13,312 matches
-
de regulă, din rândul fraților, al surorilor sau chiar nașii de botez. Nunta ținea trei zile. La nuntă se cântau cântece specifice, nefiind permisă muzica. În cazul decesului, mortul era spălat pe paie, îmbrăcat în costumația specifică și înfășurat în pânză albă și așezat pe laiță, cu capul spre icoană. Se aprindea candela și se citea Psaltirea. În ziua înmormântării, era scos din casă dimineața și dus la biserică, unde se oficia Sfânta Liturghie, apoi Parastasul. În timpul Parastasului se împart bani
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
însuși și un talent deosebit pentru negustorie. Probabil că nici nu înțelege lucrările celorlalți pictori, fie străini, fie japonezi. Mă îndoiesc profund că le cunoaște bine și pe ale sale. Însă când se află în încurcături bănești, aruncă vopsea pe pânză. Pare incredibil, dar n-are nici un fel de sentimente de îndoială, rușine sau teamă față de absurditățile pe care le creează. Dimpotrivă. Se umflă în pene cu ele. Dat fiind faptul că este omul care nu înțelege nici el ce pictează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o stare pură în nici o companie 138. Cultura puterii este specifică unor companii antreprenoriale de mici dimensiuni (de pildă, structuri organizaționale politice, sindicate etc.). O companie structurată de o așa manieră se adaptează mai rapid la cerințele unei piețe dinamice. Pânza de păianjen este imaginea acestui tip de cultură. Cultura puterii este caracterizată de comunicarea de sus în jos o comunicare radială, în care deciziile se transmit de la centru către structurile periferice, iar informațiile parvin de la periferie către centru de control
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
carafe, pahare, fructe. Într-un ocean de culori, o față de masă albă devine un punct de focalizare a atenției privitorului. Un altul este o fereastră deschisă spre grădină ce-ți dă impresia, din cauza modului în care artistul aplatizează planurile, unei pânze întinse pe șevalet. La prima vedere însă, nimic anume nu-ți atrage atenția. Un tablou de Bonnard este o tapiserie de culori care pulsează, plină de energie, nelăsându-te decât după un timp să "așezi" lucrurile în locul în care aparțin
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
lui Robert Turcescu și un avertisment: Deocamdată Robert Turcescu ar trebui să nu mai fie atât de pdl-ist. Ca și așa îi pupă-n fund pe unii. Eu pentru Nadia, pentru numele ei, aș fi în stare să merg până-n pânzele albe. Îl avertizez pe domnul Turcescu că dacă nu se potolește va avea război cu mine. E foarte urât și descalificant ce a spus”, a catalogat Ilie Năstase. Postarea jurnalistului de la B1 Tv a fost ca urmare a faptului că
Ilie Năstase, avertisment dur pentru Turcescu: Dacă nu se potolește... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72063_a_73388]
-
în anii '60 ai secolului trecut: un fel de proteste antiartă, în cadrul așa-numitei arte brute, prin care un Yves Klein, de exemplu, în Anthropométries, folosea ca "pensulă vie" femei nude, muiate în culoare albastră, care se rostogoleau pe o pânză. Ca și în cazul lui Malevici, evocat în legătură cu spectacolul lui Manuel Pelmuș, și în lucrarea lui Klein se atingeau limitele picturii și se denunțau mijloacele acesteia ca insuficiente, ajungân-du-se, atât pe plan social, cât și pe plan artistic, la nihilism
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
-l văd. Mama unuia dintre copiii pe care-i plimba cu motocicleta, văduvă de război, i-a făcut semn să se oprească. Și-a adus băiatul să-i spună auf viederzen și i-a pus în ataș o trăistuță de pînză groasă cu roșii, brînză cu chimen și o pîine de casă. Cînd a ieșit din oraș locotenentul a luat-o în viteză pe drumul spre București. Primise ordin să se retragă la Cîmpina. Maiorul Scipion îi spusese pe unde să
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
albă, frontiere între spectatori și actori. Scena și mica sală sînt acoperite de alb. Nu violentăm în nici un fel faptul că sîntem acceptați, nu lăsăm urme, fiindcă purtăm, ca la muzeu sau ca într-un laborator de cercetare, papuci din pînză albă. La urma urmelor, acest spectacol este un laborator de cercetare teatrală. De analiză a ceea ce înseamnă psihicul și psihologia femeii și bărbatului, a actorului, demersul ce duce la arta cuplului, la artă și, de ce nu, în acest caz, la
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
purtate, cu toate petele bătrîneții lor de pripas. Un anticariat e-o mică societate, în care încap, pe-aceleași policioare, dame de familie, ediții princeps cîteodată legate de mîna vreunui colecționar îngrijit, în coperți sobre sau colorate, păstrînd mirosul de pînză, altădată pudrate discret cu un verde de mucegai, și exemplare al căror chichirez îl dă amintirea vreunei lecții de școală, a vreunei teme de vacanță, a cuiva citind copiilor. Primele poartă ex-libris-uri, celelalte dedicații. Și unele, și altele, întristătoare. Destrămarea
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
până la ochii ei i se părea acum mai puțin agresivă. Și-a pus bărbia în piept și a scos cu greu capul afară. 1 Melfa - țesătură cu care femeile sahariene se înfășoară în ea din cap până în picioare. Este o pânză foarte subțire, în culorii vii, care măsoară doi metri când este întinsă. (n.t.) 2 Jaima - adăpostul nomazilor (n.t.)
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
întreb de ce rămân toate neterminate? Oare neterminatul acesta nu este propriu actului creației, fiindcă lumea însăși e o construcție nefinisată? M-am gândit că aș putea să propun neterminatul drept categorie estetică. De aceea, îmi imaginez opera mea ca o pânză a unui pictor în care un colț rămâne alb... Iubirea?... Acum riscul cel mai mare este acela de a cădea în ridicol, în penibil. (Crezi că mi-a fost ușor să nu-ți mângăi umărul?... S-a apropiat de mine
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Era o mica bijuterie solidă, chiar dacă era confecționată dintr-o țevușcă subțire și fină. Tricicleta are o poveste a ei, pe care mi-a relatat-o mama Mă aflam la Pietroșița și au apărut două mașini: una cu capotă de pânză - era a tatălui meu și se numea Zambilica - iar cealaltă a unchiului meu. Pe acoperișul primeia se găsea o drăcovenie cu roți. Am întrebat ce e acolo, bunicul mi-a răspuns că e o tricicletă pentru mine, iar eu am
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
de la lansarea proiectului datorită căruia lugubra fostă închisoare stalinistă de la Sighet avea să devină Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. La intrare te întâmpină Ana Blandiana și Romulus Rusan. Alături, Ioana Boca se grăbește să-ți dăruiască o pungă de pânză în care se află câteva obiecte. Pe una din fețele pungii scrie - Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Sighet. România. Pe cealaltă e imprimată sigla Memorialului - un cerc format din cele 12 steluțe, simbolul Uniunii Europene, pe care îl intersectează
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
istoria anilor de după 1989, redenumindu-i autorul cu pseudonimul Sorin Toma jr. După ce Ana Blandiana și-a încheiat cuvântul, invitaților li s-a explicat printr-o demonstrație la fața locului, pe ecranul din încăpere, că DVD-ul aflat în punga de pânză primită în dar la intrare permite, datorită unui soft special creat, vizitarea sau cercetarea Muzeului Sighet în cele mai fine detalii. Zestrea de imagini, documente și informații pentru care Ana Blandiana și-a dăruit 15 ani din viață stă la
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
viitorul Muzeului, un stimulent pentru cei care încă n-au ajuns la Sighet, dar intenționau s-o facă, ca și pentru cei care n-au aflat încă de existența Muzeului, un antidot pentru indiferența sau comoditatea altora. Așadar punga de pânză nu conținea doar niște perisabile obiecte de protocol, așa cum se obișnuiește să se împartă la momente aniversare. De această dată obiectele sunt împrumutate parcă din recuzita lui Făt-Frumos care arunca în urmă o perie ce se transforma în pădure, împiedicându
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
Umbrela - în care, ca și în picturi, trăsăturile personajelor sunt neindividualizate. Neobișnuit pentru un artist al secolului al XIX-lea, Seurat desenează fără culoare. Tratează însă colile de hârtie Michallet - pe care le-a folosit aproape exclusiv - ca pe niște pânze pe care "pictează" cu creionul conté și uneori, când vrea să sublinieze albul hârtiei, cu guașă. Artistul nu este interesat de precizia detaliilor, ci de atmosferă. Indiferent de subiect, imaginile sale au o seriozitate, o tandrețe lipsită de efuziuni care
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
James Ivory după romanul lui Kazuo Ishiguro la lumea construită fantast a copilului tulburat de "ororile" unei sexualități devoalate destul de abrupt, sau la fresca războiului într-un longplan care se închide cu scena unei idile confecționate pe marele ecran pe pînza căruia se află proiectată umbra soldatului Robbie ca o fumegoasă apariție din teatrul Nô. Filmul se desfășoară pe trei planuri temporale, dintre care al treilea este redus la un minim explicativ și întrucîtva disforic, descompletînd melodrama de visul ei de
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
el construiește peisaje imaginare suspendate în afara oricărei realități tangibile, plăsmuiri care se reazemă doar pe propria lor forță impresivă și expresivă - și care se risipesc subit pentru că privirea nu reține decât ceea ce recunoaște:... "și seara mă descrie frumos pe nicio pânză" (Invocație nimănui). Din când în când, aceste secvențe ajung - printr-o fericită juxtapunere și mai ales concentrare - la un sens profund, poetic și memorabil: "Oh, din oglindă moartea mă imită/ aur, copil, cenușă rând pe rând/ Nu sunt decât lentila
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
amprenta civilizației japoneze la mijloc de secol XX, ancorată în modernitate, întâlnirile personajelor se petrec în spații animate (bar sau stațiune, birou universitar sau hotel, compartiment de tren), doar întâmplările tainice - în reședința de la oraș a familiei ToganÜ, centrul unei pânze de uneltiri țesute de stăpâna casei. Doi bărbați, prieteni între ei, se îndrăgostesc de nora acesteia, rămasă văduvă. Rivalitatea amoroasă și prietenia se convertesc într-o cercetare a misterelor ce plutesc în jurul celor două femei, în curând apare și a
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
avize" (Reședință de plasă).Un aer de pictură naivă emană din asemenea imagini țepene, cu linii tandru caricate, de o culoare voit stridentă, menită parcă a drapa înduioșarea. Nu putem a nu ne aminti ( și ne amintește și autorul) de pînzele lui Henri Rousseau, în care un infantilism al viziunii capătă rafinamentul consumat al unui stil stîngaci, se transmută în subtilitate: "În ultima zi a sfintelor sale geneze / iubitul maestru și-a consultat ceasul din turn / văzînd că e timpul și-
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
a fi, la rîndul său, un excelent catalizator al unui asemenea gen de fantezie evocatoare: "Așteptăm gîtuiți de emoție. / În sală e miros de tutun și carbid. / lovim puternic din palme; deodată / lumina se stinge și ușile se închid.// Pe pînza ca o batistă uriașă de doliu / apar maimuțe, lei, rinoceri, / admirăm piramidele grave/ și faraonii desgropați din tăceri.// După pauza de zece minute / vasul Titanic se scufundă în ocean / în timp ce orchestra adunată pe punte / suflă din alămuri cu mare élan
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
Pluta Meduzei, de Delacroix, cred, încerca să sugereze vârful disperării ce poate lovi un pumn de oameni cărora cerul le hărăzește cel mai crud destin: moartea de sete, în mijlocul apelor. Mărturisesc a nu fi fost atât de impresionat de această pânză pe cât fuseseră contemporanii ei, în plină tempestă romantică, dar nici dezamăgit, precum Eugen Barbu, contemplând ceea ce numea pogoanele de pânză colorată ale lui Delacroix. Drept este, însă, că și eu îi prețuiesc mai mult scenele de interior algerian - Iser al
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
hărăzește cel mai crud destin: moartea de sete, în mijlocul apelor. Mărturisesc a nu fi fost atât de impresionat de această pânză pe cât fuseseră contemporanii ei, în plină tempestă romantică, dar nici dezamăgit, precum Eugen Barbu, contemplând ceea ce numea pogoanele de pânză colorată ale lui Delacroix. Drept este, însă, că și eu îi prețuiesc mai mult scenele de interior algerian - Iser al nostru a tras, poate, un folos din lecția lor. Nu mai puțin, recunosc dificultatea de care se izbește o artă
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
pagină, pentru a vedea - dimpreună cu Gheorghe Perian - în ce fel se pune, în Drumul egal al fiecărei zile, problema spinoasă a moștenirii: "Toți ochii ăștia care privesc acum în podea sau la masa lungă a prezidiului, acoperită de o pânză roșie și-n mijloc cu o carafă de apă și trei pahare așezate pe tava de plastic, toți ochii ăștia s-ar întoarce deodată spre mine. Mi-e atât de frică de așa ceva, încât mă întreb, revoltată, de ce să mă
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
oferit o ipostază exuberantă a unui "homo faber", arhaizant și nonconformist, în același timp, aliaj de uzurpare dadaistă și ritualizare păgână. Pictorul Ion Nicodim, cel al abstracției sublimate în monocromii de azur, cel din anii '70, ori cel al marilor pânze abia atinse cu angobe de argilă, plămădește acum, în tridimensional, arătări compozite pline de haz rustic. Nicodim, întors spre Ťțară, țăran, țărânăť, practică o Ťars combinatoriať din instalaționism, artă obiectuală și sculptural eteroclit. Artistul avea o autentică nostalgie a ruralului
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]