosea În pântecele său, femeia ieșea În balcon și țipa ca scoasă din minți, Încercând, În disperare de cauză, să spargă cu țipetele ei plăcile de gramofon ce se Învârteau În prăvălia de vizavi. Zadarnic Însă. Toate ieșirile sale s-au soldat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de culoare sinilie Îl măsurau de sus În jos și de jos În sus, ba crescând, ba micșorându-se, În funcție de gândurile lui Noimann. Încheindu-și, chipurile, halatul, medicul făcu o mișcare bruscă și Împunse arătarea cu degetul În burtă. Dinăuntrul pântecelui țâșni o dâră de coniac. Piciorul făcu o grimasă, scuturând din tricorn. Stomatologul Îl străpunse și cu celelalte degete, făcând, cum se spune, din picior strecurătoare. Lichidul arămiu, cu damf nu tocmai plăcut, țâșnea acum din toate părțile. Piciorul scădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vezi că Începe să fâsâie din nou. E ca la hocus-pocus. Pocnește din degete și-am apărut. Mai face o mișcare și-am dispărut... trăim ca-ntr-un coșmar. Suntem, la urma urmei, cu toții niște fetuși expulzați În necunoscut. Un pântece ne germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac veșnic nesătul. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lași. Ei slujesc materiei. Sunt lipsiți de demnitate, mincinoși, paraziți care trăiesc din munca altora, păcat împotriva căruia ei pretind că luptă. Comuniștii nu pot trăi din adevăr. El nu-i accesibil minții lor flecare căci ei trăiesc la nivelul pântecelui, mai sus nu pot urca. Adevărul urcă și duce spre piscul ceresc, paradisul pierdut, a fi legionar e un dar, o simțire adâncă, dumnezeiască, izvorâtă de dincolo de om. Legionarul este omul faptelor, un erou. El nu-și neagă părinții, nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
14. Și cum eram mai înaintat în religia Iudeilor decît mulți din neamul meu, de o vîrstă cu mine. Eram însuflețit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești. 15. Dar, cînd Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pîntecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale 16. să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om, 17. nici nu m-am suit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
de iute Încât nu putea fi văzută cu precizie, tânărul scoase o sabie de la spate și desenă un opt prin trupurile celor doi. O clipă mai târziu, sabia era Înapoi În teacă, iar ultimii Cuceritori zăceau despicați de la gât până la pântece. Amir Își aminti cadavrele găsite În deșert. Aceeași lovitură de tăiere. Invizibilă. Imparabilă. Rămăseseră acum doar ei doi, iar mongolul nu știa ce ar trebui să facă. Apoi Își spuse că singurul lucru limpede din tot ce se Întâmplase era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să întrebe de portretul doamnei Calliope și de pianul de la moșie, dar nu cuteză. Erau cele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]