3,151 matches
-
Comisarul" din Franța, care sonda anul trecut terenul, zăbovind o oră în atelierul meu de pe Armeană, se oprise (bănuiam) nu la pînzele mari, de oarecare respirație abstractă, ci la cele medii, tapetînd un perete întreg și frapînd ca un iconostas păgîn: personaje vivante, arlechini, balerine, saxofoniști, însoțite, invariabil, de cîini, pinguini, papagali, totul aproape coregrafic și, evident, să ia ochii. Fie, mi-am zis. De ce nu aș invesra mult bătutul cîndva: bon pour l'Orient, cu: bon pour l'Occident! Glume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei (Salgo già del trono aurato). Tabloul 2. Un hol din Palatul din Babilon. Într-un alt loc din palat Zaccaria se roaga Domnului pentru a i se conferi darul să-i convingă pe babilonieni să renunțe la zeii lor păgâni (Vieni, o Levită!). El va începe prin a o converti pe Fenena la religia ebraica. Zaccaria intra în apartamentul Fenenei. Doi leviți trimiși de Zaccaria sunt surprinși să-l întâlnească pe proscrisul Ismaele. În timp ce ei îl ocărăsc (Maledetto dal Signor
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
scenă eroul lui Huysmans trec dincolo de Canalul Mânecii: „Dar cu o rezonanță diferită și cu mai multă profunzime: la un Oscar Wilde sau George Moore, În operele și În chiar viața lui Gabriele D’Annunzio, care Îi infuzează dandysmului o vigoare păgână, În Algabal al lui Stefan George, care Îi induce o neliniște metafizică”2. Alte capitale, alte decadențe tc " Alte capitale, alte decadențe " Chiar dacă toți dandylogii cad de acord că, spre 1900, Parisul devine un fel de buric al lumii bune
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
categoriile intermediare, până când nu va mai rămâne nimeni care să se alăture celeilalte. Acești Maniheiști Filfizonici, cu armata lor de Creștini filfizonați, vor forma cândva o corporație: Salahorii, adunând În jurul lor pe oricine este Salahorist, indiferent că este Creștin sau Păgân Necredincios; Înghesuind, de asemenea, În masa lor generală tot soiul de Utilitarieni, Radicali, Proprietari de Vatră 1 refractari și așa mai departe, vor forma o altă corporație. Aș putea asemui Dandysmul și Salahorismul cu două Vârtejuri clocotitoare, fără fund, care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1987, vol. XV, pp. 415-423) susține că sistemul vrăjitoriei este compus din trei familii diferite: vrăjitoria simplă, care se Întâlnește În toate societățile și În toate epocile, vrăjitoria diabolică, specifică Europei de la sfârșitul Evului Mediu și Începutul modernității, și Renașterea păgână a vrăjitoriei din secolul XX. În aceeași direcție de gândire se plasează și I.P. Culianu (2003, pp. 92-100), care, trecând În revistă concepțiile renascentiste asupra magiei, propune două tipologii, Întemeiate pe diferite axe de clasificare: magia populară și magia intelectuală
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sistemul riturilor exclusiv vrăjitorești (vezi B. Ankarloo, S. Clark, 1999; D. Camus, 2003; J. Favret-Saada, 1983; B. Levack, 2001; J. Lewis, 1996; E. Moody, 1985; J. Pearson et alii, 1998; R.J. Wallis, 2001). Dacă, spre exemplu, mișcările sataniste sau „Federația păgână” sunt mai clar ancorate În sistemul religios, alte asociații par a se defini mai bine ca resuscitări ale corporațiilor vrăjitorești. Astfel, societăți precum „Golden Dawn” (creată la Începutul secolului XX), „Inner Light” (inițiată de Dion Fortune În 1928), „Wicca” (lansată
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
inversul persoanei normale, o antiimagine a societății - și nu un om obișnuit, poate malefic, dotat cu unele puteri magice. Vrăjitoria, În acest sens, a fost creată de oficialii Bisericii În contextul bătăliilor de impunere a propriei autorități. Elemente din religiile păgâne au fost Încorporate În modelul teologic al vrăjitoriei și demonizate, Într-un proces care a condus la esențializarea și stereotipizarea acestui fenomen (P. Stewart, A. Strathern, 2004, p. 15; vezi și R. Styers, 2004). Caracterul eficient Chiar dacă nu este validată
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Spre exemplu, anual, peste trei milioane de pelerini sosesc la Mecca sau la Roma. În plus, numeroasele forme de religiozitate care apar În modernitate generează, și ele, locuri sacre și pelerinaje. Astfel, după M.A. York (2002), așa-numitele religii păgâne guvernează pelerinajele de la Stonehenge, Tara și Avebury (Anglia), Broceliande (Franța), munții Pădurea Neagră și Hertz (Germania) sau muntele Shasta ori The Navajo Prophecy Rock (SUA). Pelerinajele moderne, laice, autentice au cel mai adesea ca scop comemorarea: ele se Îndreaptă spre
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la Ierusalim a celor ce fuseseră deportați, transfigurarea paradisiacă a țării, instaurarea suveranității dumnezeești sau a unei domnii mesianice, convertirea finală a popoarelor” (M. Eliade, 1986, p. 245). Aceste teme, dezvoltate de literatura religioasă ebraică și creștină, combinate cu motive „păgâne”, conduc, În cultura satului românesc, la diferite scenarii folclorice ale sfârșitului lumii. În sinteză, acesta: Va fi precedat de o perioadă a valorilor inverse, În care nonvalorile vor deveni regula: copiii Își vor bate părinții, feciorii se vor căsători cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Muntenia, în județul Prahova, Buzău, Vâlcea, în Moldova, în județul Neamț, Vaslui, Vrancea, în Basarabia, la Hotin și Chișinău. Aceste morminte aparțin unor locuitori creștini din secolele V-VI. Dar în regiunile extra-carpatice, în aceste secole, se folosea încă ritualul păgân al incinerării, necropole și morminte de incinerație s-au aflat în mai multe așezări: la Lozna-Străteni (județul Botoșani), necropole cu 24 de morminte în care s-au folosit ritualuri vechi religioase ca ale geților, precum cele de la Seliște (Chișinău), Hansca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
religioase ca ale geților, precum cele de la Seliște (Chișinău), Hansca și Dăncești (Basarabia), Cândești (jud. Vrancea), Ostrovu Mare (jud. Mehedinți). Rezultă că, în pofida generalizării creștinismului la nordul Dunării, în această epocă, în unele comunități sătești, mai puține, se perpetuau practicile păgâne de înmormântare, de origine veche getică. Elementele descrise mai sus evidențiază trăsăturile locale, romanice, ale civilizației din nordul Dunării. Caracterul predominant romanic al civilizației autohtone din regiunile extracarpatice, în secolele V-VII e. n., este o consecință a amplului și complexului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poporului român. Cuvintele fundamentale ale creștinismului românesc s-au născut în nordul Dunării, iar alte cuvinte ne duc la fixarea datei creștinării noastre prin anii 375-450.8 Înaintea lui Iorga, Vasile Pârvan ajungea și el la concluzia importantă că religia păgână a strămoșilor noștri, anterioară creștinării, n-a putut fi învinsă de noua religie, ba, mai mult, o bună parte din credințele și tradițiile (eresurile) populare vechi au dăinuit și mai departe în creștinism. În terminologia sa romană, creștinismul nostru ne
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barbara".9 Să examinăm și alți termeni. Cuvântul Dumnezeu este prezent în forma aceasta veche, latină vulgară, numai la români. Din examinarea lui rezultă că Domine/deus, în forma veche, populară, Domne deus este, în Dacia și Moesia, o invocație păgână, preluată apoi și de creștinism. Alți termeni creștini semnificativi sunt: Crăciunul, Rusaliile, duminica, sărbătoare (termen simbolic al împăcării între păgânism și creștinism), lege, în sens de credință religioasă, termen popular romanic. 10 Strâns legate de creștinismul românesc, în aceste secole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
importante, la Dunăre, pe văile unor râuri mari. Concluzia este că religia creștină a găsit mai lesne adepți și a progresat în rândul populației din orașe, în timp ce lumea rurală s-a dovedit, la început, conservatoare și se închina vechilor zeități păgâne.12 I. Creștinismul daco-roman (secolele IV-VI) Despre originea apostolică a creștinismului românesc O problemă controversată este aceea privitoare la apostolatul Sf. Andrei în Scythia (Dobrogea). Cum s-a născut această tradiție? După cum rezultă din cuprinsul epistolelor, regiunile sud-dunărene învecinate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Problema prezenței Sf. Apostol Andrei în Scythia Minor rămâne deschisă, urmând ca cercetări ulterioare să facă lumină în această privință.15 În Moesia Inferior și Dacia, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul celui de-al IV-lea, spiritualitatea păgână prezenta condiții similare, tendințe apropiate, orientări comune, aceasta continua să aibă adepți, mai ales în zona rurală. În ceea ce privește începuturile și ascensiunea creștinismului în spațiul ponto-dunărean, în epoca romană, o problemă controversată este aceea a izvoarelor privitoare la aceste începuturi. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în zonă, cele mai vechi monumente creștine de pe teritoriul României provin din așezările situate pe limesul dunărean și litoralul pontic: în Moesia Inferior (Dobrogea), Dacia romană, teritorii din afara sa. În perioada creștinismului timpuriu în spațiul românesc asistăm la începuturile "penetrației păgâne" în creștinism. Limba primară a creștinismului, a evanghelizării și a liturghiei celor mai vechi comunități din Orient și Occident a fost greaca comună (koine). Abia din secolul II, în provinciile latinofone, limba latină a început să se substituie limbii grecești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștini din spațiul românesc împărtășeau învățătura cea dreaptă, fapt ce se deduce din afirmarea divinității lui Iisus Hristos, numit cu titlurile "Domn" și "Mântuitor". În contextul religios al secolelor II-III, dominate de păgânism, are loc penetrația și asimilarea unor elemente păgâne de către creștinism, iar autori cunoscuți precum Ignatie Teoforul, Tertulian, Clement Alexandrinul, Iustin Martirul, Origen scriu despre creștini, care încă nu se debarasau de vechile credințe, consumau carnea victimelor sacrificate idolilor, nu respectau învățăturile Mântuitorului, aveau îndoieli sau păreri greșite despre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
debarasau de vechile credințe, consumau carnea victimelor sacrificate idolilor, nu respectau învățăturile Mântuitorului, aveau îndoieli sau păreri greșite despre unele practici sau se întorceau la credințele tradiționale. Descoperirile creștine din spațiul românesc conturează aceeași imagine: noua credință a preluat practici păgâne ce primesc semnificații noi, creștine. O stelă descoperită la Tomis prezintă un interesant sincretism de idei păgâne și creștine. Valori noi sunt exprimate în termeni vechi, asistăm acum la un adevărat amalgam de concepții, toate denotă o atmosferă de sincretism
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
greșite despre unele practici sau se întorceau la credințele tradiționale. Descoperirile creștine din spațiul românesc conturează aceeași imagine: noua credință a preluat practici păgâne ce primesc semnificații noi, creștine. O stelă descoperită la Tomis prezintă un interesant sincretism de idei păgâne și creștine. Valori noi sunt exprimate în termeni vechi, asistăm acum la un adevărat amalgam de concepții, toate denotă o atmosferă de sincretism al ideilor, întrepătrundere a credințelor, de comuniune a simbolurilor. În Dacia, imaginea Bunului Păstor de pe unele geme
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau cea a lui Hermes, era popular cultul zeiței egiptene Isis. În provincia nord-dunăreană, figurile fantastice, șerpii au contribuit la fundamentarea "iconografică" și chiar lingvistică a "dracului" românesc, pe care V. Pârvan l-a derivat din toți "idolii și demonii păgâni" combătuți de creștinismul în ascensiune. Din secolul al III-lea, a început să se generalizeze și sensul creștin al termenului înger, din latinul angelus, la care au contribuit nu numai concepțiile creștine, ci și influențele orientale și cele greco-romane. Însușirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
generalizeze și sensul creștin al termenului înger, din latinul angelus, la care au contribuit nu numai concepțiile creștine, ci și influențele orientale și cele greco-romane. Însușirea unor acte, gesturi și lexeme creștine a fost facilitată de realități similare din cultele păgâne din Moesia Inferior și Dacia. O dată cu ascensiunea treptată a cultului Fecioarei Maria, a fost asimilată și vechea terminologie păgână, Născătoarea de Dumnezeu îmbracă aspecte particulare în spiritualitatea românească, iar L. Blaga se-ntreba: "Nu devine Maica Domnului uneori o zeiță
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și influențele orientale și cele greco-romane. Însușirea unor acte, gesturi și lexeme creștine a fost facilitată de realități similare din cultele păgâne din Moesia Inferior și Dacia. O dată cu ascensiunea treptată a cultului Fecioarei Maria, a fost asimilată și vechea terminologie păgână, Născătoarea de Dumnezeu îmbracă aspecte particulare în spiritualitatea românească, iar L. Blaga se-ntreba: "Nu devine Maica Domnului uneori o zeiță a fertilității" ? O dată cu dezvoltarea cultului martirilor, printre ruralii nord-dunăreni, după 350, se generalizează termenul sânt din latinul sanctus. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în spiritualitatea românească, iar L. Blaga se-ntreba: "Nu devine Maica Domnului uneori o zeiță a fertilității" ? O dată cu dezvoltarea cultului martirilor, printre ruralii nord-dunăreni, după 350, se generalizează termenul sânt din latinul sanctus. Sunt și alte vocabule specifice universului spiritual păgân care au contribuit la închegarea terminologiei creștine românești, în teritoriile Moesiei Inferior (Dobrogea) și Dacia: monumentum mormânt, tacere a tăcea, comendare -a comânda, basilica -biserică, Domine Deus Dumnezeu. Concluzie: începuturile creștinismului popular românesc datează încă din perioada preconstantiniană.16 Martiri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
referire la această luptă inevitabilă. La începutul Dominatului (după 284), în Scythia, acest tablou nu se schimbă, păgânismul se dovedește încă puternic, fiind încurajat de includerea sa printre teritoriile controlate de Licinius (308-324), care, între 320-324, a sprijinit cultele tradiționale (păgâne). Inscripțiile dezvăluie atașamentul pe care simpli credincioși și comunități întregi îl aveau față de zeități. Dintr-un act mitraic aflăm despre serbarea Saturnaliilor, în Scythia, la începutul secolului al IV-lea, iar trupele romane, la 322-323, îl cinsteau pe Deus Sanctus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, iar trupele romane, la 322-323, îl cinsteau pe Deus Sanctus Sol, zeu mitraic. Actele funerare din Scythia erau prezente și ele, expresie a forței păgânismului, teme, idei, credințe, cutume. În primul sfert al secolului al IV-lea, lumea preponderent păgână domină în Scythia, în vremea lui Licinius, a cărui conducere n-a marcat sfârșitul păgânismului în Dobrogea. Actul de martiraj al Sf. Aemilianus de la Durostorum arată că, la mijlocul secolului al IV-lea, templele păgâne erau deschise și se desfășurau ceremonii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]