2,887 matches
-
anumită specie de victimă, astfel că fiecare pânză are capacitatea să prindă o gamă largă de insecte. Centrul pânzelor circulare, adică locul în care se unesc firele radiale, poate fi situat nu numaidecât în mijlocul pânzei. Uneori poate află deasupra, deoarece păianjenului îi este mai ușor să coboare decât să se ridice. Unele specii își fac loc pentru retragere, ce comunică cu restul pânzei printr-un fir de semnalizare. Pânzele circulare orizontale au o răspândire destul de largă, în ciuda faptului că sunt mai
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
acestor tipuri de pânze circulare. În prezent se cunos foarte multe feluri de pânze circulare, însă funcția lor rămâne necunosută. Pânzele circulare verticale prezintă uneori benzi vizibele de mătase, numite decorații sau stabiliment. Acest fel de pânze se întâlnesc la păianjenii din familiile Araneidae, Tetragnathidae și Uloboridae. Structurile decorative au diferit forme: linii încrucișate, discuri, spirale, cercuri, în forma unui X latin etc. Există controverse legate de funcția acestor structuri. Unii savanți presupun că decorațiunile, camuflându-l, oferă protecție păianjenului de
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
la păianjenii din familiile Araneidae, Tetragnathidae și Uloboridae. Structurile decorative au diferit forme: linii încrucișate, discuri, spirale, cercuri, în forma unui X latin etc. Există controverse legate de funcția acestor structuri. Unii savanți presupun că decorațiunile, camuflându-l, oferă protecție păianjenului de păsări, viespi. O altă ipoteză este că formațiunile date atrag prada, insectele, prin reflectarea lumina ultravioletă. Cercetările de câmp au demonstrat că atrăgând insectele stabilimentul sporește numărul victimelor prinse în pânză. Un alt studiu a arătat că păianjenii reduc
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
protecție păianjenului de păsări, viespi. O altă ipoteză este că formațiunile date atrag prada, insectele, prin reflectarea lumina ultravioletă. Cercetările de câmp au demonstrat că atrăgând insectele stabilimentul sporește numărul victimelor prinse în pânză. Un alt studiu a arătat că păianjenii reduc construirea acestor decorațiuni, dacă simt prezența prădătorilor. Sunt și alte ipoteza ce afirm că decorul participă la termoreglare, reprezintă un exces de mătase care este utilizată în așa fel sau nu are nicio funcție practică, având mai degrabă un
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Firele din care sunt țesute astfel de pânze au o orientare spațială tridimensională. Ei au tendința de a reduce folosirea mătasei lipicioase sau poate să lipsească total la unele specii. Construirea acestor pânze, spre deosebire de cele circulare, poate dura câteva zile. Păianjenii din familia Linyphiidae țes pânze orizontale foarte dense și inegale. De la acest covor mătăsos se înalță câteva fire. Insectele lovindu-se de aceste firele cad, fără a înțelege ce a fost, pe pânza lipicioasă de jos. Pânzele conice se întâlnesc
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
-se de aceste firele cad, fără a înțelege ce a fost, pe pânza lipicioasă de jos. Pânzele conice se întâlnesc la familiile Hexathelidae, Agelenidae. Ele reprezintă un tub pentru retragere care este înconjurat de mătase, în forma unei pâlnii. Hrănirea păianjenilor cu anumite substanțe (LSD, cofeină) au efecte diferite asupra structurii pânzele lor, care devin neregulate, au mai multe găuri și pierde din capacitatea lipicioasă. În Texas, în Rezervația naturală Tawakoni (august 2007) s-a descoperit o plasă imensă (cu o
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
lor, care devin neregulate, au mai multe găuri și pierde din capacitatea lipicioasă. În Texas, în Rezervația naturală Tawakoni (august 2007) s-a descoperit o plasă imensă (cu o suprafață de cca 180 de metri), produsă de o colonie de păianjeni sociali, fiind o capcană formidabilă pentru insecte. Datorită suprafeței, a crescut capacitatea de supraviețuire a păianjenilor. Deși numărul de fosile de păianjeni este considerat insuficient, totuși s-au descris aproape 1000 de specii dispărute. Deoarece cuticula păianjenilor, fiind relativ moale
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Rezervația naturală Tawakoni (august 2007) s-a descoperit o plasă imensă (cu o suprafață de cca 180 de metri), produsă de o colonie de păianjeni sociali, fiind o capcană formidabilă pentru insecte. Datorită suprafeței, a crescut capacitatea de supraviețuire a păianjenilor. Deși numărul de fosile de păianjeni este considerat insuficient, totuși s-au descris aproape 1000 de specii dispărute. Deoarece cuticula păianjenilor, fiind relativ moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
a descoperit o plasă imensă (cu o suprafață de cca 180 de metri), produsă de o colonie de păianjeni sociali, fiind o capcană formidabilă pentru insecte. Datorită suprafeței, a crescut capacitatea de supraviețuire a păianjenilor. Deși numărul de fosile de păianjeni este considerat insuficient, totuși s-au descris aproape 1000 de specii dispărute. Deoarece cuticula păianjenilor, fiind relativ moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă datează din perioada Cretacicului timpuriu, 130
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
o colonie de păianjeni sociali, fiind o capcană formidabilă pentru insecte. Datorită suprafeței, a crescut capacitatea de supraviețuire a păianjenilor. Deși numărul de fosile de păianjeni este considerat insuficient, totuși s-au descris aproape 1000 de specii dispărute. Deoarece cuticula păianjenilor, fiind relativ moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă datează din perioada Cretacicului timpuriu, 130 milioane de ani în urmă. În afară de conservarea detaliată a anatomiei, în chihlimbar s-au păstrat
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
fiind relativ moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă datează din perioada Cretacicului timpuriu, 130 milioane de ani în urmă. În afară de conservarea detaliată a anatomiei, în chihlimbar s-au păstrat păianjeni în timpul împerecherii, uciderea prăzii, producerea mătasei, coconii cu ouă, chiar și îngrijind de tineri. Cea mai veche pânză descoperită până în prezent datează circa 100 de milioane de ani. Cele mai bine conservate fosile au fost descoperite în Germania, în depozitele
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
prăzii, producerea mătasei, coconii cu ouă, chiar și îngrijind de tineri. Cea mai veche pânză descoperită până în prezent datează circa 100 de milioane de ani. Cele mai bine conservate fosile au fost descoperite în Germania, în depozitele sedimentare Lagerstätte. Majoritatea păianjenilor din Carbonifer au fost incluși în subordinul Mesothelae, un grup din care în prezent a rămas doar familia Liphistiidae. "Paleothele montceauensis", care a trăit la sfârșitul Carboniferului, acum 299 milioane ani în urmă, a avut cinci organe filiere. Deși Permianul
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
rămas doar familia Liphistiidae. "Paleothele montceauensis", care a trăit la sfârșitul Carboniferului, acum 299 milioane ani în urmă, a avut cinci organe filiere. Deși Permianul, 299 - 251 milioane ani în urmă, a foast bogat în insecte zburătoare, principala hrană a păianjenilor, există foarte puține fosile din această perioadă. Unele fosile de păianjeni migalomorfi ce datează din Triasic par a fi membri ai familiei Hexathelidae, având organele filiere adaptate pentru construirea pânzelor conice, pentru a prinde insecte săritoare. Din numărul mare de
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Carboniferului, acum 299 milioane ani în urmă, a avut cinci organe filiere. Deși Permianul, 299 - 251 milioane ani în urmă, a foast bogat în insecte zburătoare, principala hrană a păianjenilor, există foarte puține fosile din această perioadă. Unele fosile de păianjeni migalomorfi ce datează din Triasic par a fi membri ai familiei Hexathelidae, având organele filiere adaptate pentru construirea pânzelor conice, pentru a prinde insecte săritoare. Din numărul mare de fosile de păianjeni din infraordinului Araneomorphae, grup ce include majoritate păianjenilor
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
puține fosile din această perioadă. Unele fosile de păianjeni migalomorfi ce datează din Triasic par a fi membri ai familiei Hexathelidae, având organele filiere adaptate pentru construirea pânzelor conice, pentru a prinde insecte săritoare. Din numărul mare de fosile de păianjeni din infraordinului Araneomorphae, grup ce include majoritate păianjenilor moderni, cele mai vechi sunt din Jurasic și Cretacic, s-au găsit și reprezentanți ai multor familii moderne. Păianjenii sunt împărțiți în două subordine: Mesothelae și Opisthothelae, din care cel din urmă
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
păianjeni migalomorfi ce datează din Triasic par a fi membri ai familiei Hexathelidae, având organele filiere adaptate pentru construirea pânzelor conice, pentru a prinde insecte săritoare. Din numărul mare de fosile de păianjeni din infraordinului Araneomorphae, grup ce include majoritate păianjenilor moderni, cele mai vechi sunt din Jurasic și Cretacic, s-au găsit și reprezentanți ai multor familii moderne. Păianjenii sunt împărțiți în două subordine: Mesothelae și Opisthothelae, din care cel din urmă conține două infraordine: Mygalomorphae și Araneomorphae. Principala deosebire
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
pânzelor conice, pentru a prinde insecte săritoare. Din numărul mare de fosile de păianjeni din infraordinului Araneomorphae, grup ce include majoritate păianjenilor moderni, cele mai vechi sunt din Jurasic și Cretacic, s-au găsit și reprezentanți ai multor familii moderne. Păianjenii sunt împărțiți în două subordine: Mesothelae și Opisthothelae, din care cel din urmă conține două infraordine: Mygalomorphae și Araneomorphae. Principala deosebire dintre cele două subordine constă în faptul că la Mesothelae opistosoma este segmentată, iar la Opisthothelae opistosoma este nesegmentată
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
în care a stat la baza împărțirii Opisthothelae în două infraordine a fost direcția chelicerelor, la Mygalomorphae sunt orientate anterior, iar la Araneomorphae - unul spre celălalt. Ei au și alte caracteristici specifice prezentate în tabelul de mai jos: În general, păianjenii nu sunt periculoși pentru oameni. Ei îi mușcă doar pentru a se apăra. Mușcătura lor nu este mortală, dar provoacă dureri. Totuși din cauza veninului, mușcătura unor specii poate fi fatală. Speciile genurilor "Loxosceles" și "Latrodectus" sunt printre cei mai veninoși
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
nu sunt periculoși pentru oameni. Ei îi mușcă doar pentru a se apăra. Mușcătura lor nu este mortală, dar provoacă dureri. Totuși din cauza veninului, mușcătura unor specii poate fi fatală. Speciile genurilor "Loxosceles" și "Latrodectus" sunt printre cei mai veninoși păianjeni araneomorfi. Ei sunt retrași și atacă oamenii doar când sunt amenințați. Speciile "Atrax", unele din cele mai agresive din Australia, au cauzat moartea a 13 persoane. Un alt gen de păianjeni periculoși este "Phoneutria", dar datele cu privire la pericolul pe care
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
genurilor "Loxosceles" și "Latrodectus" sunt printre cei mai veninoși păianjeni araneomorfi. Ei sunt retrași și atacă oamenii doar când sunt amenințați. Speciile "Atrax", unele din cele mai agresive din Australia, au cauzat moartea a 13 persoane. Un alt gen de păianjeni periculoși este "Phoneutria", dar datele cu privire la pericolul pe care-l prezintă sunt puține. În secolul XX au fost raportate peste 100 de decese umane, descrise, cauzate de mușcătura păianjenilor. Acest număr nu este chiar așa de mare în comparație cu cel al
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Australia, au cauzat moartea a 13 persoane. Un alt gen de păianjeni periculoși este "Phoneutria", dar datele cu privire la pericolul pe care-l prezintă sunt puține. În secolul XX au fost raportate peste 100 de decese umane, descrise, cauzate de mușcătura păianjenilor. Acest număr nu este chiar așa de mare în comparație cu cel al meduzelor, care au provocat decesul a 1 500 de persoane. Multe cazuri presupuse de mușcături de păianjen pot reprezenta diagnostice incorecte, care ar face mai dificilă administrarea tratamentelor împotriva
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
au fost raportate peste 100 de decese umane, descrise, cauzate de mușcătura păianjenilor. Acest număr nu este chiar așa de mare în comparație cu cel al meduzelor, care au provocat decesul a 1 500 de persoane. Multe cazuri presupuse de mușcături de păianjen pot reprezenta diagnostice incorecte, care ar face mai dificilă administrarea tratamentelor împotriva veninului. Bucatele gătite din tarantule sunt considerate o delicatesă în Cambodgia și de către indienii Piaroa din sudul Venezuelei - cu condiția ca firele de păr extrem de iritante, mijlocul principal
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
face mai dificilă administrarea tratamentelor împotriva veninului. Bucatele gătite din tarantule sunt considerate o delicatesă în Cambodgia și de către indienii Piaroa din sudul Venezuelei - cu condiția ca firele de păr extrem de iritante, mijlocul principal de apărare, sunt eliminate preventiv. Veninuri păianjenilor poate fi o alternativă mai puțin poluantă la pesticidelor, deoarece el este mortal pentru insecte, dar inofensiv pentru marea majoritate vertebratelor. În medicină veninul păianjenilor este cercetat, pentru tratarea aritmiei cardiace, bolii Alzheimer, accidentelor vasculare cerebrale, și disfuncțiilor erecției. Deoarece
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
condiția ca firele de păr extrem de iritante, mijlocul principal de apărare, sunt eliminate preventiv. Veninuri păianjenilor poate fi o alternativă mai puțin poluantă la pesticidelor, deoarece el este mortal pentru insecte, dar inofensiv pentru marea majoritate vertebratelor. În medicină veninul păianjenilor este cercetat, pentru tratarea aritmiei cardiace, bolii Alzheimer, accidentelor vasculare cerebrale, și disfuncțiilor erecției. Deoarece mătase de păianjen este atât elastică și rezistență, în prezent se încearcă utilizarea ei în ingineria genetică și producerea ei pe cale sintetică Arahnofobia este o
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
o alternativă mai puțin poluantă la pesticidelor, deoarece el este mortal pentru insecte, dar inofensiv pentru marea majoritate vertebratelor. În medicină veninul păianjenilor este cercetat, pentru tratarea aritmiei cardiace, bolii Alzheimer, accidentelor vasculare cerebrale, și disfuncțiilor erecției. Deoarece mătase de păianjen este atât elastică și rezistență, în prezent se încearcă utilizarea ei în ingineria genetică și producerea ei pe cale sintetică Arahnofobia este o frică anormală față de păianjen și pânza acestuia. Este una dintre fobiile cele mai comune, precum unele statistici arată
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]