1,745 matches
-
într-o clipă în dușmanul meu, în dimineața aceea în grădina hotelului, strangulând pruncul fericirii care tocmai se născuse, dar o nouă înțelegere a lucrurilor învăluie terasa aceasta cufundată în pace, el nu păcătuise, nu va fi pedepsit, pentru că nu păcătuise, nu a mâncat și nu a băut și nici nu s-a întors în camera noastră frumoasă de hotel, în patul acela uriaș plin de tentații, el urmase cuvântul lui Dumnezeu de dragul nostru, al tuturor, de dragul păstrării inocenței micului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o știe toată lumea, pentru noi Lucifer e prensipiu binelui, la o adică Adonai e prensipiu răului, pentru că această lume a creat-o el, iar Lucifer Încercase să i se opună...” „Bine, bine”, zicea Bramanti ațâțat, „am spus-o, poate am păcătuit din ușurătate, dar asta nu-l autoriza să mă amenințe cu farmece!” „Allons! Allons! Făceam un metafór! Mai degrabă dumneata ești acela care drept răspuns mi-ai făcut envoûtement!” „Păi, sigur, eu și confrații mei altă treabă nu avem decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sărbători, mai venea cu noi, amărâtu', la o miuță, la o palavră și la o bericică. Era mulțumit și era și iubit! Ce dacă mai scârțâia din încheieturi? Boala lungă, sănătate sigură! Trebe'că tocmai Necuratu' l-a-mpins să păcătuiască, adică să-și pună el pirostriile! Nemernica, aprozarista, țoapa, hahalera aia de boreasă, i-a mâncat lui capu' și alte chestii! Putem să fumăm aici, băi, da sau nu? Suntem în biserică, ce mama dracului! se enervează iar Buletin. Cre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
I-ar aduce Dumnezeu! bâlbâi femeia cu glas mai plângător. Dar văd că alții au venit și lui Petrică nu-i dă drumul și nu vine și, Doamne, mult mă mai chinuiesc singură, și multe lacrimi vărs, și nu știu ce am păcătuit de m-a bătut Dumnezeu așa de rău... ― Vine, n-ai grijă! reluă învățătorul. Mâine-poimâine te pomenești cu el acasă! Femeia plângea și se scuza că așa plânge mereu și nu se poate stăpâni de când au copleșit-o nevoile, de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mare greutate a dat peste noi! După o pauză, tânărul Herdelea întrebă iar: ― Dar revoluția asta ce-a fost, primare?... Cum v-a venit să faceți atâtea nelegiuiri, atâta stricăciune și răutate? ― De, domnule, s-au iuțit oamenii și au păcătuit fără dreptate! răspunse Pravilă amărât. Dar nici așa cum s-au întors lucrurile, parcă nu-i cu dreptate! Că prostimea-i prostime și nu-i mirare să greșească, boierii însă sunt înțelepți și... Titu nu răspunse. Întoarse ochii spre groparii care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
provideri ilegitimi, dacă nu de-a dreptul șarlatani, care este nejustificat de scump și care mai încalcă și dreptul de proprietate : moartea este a mea, a individului, și ca atare trebuie consumată doar în intimitatea acestei proprietăți private ! Această moarte păcătuiește însă, în primul rînd, prin prezență, în timp ce dincolo, în țările civilizate, serviciile funerare fac toate cele necesare pentru a o oculta și a nu deranja lumea fericită și eficientă cu astfel de inconveniente. În rest, ce să spun, este o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
viața politică. Neajunsul poate deveni conflict iar conflictul poate avea diferite rezultate. În istoria filosofiei întâlnim exemple dintre cele mai diferite ale unor astfel de conflicte, de la Socrate care bea otravă, la Aristotel care părăsește Atena «pentru ca cetatea să nu păcătuiască de două ori împotriva filosofiei»; de la Seneca, cel care alege sinuciderea, la Spinoza care se închide, «fără ca să râdă și nici să plângă», în solitudinea rece și deosebită a cunoașterii. Dar chiar și atunci când tensiunea nu ajunge la soluții radicale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a rugat-o în genunchi să nu mai spună nimic inginerului, căci am să sufăr eu, și eu nu sunt vinovat. Dacă i se cere, Maitreyi nu mă va mai vedea niciodată, căci numai ea a fost aceea care a păcătuit. Se gândea, am aflat mai târziu, că între timp va putea fugi cu mine. Îi era teamă numai de d. Sen, care ar fi putut-o închide în camera ei sau mărita în câteva zile, înainte ca ea să aibă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a desprins o creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul Profesor îmi va ierta de această dată lipsa de modestie, începe șovăitor tânărul, întrucât, până în secunda de față, nu prea am păcătuit prin vanitate. Nerevendicându-mi mie deloc calitatea de judecător al evenimentelor politice, cu toată modestia vă spun deci că mi-am permis a fi dezamăgit... Este firesc însă a fi dezamăgit și de cei mai clarvăzători ? Sau poate ei erau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca victima care-și așteaptă călăul. Aceasta era marea singurătate pe care o intuise Diane în jurul lui și pe care el însuși o resimțea ca o agonizantă, o chinuitoare stare de grație divină. Era ca și cum în acest interimat nu putea păcătui. Își spălă ceașca și farfuria și o porni spre Băi, pe un drum ocolit. Ajuns acolo, se duse întâi, așa cum am văzut, la Baia Interioară. Mai târziu, când ieși din cabină, gata de înot, observă o coincidență tulburătoare. Numărul căsuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dacă suferea atâta, își spunea Diane, va fi răsplătită cu o gratificație morală. O, dacă dragostea ei ar fi avut o cale, un spațiu, un loc, un mod de integrare, o binecuvântată simplitate! Când Diane murmura, în rugăciunea ei, că păcătuise prin gând, vorbă sau faptă, și se căia cu sinceritate, nu se referea nici o clipă la George. Se gândea, oarecum incoerent, la faptele ei din trecut, la scabroasele fotografii nud, la casa respingătoare a doamnei Belton, la bețivanii de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebuia ferită de abominabila vulgaritate a maturizării. Imaginea lui Hattie rătăcind într-o lume secreta, de aventuri sexuale, pur și simplu îl teroriza pe filozof. S-ar fi zis că-și spunea cu o pasiune dementă: „Ea nu trebuie să păcătuiască“. Acest chin, care se manifestase și înainte prin premoniții torturante, se materializase, printr-o fatalitate, exact acum, când John Robert începuse să simtă sau să-și imagineze că îi slăbesc puterile intelectuale. Încerca senzația cucernicului care-și pierde credința religioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte ciudată, e ca un criminal care a fost condamnat și eliberat pentru niște crime pe care le va comite în viitor. A plătit de-acum pentru ele și asta îi sancționează ura împotriva omenirii. Păcătosul absolvit care continuă să păcătuiască. Spuneai că George se simte ca un criminal de război nazist la capătul unei lungi condamnări, purificat prin suferință, dar care continuă să nu se căiască. Da. Acum nu mai e în stare să realizeze nimic pe linia studiului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
divine formulate de profeți și codificate în Cartea Deuteronomului, fără a accepta compromisuri față de divinitățile din Canaan, determinându-i și pe supuși să le urmeze exemplul. a) Aceste criterii pot duce la paradoxuri. De exemplu, regele David, un aventurier care păcătuiește de mai multe ori, chiar dacă se căiește de fiecare dată, devine un fel de rege ideal raportat atât la trecut, cât și la viitor, astfel că se speră reîntronarea sa; pe Solomon, cel puțin în prima parte a domniei, îl
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
său apare și doctrina păcatului originar conform căreia acesta este o consecință a căderii primilor doi oameni, doctrină căreia i se atribuie o valoare universală și veșnică; în 4Esdra 7,118 se afirmă: Ce ai făcut, Adame! Dacă ai fi păcătuit, ruina nu a fost doar a ta, ci și a noastră [a tuturora] care suntem descendenții tăi! (Sacchi 1989, p. 335). Acest concept a fost reluat în Noul Testament de către Paul care face din el cheia de boltă a doctrinei mântuirii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pe ceilalți și încărcându-se cu vină; b) escatologică, pentru că păcatul îl face pe om să se înfățișeze judecății finale a lui Dumnezeu și să fie pedepsit cu moartea veșnică, pierzând răsplata fericirii; c) asupra vieții de har, pentru că cine păcătuiește își distruge viața primită la botez, îl elimină pe Duhul Sfânt din sufletul său și se privează de harul sfințitor. Alături de acestea, păcatul are o repercusiune și asupra vieții sociale. Atât binele cât și păcatul influențează calitatea vieții sociale, în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
păcatul lumii” (In 1,29). Păcatul este însă un refuz al omului față de persoana lui Cristos (cf. In 3,19-21). Atenția lui Ioan cu privire la păcat și la iertare continuă în Prima sa Scrisoare: „Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci și pentru ale lumii întregi.” (1In 1,1-2) Actualizarea acestei
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Păcatul este însă un refuz al omului față de persoana lui Cristos (cf. In 3,19-21). Atenția lui Ioan cu privire la păcat și la iertare continuă în Prima sa Scrisoare: „Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci și pentru ale lumii întregi.” (1In 1,1-2) Actualizarea acestei iertări de-a lungul istoriei
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
aproapele. Era astfel vorba de o mărturisire comunitară și cultuală, condiție necesară, alături de altele, pentru a putea participa la rugăciunea comunitară. O altă scriere de referință, Păstorul lui Hermas, afirmă pentru prima dată că este nevoie ca cel ce a păcătuit și se pocăiește să fie reprimit în comunitate, însă nu de multe ori, pentru că, pentru creștini, pocăința este una singură. Prin aceasta, creștinul primea iertarea tuturor păcatelor postbaptismale, care se făcea printr-o durere sinceră și prin pocăință. Biserica însă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
consta în confesarea publică a păcatelor. Ritul liturgic era îndeplinit doar de episcop, care îl primea pe penitent, își impunea mâinile asupra lui și îi impunea o pocăință, alungându-l în mod simbolic afară din biserică. Dacă credinciosul care a păcătuit, refuza aceste ritualuri, episcopul îl putea excomunica din adunarea euharistică. Câteodată, acest rit presupunea și o mărturisire publică și generală, adică o recunoaștere în public a faptului că acea persoană era un păcătos. II. Timpul penitențial era trăit de penitent
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
iertării sacramentale. În secolele XVII-XVIII, s-a ajuns la o opinie mai larg acceptată, prin care se susținea că este suficientă doar o căință imperfectă pentru a obține iertarea, deoarece acest tip de căință elimina deja voința omului de a păcătui din nou, fiind unită cu speranța iertării și predispunându-l spre a primi harul sacramental. În aceeași perioadă, se remarcă în special intervențiile Sf. Alfons Maria de Liguori, care, prin tratatele sale de morală și prin scrierile cu privire la sacramentul reconcilierii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acțiunii Sfintei Treimi, fiecare din cele Trei Persoane fiind reprezentată în acest sacrament prin acțiunea proprie în istorie. 3.1.3 Dimensiunea eclezială Dimensiunea eclezială a sacramentului reconcilierii a existat încă din primele veacuri ale creștinismului, exprimând convingerea că penitentul, păcătuind împotriva lui Cristos, păcătuiește și împotriva Trupului Mistic al acestuia, care este Biserica. De la început, Biserica și-a înțeles rolul său, pentru că, prin toți membrii ei, ea trăiește și manifestă o preoție comună, chiar în cadrul acestui sacrament, luând parte la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
din cele Trei Persoane fiind reprezentată în acest sacrament prin acțiunea proprie în istorie. 3.1.3 Dimensiunea eclezială Dimensiunea eclezială a sacramentului reconcilierii a existat încă din primele veacuri ale creștinismului, exprimând convingerea că penitentul, păcătuind împotriva lui Cristos, păcătuiește și împotriva Trupului Mistic al acestuia, care este Biserica. De la început, Biserica și-a înțeles rolul său, pentru că, prin toți membrii ei, ea trăiește și manifestă o preoție comună, chiar în cadrul acestui sacrament, luând parte la convertirea și la împăcarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
vieții sociale. Atunci când omul nu are capacitatea de a se recunoaște pe sine păcătos, nu va putea recunoaște nici răul care amenință valorile societății și ale omenirii. Sau, dimpotrivă, va începe să atribuie societății cauza păcatului, pentru că el afirmă că păcătuiește doar datorită structurilor greșite ale ambientului social în care trăiește sau datorită organizării defectuoase a întregii societății. Chemarea la iubire, în aceste context, își pierde perspectiva evanghelică și își însușește doar un sens pur psihologic și ideologic. 3.3 Criza
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acesta, va privi cu speranță și curaj, pentru că, totuși, se va apropia de Dumnezeul milostiv. Se va simți întărit de identitatea neschimbătoare și de iubirea infinită a lui Dumnezeu, fapt pentru care își va formula propunerea de a nu mai păcătui. Va fi convins în interiorul său că progresul este ceva posibil și real, cu ajutorul lui Dumnezeu. În tot acest dialog pre-mărturisire, nu numai omul comunică, ci și Dumnezeu, care își păstrează fidelitatea și identitatea în fața creaturii sale. El confirmă alianța pe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]